Jeff Koons sau Triumful lipsei de talent

Un articol de Nicu Ilie

Piata internationala de arta. Trenduri în pictura contemporana

 

 

Mi-l imaginez pe Brâncusi privind abulic sculpturile lui Koons. Sau pe Dali însusi, perplex, în fata unui ulei al aceluiasi, reprezentându-l pe Popey sau Hulk. Si pe ambii recunoscându-se învinsi în fata gustului public care, într-un top al artei licitate, îl plaseaza pe Koons mult în fata lor.
Clasamentele de pret creeaza uneori asocieri ciudate. Dupa ultimul catalog Artprice, Koons ar fi undeva între Manet si Schiele, cu vânzari de 36 de milioane de dolari în 2010 si 28 de milioane în 2009. Nascut în 1955 în Pennsylvania si laureat al unor premii cu ideologie polemica, Jeff Koons vinde între 50 si 100 de lucrari pe an – pictura, sculptura, instalatii –, multe cu preturi de peste 10 milioane bucata. Arta lui se inspira din curentul industrial, reproductionist, lansat de copilul favorit al pietei de arta, Andy Warhol. La fel ca si acesta, dar fara a se revendica din estetica lui, Koons a întemeiat o Fabrica de Arta, unde are artisti angajati alaturi de care realizeaza atât unicate, cât si serii de obiecte.
Ciclul „baloanelor“ este cel care i-a adus lui Koons faima mondiala. Lotul 00012, „Balloon Flower (Magenta)“, s-a vândut la Christie’s Londra, în Licitatia de arta contemporana din iunie 2008, cu 25,8 milioane de dolari, fiind recordul sau de autor. „Baloanele“ sunt din metal, din otel, dar cromate, sclipitoare, plastice, nelipsite de un anume estetism. Unele dintre aceste sculpturi, cele mai iconice, reprezinta catei si alte animale facute prin bâlciuri din baloane înnodate, numai ca dimensiunile lor sunt monumentale: de pâna la 4 metri lungime.
Jocul cu scara si materialele reprezinta principala „idee estetica“ a acestui artist. O serie de sculpturi se inspira din bibelourile kitsch atât de populare cu câtiva ani în urma. Unele lucrari în aceasta tehnica reproduc chiar bibelouri care au existat. Scara este cea care le particularizeaza: peste un metru înaltime. Din serie, „Pantera roz“ s-a vândut cu 16 milioane de dolari, iar „În pielea goala“ cu 9 milioane. Sculpturile mai recente reproduc în otel sau sticla vechi busturi renascentiste sau preiau teme din Kama Sutra. Koons a fost casatorit timp de cinci ani cu fosta actrita porno Cicciolina (pâna în 1992). Din aceasta relatie se inspira un ciclu de statuete în sticla transparenta, cu subiecte erotice, extrem de figurative, dar si o gama de picturi si portelanuri reunite în seria „Made in Heaven“.
Pe lânga pornografie, arta consacrata si kitsch pop, o a patra sursa de inspiratie pentru Koons o reprezinta desenele animate. Multe asemenea personaje sunt preluate si reprezentate în sculptura si în pictura, agrementate adesea cu simboluri sexuale. În fine, o alta categorie de opere o reprezinta picturile-colaj, realizate în ulei, dar care par decupate din revista „Cinema“ sau dintr-un catalog de bikini, lipite cu aracet. Tuturor operelor sale, Koons le neaga orice „semnificatii ascunse“. Chiar si despre seria de kitsch-uri propriu-zise, el spune ca nu reprezinta o privire critica asupra unui mod de viata sau asupra unor gusturi, chiar si ironia fiind o perspectiva estetica, ceea ce nu îl intereseaza. Dincolo însa de declaratiile din interviuri, menite sa îl faca interesant cititorilor de tabloide, arta lui este o negare din interior a consumismului, a reproducerii mecanice, banalului, standardizarii si plafonarii, o „înfierare“ a unui mod de viata în care cantitatea si dimensiunea sunt primordiale. Faptul ca a prins, ca este vânat în licitatii si ca operele sale sunt cumparate de mari muzee si galerii, de la Gugenheim la Gagosian, dovedeste ca si daca un asemenea criticism nu ar fi pus de autor în opera, publicul îl gaseste acolo si îl degusta.     

Un comentariu pentru “Jeff Koons sau Triumful lipsei de talent”

  1. ianuarie 25, 2012 la 12:07 am

    Ecelent titru…

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper