„Primavara araba“ si francizele Al Qaeda in Africa de Nord

Un articol de Cristian Barna

Succesul revoltelor populare din Tunisia si Egipt, precum si conflictul din Libia, pot fi vazute ca o deschidere a „cutiei Pandorei“ pentru gruparile fundamentalist islamice, vacuumul politic generat de caderea regimului lui Ben Ali, Hosni Mubarak si, eventual, a lui Muammar Gaddafi putând crea cadrul venirii la putere a unor regimuri fundamentaliste in Tunisia sau Egipt, respectiv riscul declansarii unui razboi civil, in cazul Libiei.
Posibila consolidare a pozitiilor gruparilor fundamentalist islamice in statele musulmane din Africa de Nord ar putea avea urmari negative pentru intreaga lume. In cazul  Libiei, faptul ca unele grupari teroriste afiliate Al Qaeda incearca sa profite de pe urma acestor revolte este real. Situatia politica din Africa de Nord este un exemplu concludent cu privire la modul in care state cu guvernare slaba sunt atractive pentru gruparile teroriste de sorginte fundamentalist islamica deoarece reprezinta atât un tarâm fertil pentru radicalizarea populatiei, precum si oportunitati pentru colectarea de fonduri din exploatarea resurselor naturale cum ar fi petrolul si diamantele. 1
Philipp Holtmann considera ca Al Qa?da a fost la fel de surprinsa de prabusirea regimurilor din Africa de Nord ca si opinia publica occidentala. Intre timp, gruparea terorista a reactionat insa la schimbare, jihadistii intrezarind unele oportunitati in prabusirea regimurilor autoritare din Egipt, Tunisia si, eventual, din Libia. 2
Anterior izbucnirii „primaverii arabe“, regimurile represive din nordul Africii si din Orientul Mijlociu au incercat, chiar cu succes, sa convinga o lume intreaga ca existau doar doua optiuni posibile: sprijinirea regimurilor autoritare sau a fundamentalismului islamic, intrupat de Al Qaeda. La rândul sau, Al Qaeda pretindea ca reprezinta singura alternativa la regimurile represive din statelor musulmane, care erau sustinute de „infidelii“ occidentali. Prin utilizarea acestei abordari dihotomice a spectrului politic din lumea musulmana, ambii actori au prelungit, am putea spune cu succes, durata de viata a respectivelor regimuri represive.
„Primavara araba“ a ajutat la discreditarea ideologiei lui Osama bin Laden. Al Qaeda  denunta pluralismul si reprezentarea, nu promova emanciparea politica, diversitatea opiniei sau dezvoltarea economica.
Asadar, bulversata, in plan ideologic, de „primavara araba“, vânata de SUA si de aliatii sai, lipsita de liderul ei carismatic, gruparea condusa, pâna mai ieri, de bin Laden pare a fi profund destabilizata, fapt demonstrat si de faptul ca este incapabila sa razbune moartea liderului sau, prin comiterea unui atentat de proportii in afara Pakistanului, mai precis in Occident.
Eliminarea lui Osama bin Laden din ecuatia jihadista este, fara indoiala, semnalul legitimant al apunerii paradigmei de securitate numita „terorism global de inspiratie Al Qaeda“. Asta nu inseamna ca amenintarea jihadista va disparea ci ca, pe de-o parte, vom asista la o „teritorializare“ a terorismului de sorginte fundamentalist islamica, posibila consolidare a pozitiilor militantilor Al Qaeda din Irak si Afganistan in Africa de Nord putând avea urmari negative pentru intreaga lume, dar mai ales pentru Europa.
Desi opinia cvasi-unanima este ca „primavara araba“ a distrus ideologia jihadista, aceasta va continua sa joace un rol semnificativ in lumea musulmana multi ani de acum incolo, chiar daca incepe sa-si piarda din popularitate. Este adevarat ca poate „primavara araba“ va limita raspândirea ideologiei jihadiste, in situatia in care oamenii cred ca au mai multa libertate si oportunitati economice mai mari dupa revoltele din lumea araba. Dar in locurile unde oamenii vor percepe situatia lor materiala ca fiind mai grea sau unde acestea au adus putine, sau chiar nici o schimbare, deziluzia generata de aceasta stare de fapt va crea oportunitati de recrutare pentru jihadisti.
Gruparile afiliate Al Qaeda, precum cea din Peninsula Araba si cea din Maghrebul Islamic, sunt pe punctul de a se reorganiza pentru a se adapta la noile conditii. Schimbarea majora consta in faptul ca acestea isi vor renationaliza lupta in scopul de a obtine rezultate in regiunile in care sunt prezente. In schimb, internationalismul va trece pe locul al doilea in preocuparile lor.
Asadar, „primavara araba“ si disparitia din prim-plan a lui Osama bin Laden nu anunta un regres al terorismului la nivel international, la periferia miscarilor de protest din lumea araba putând aparea un proces de radicalizare, care poate fi exploatat de gruparile jihadiste.

 

Note:
1. Shillinger, Kurt: „Global Terror: Africa not Immune to Terror“, Business Day,
7 octombrie 2005.
2. Ehrhardt, Christoph: „Al Qaida in Libyen. Das Chaos als Chance“, Frankfurter Allgemeine Zeitung,
25 februarie 2011

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper