Roland Garros, mon amour (31)

Un articol de VALENTIN PROTOPOPESCU

Nu voi obosi niciodata sa sustin ca factorul psi este decisiv în tenis. Natural, tehnica, inteligenta tactica, natura atletica si experienta pot juca un rol deosebit de important în economia unei reusite tenisistice, însa psihicul este întotdeauna determinant. De altfel, nu e gratuit ca multi specialisti, antrenori, comentatori si couch-man-i subliniaza faptul ca un jucator aflat în zona, fie el si mediocru, poate învinge pe oricine, chiar si pe liderul mondial la zi!

Or, unde altundeva daca nu într-un turneu de Grand Slam poate fi observata cu mai multa acuitate importanta covarsitoare a factorului psihologic? De ce acolo? Pentru ca într-o competitie din gama Marelui Slem finalistii de simplu disputa sapte meciuri pe parcursul a doua saptamani, la baieti se joaca în sistemul „cel mai bun din trei seturi“, iar consumul nervos este unul imens. Si am ales pentru a ilustra fundamentala pondere a conditiei psihice în adjudecarea victoriei pe terenul de tenis editia din 1986 a Roland Garros-ului.
Este vorba despre un meci din turul al treilea, disputat pe Central, între favoritul gazdelor, tanarul si talentatul Henri Leconte, si experimentatul brazilian Cassio Motta. Bun cunoscator al zgurei si avand un joc foarte bine adaptat lentoarei acestei suprafete, tenismanul carioca ajunge sa domine primele doua manse, lucru reflectat si de scorul partidei: 6-1 6-3. Leconte practica un tenis mai complex, el are un stil sofisticat, cu exces de elemente tehnice, cu o anumita apetenta pentru disputa rapida, însa în acea zi pare ca nimic nu-i iese. Francezul este complet lipsit de inspiratie, spre disperarea publicului parizian.
Impacient si isteric, Henri ataca pe mingi nepregatite, nu face fata jocului regulat practicat de brazilian de pe fundul terenului si nici o solutie din cele pe care le tot încearca nu-l ajuta. El priveste disperat spre coltul în care se afla oamenii din echipa sa, îndeosebi spre antrenor, nimeni altul decat fostul mare tenisman Patrice Dominguez.
Apoi, la debutul setului al treilea, Leconte renunta pana si sa-si mai ia tainul de sustinere vizuala si afectiva din partea staff-ului. Francezul pare totalmente debusolat, mai mult, risca sa intre într-o fatala spirala a neîncrederii. Furios pe sine, el nu mai asteapta nimic de la nimeni. Însa Dominguez este un barbat adevarat si un antrenor responsabil. Fara contact vizual cu discipolul sau, Patrice încearca o mica smecherie, fireste, nepermisa de regulament. El însira cateva propozitii pe invitatia în loja principala a stadionului, o invitatie ce apartine marelui comic francez Michel Leeb. Epistola suna cam asa: „Suntem alaturi de tine. Nimic nu e pierdut. Important e sa fii calm. Ataca mai grijuliu, pregateste mai judicios ofensiva. Domina fileul cu voleul, care e arma ta de capatai. Te sarutam“.
Textul ca textul, dar cum sa parvina el tenismanului aflat pe zgura rosie a Centralului? În disperare de cauza, Patrice Dominguez deleaga ingrata si riscanta sarcina sotiei lui Leeb, Béatrice, pe-atunci însarcinata în luna a opta spre a noua. Era persoana cea mai indicata, ea nu avea cum sa trezeasca suspiciuni! La scorul de 6-5 în mansa a treia, doamna Leeb se apropie în pauza dintre ghemuri de un copil de mingi si-i strecoara în palma acestuia biletul, dandu-i si indicatiile de rigoare. Pustiul îsi face treaba cu dibacie si discretie, iar Henri se trezeste cu minuscula epistola venita de la coach. O citeste la timp, caci arbitrul tocmai a decretat reluarea jocului.
Nervos, Leconte se ridica, se îndreapta spre coltul unde se afla ai sai si, pregatindu-si jocul, nu întarzie sa racneasca: „Nefericitule, nu puteai sa mi-o spui mai devreme?“. În loja apartinatorilor, stupoare totala. Cei de-acolo, în frunte cu Patrice, raman interzisi, dar, pe de alta parte, se si bucura, caci mesajul a ajuns la destinatie. Ca prin farmec, cursul jocului basculeaza, Henri egaleaza, iar în tie-break salveaza doua mingi de meci, pentru a-si adjudeca primul sau set în partida. Pentru Motta urmeaza însa infernul, caci pustiul galic intra radical în zona, practicand un tenis de vis. Ultimele doua manse sunt elocvente: 6-0 6-0 pentru francez!
Morala? Nu sfaturile interzise l-au „trezit“ pe Leconte, ci certitudinea ca ai sai nu l-au parasit, fiind alaturi de el în grelele clipe.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper