Gloria postuma a lui Lucian Freud

Un articol de Nicu Ilie

Piata internationala de arta. Trenduri in pictura contemporana

 

Revenirea la figurativitate inseamna si revenirea la psihanaliza – sau la concepte de sorginte sexuala cu care atât arta secolului 20, cât si psihologia perioadei, a operat pâna la abuz. Redescoperirea figurativitatii a fost posibila si pentru Salvador Dali, ca si pentru alti suprarealisti, numai prin trimiterea imaginii, icoanei, simbolului catre profunduri ale memoriei, acolo unde pulsiunea si intentia tin loc de ratiune si disectie.

Cu atât mai mult Lucian Freud, nepotul legal, nu doar spiritual, al Psihanalizei, era indreptatit sa utilizeze pofta, parul pubian si carnalitatea pentru a da chip tablourilor sale, care se refuza culorii si impresiei pentru a transmite, violent ca un topor, dar inca plin de umanitate, idei-chip, refulari, asteptari, deficite de emotie, negari, angoase, depresii, libidou, eu-ri.

Avea nevoie de nasuri si ochi, de obiecte, de oameni. In absenta carnii nu putea diseca indivizii. A fondat, alaturi de un alt pictor cu un nume impresionant, Francis Bacon (de asta data pura intâmplare), Scoala de la Londra, al carei manifest a fost intoarcerea la potret si, in linii mari, la figurativ. La un figurativ restrâns la un minimum antropic, in care patul si canapeaua (prezente aproape permanente in operele lui Freud) sunt mai mult o extensie a umanului, un apendice al carnii. La culori desaturate (in cazul lui Freud numai), la un galben hepatic, un ocru-pamânt si un munte de griuri. La contururi controsionate, figuri strâmbate caricatural, expresii paralitic-hipnotice sau, dimpotriva, atitudini de poza, bombastice, exhibate.

Nascut in 1922, gloria i-au adus-o ultimii ani ai vietii (a murit in 2011). Tineretea si maturitate ii adusesera o forma de notorietate in care i s-a impartit prezenta intre paginile de arta si paginile de monden. Recordul de pret l-a atins in 1997, când una dintre capodoperele sale, „Benefits Supervisor Sleeping“, s-a vândut cu 33,6 milioane de dolari. In 2008, un alt nud, „Naked Portrait with Reflection“ a obtinut un pret de 23 de milioane, dupa ce in 2007 „Ib and her Husband“ atinsese o valoare de 19 milioane de dolari, iar portretul „Bruce Bernard“ trecuse si el de 15. Au fost singurele vânzari la peste 10 milioane, desi lista capodoperelor sale mai include câteva nuduri, portrete si autoportrete. Vânzarile lui Lucian Freud au fost intotdeauna inconstante si in 2009 volumul acestora nu a trecut de 500 de mii de dolari. Un an mai bun, 2010, a insemnat incasari totale de aproape 9 milioane de dolari. Disparitia sa in vara lui 2011 si impactul mediatic pe care l-a avut in Marea Britanie au relansat interesul pentru Freud si, ulterior, un simplu desen al sau s-a vândut cu 1,7 milioane de dolari.

Un comentariu pentru “Gloria postuma a lui Lucian Freud”

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper