Pictosculptura lui Miguel Barcelo

Un articol de NICU ILIE

Piata internationala de arta. Trenduri in pictura contemporana

Cel mai bine vândut pictor european contemporan este un spaniol, Miguel Barcelo, dar asta nu are nimic a face cu Picasso sau cu Dali. Daca e sa-i gasim un predecesor, acela e pictorul de la Altamira.
Cu 10 milioane de euro vânzari in 2010, pictorul spaniol este, dintre non-asiatici, artistul cu cea mai mare ascensiune in ultimul an. In topul Artprice pe 2008, el ocupa pozitia 43, cu vânzari anuale de 1,4 milioane de dolari, iar recordul personal era de 360.000 de dolari. In 2010 si 2011 cota sa a explodat.
Barcelo picteaza cu materie. Propozitia poate parea o banalitate dupa 1888, anul când in lume s-a intâmplat van Gogh. Totusi, Barcelo iese cu succes din zodia citatului, precum si din capcana inventiei in sine. El adauga lut, ocru si sare pe pânza, reusind uneori sa picteze fara culoare. Un exemplu este „La rosa blanca“ (1986), tablou care, cu 1,6 milioane dolari, a depasit de unul singur in 2010 toate vânzarile din anul precedent ale artistului. Cele mai scumpe opere ale sale sunt insa cele din seria coridelor.
Autodopat cu mitologia artei virile, cu fetisul coridei si cu impresii de tip Hemingway, Barcelo ramâne un interpret intelectual al fortei si abordeaza doar tehnic violenta. Din tauromahiile sale lipsesc atât inclestarea, cât si lovitura de gratie, iar intreaga compozitie este redusa la urmele din arena, asa cum pasta sculptopicturii sale este pusa ca martor al gândurilor si intentiilor auctoriale. Care, ca si taurul, ramân in afara tabloului. Actualul record de autor este „Faena de muleta“ (6,5 milioane de dolari la Christie’s Londra pe 28 iunie 2011), urmat de „Muletero“ (3,8 milioane de dolari o zi mai târziu la Sotheby, tot in Londra). Ambele sunt tauromahii panoramice, de o mare plasticitate, dar care planeaza oarecum tangent cu forta si patima subiectului.
O alta zona importanta in creatia lui Barcelo este acuarela. „Am redescoperit culoarea“, declara el dupa o calatorie in Sahara. Asemenea lucrari apar insa rar in licitatii, iar când apar nu se vând. Aceeasi polimorfie din pictura devine, in acuarela, o contaminare a formelor si culorilor, printr-o tehnica foarte umeda, in care apa limpede este folosita in egala masura cu apa pigmentata. Desi aceste lucrari nu au public, redescoperirea culorii a fost cea care i-a adus lui Barcelo marele salt din cariera. In 2008 el a realizat plafonul Salii Drepturilor Omului din Palatul ONU din Elvetia. Costurile lucrarii au fost de 20 milioane de euro, dintre care 60% au fost onorariul artistului. A rezultat o opera gigantica, cu stalagmite ce alcatuiesc o constelatie de culori vii, exuberante, capabila sa creeze impresii profunde si care a facut sa se vorbeasca despre „Capela Sixtina a secolului 21“. Dupa acest tavan, cota lui Barcelo a depasit orice plafon.     n

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper