Parlamentul „slab“ din statul cel „gras“. Reforme ale statului în România lui Traian Basescu

Un articol de BOGDAN DUCA

Reforma Statului în viziunea lui Traian Basescu si a asociatilor sai presupune desfiintarea judetelor, urmata de o noua regionalizare, parlament unicameral, reducerea numarului de parlamentari si vot uninominal într-un singur tur de scrutin. Reforma Statului în viziunea Opozitiei presupune regionalizarea prin mentinerea judetelor, parlament bicameral, reducerea numarului de parlamentari si vot uninominal într-un singur tur de scrutin.
Dupa cum se observa, nu sunt deosebiri majore între cele doua viziuni: ambele forte politice îsi doresc regionalizarea, vor un parlament mic (chiar sunt de acord asupra numarului de parlamentari: undeva în jurul a 300), sunt atrase de ideea unui uninominal majoritar, care sa scoata din carti orice alt actor politic în afara celor trei din acest moment (coalitia din jurul lui Basescu, coalitia anti-Basescu si UDMR) si dovedesc, laolalta, un minim interes fata de democratie, reprezentativitate, garantiile de libertate pe care le presupune un regim parlamentar, cum ar trebui sa fie, fata de o republica semiprezidentiala, asa cum este în acest moment România.
Putere si opozitie
Cele doua forte politice se contrazic doar în câteva puncte, care tin strict de lupta electorala imediata: gruparea pro-Basescu vrea sa instrumentalizeze regionalizarea pentru a distruge retelele electorale ale coalitiei anti-Basescu. Din aceleasi motive, prefera si cumularea alegerilor locale si parlamentare într-o singura zi, cele câteva luni dintre locale si parlamentare fiind suficiente pentru încropirea unor masinarii electorale în teritoriu.
Cât despre optiunile pentru un parlament bicameral sau unicameral, acordul coalitiei pro-Basescu pentru reducerea numarului de parlamentari într-un context bicameral ne da de înteles ca se poate ajunge la un compromis între Putere si Opozitie.
Ceea ce este amuzant e faptul ca, în acest moment, Opozitia este mult mai radicala decât Puterea în asumarea acestei reforme a clasei politice. Puterea, în cursul zilelor trecute, pare sa fi renuntat sau macar sa o fi „lasat mai moale“) la unicameralism, a propus un parlament de 388 de alesi (fata de formula initiala, de 300 de parlamentari) si… a gasit o formula electorala mixta, în care doua treimi din mandate sa fie uninominale si o treime acordate prin redistribuire.
Opozitia, în schimb, are un proiect de lege care solicita reducerea numarului de parlamentari la 300 si sustine votul uninominal majoritar, ceea ce ne pune sa ne întrebam (ironic, desigur) cine o fi mai loial lui Traian Basescu?
Când doi se împaca… democratia moare
Desigur ca nu este vorba despre o împacare stricto sensu între Putere si Opozitie. Ceea ce putem observa e o alta demonstrare a trendului ademocratic pe care aluneca întreaga clasa politica româneasca de dupa 2003. La fel, ni se arata dispretul fata de asteptarile propriului electorat.
Daca electoratul pro-Basescu a votat „da“ la un referendum pentru reducerea numarului de parlamentari la 300, obligatia morala a coalitiei pro-Basescu ar fi fost sa sustina un parlament de 300 de alesi, si nu o cifra consistent mai mare: de 388 de parlamentari.
Daca electoratul anti-Basescu a sustinut tot timpul o formula politica democratica, parlamentarista, ar fi fost obligatoriu moral pentru cei din coalitia anti-Basescu sa sustina revenirea la un parlament puternic, mare, reprezentativ, ales printr-un sistem de vot care sa acorde o cât mai mare autonomie parlamentarilor. Dar iata ca Opozitia sustine, printr-un proiect legislativ, atât un parlament anemic numeric, cât si un sistem orientat fundamental împotriva reprezentativitatii: votul uninominal într-un singur tur de scrutin.
Desigur, ambele parti ale actualei clase politice, daca ar fi tinut cu adevarat la democratie si la libertate, ar fi respins înca de la început instrumentalizarea plebiscitului în scopuri electorale de catre Traian Basescu si ar fi cautat sa promoveze un parlament cât mai puternic si mai eficient, inclusiv printr-un sistem de vot proportional, care sa asigure reprezentarea cât mai larga a valorilor si sperantelor cetatenilor României.
Este momentul, poate, sa repetam aici faptul ca un parlament mai redus numeric nu va fi mai eficient si nici macar mai putin cheltuitor. Ineficienta Parlamentului României tine de cu totul alte motive: „necesitatea“ neconstitutionala ca parlamentarii sa piarda jumatate de saptamâna de lucru în „activitati în colegiu“, lipsa unui aparat tehnic si de consilieri eficient pe lânga parlamentari si grupurile parlamentare, precum si lipsa unor sanctiuni clare si ferme ale chiulului parlamentar si ale „cutumelor“ nedemocratice (precum numaratorile à la Anastase, practica existenta cu mult înainte ca Roberta Anastase sa fi ajuns prin parlament).
De asemenea, orice forma de vot uninominal îl va lega tot mai mult pe parlamentar de colegiul în care este ales, conditionându-l de retelele politice si cercurile de interese din teritoriu, obligându-l pe reprezentantul poporului sa actioneze în conformitate cu mandatele imperative ale cercurilor (politice, de afaceri, de prieteni, etc.) care l-au ales si care îl mai pot realege.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper