Si cu o floare se face primavara…

Un articol de C. STANESCU

Conform unui frumos obicei deprins de când cu democratia culturii si capitalismul de piata, „România literara“ îsi anunta, pe prima pagina, sponsorii. Au fost multi si diferiti. S-au succedat cu repeziciune ori, din contra, s-au vadit mai statornici. O istorie a mecenatului în cultura româna va trebui sa-i cuprinda pe toti. În episodul (etapa?) istoric de dupa ’90, mica si agitata istorie a acestui tip de mecenat exprimat prin sponsorizari si stipendii din fonduri publice sau private dedicate aleatoriu dar mai ales „culturii de divertisment“ începe cu un refuz: o poeta de prim rang protesta vehement la intentia unui magnat de tip nou de a dona un pian Ateneului Român! Nu, riposta cu superba indignare de tip romantic poeta somnului din somn în trecut stipendiata si ea cu o bursa la Iowa (SUA), nu trebuia primita pomana pianului din partea unui îmbogatit de razboi; pe acest pian daruit ar curge un sânge murdar, iar muzica divina a lui Mozart sau Beethoven ar fi „întinata“ iesind din clapele spurcate ale respectivului instrument. Adorabile copilarii! Între timp ne-am mai emancipat si lasând morala absoluta la o parte lumea literara si artistica a înteles ca fara subventii grase de unde or veni, de la noii Mecena sau de la buget, cultura cu toate institutiile ei nu s-ar putea tine pe picioare. Ar fi sortite pieirii. Fenomen atât de „simtit“ în deceniul trecut, încât am asistat si aplaudat cum, rând pe rând, actorii, bibliotecarii, muzicienii si alte categorii de oameni ai muncii artistice au iesit în strada si au protestat – pâna la limita cersitului sau „pomanuirii“, cum zicea marele Caragiale – împotriva zgârceniei mortale a statului cu banii pentru cultura. S-au cerut si se cer în continuare îmbunatatiri salariale în mai toate aceste institutii culturale napastuite si unii chiar au pretins, vorba conului Leonida, câte o lege de muraturi, moratoriu pentru amânarea platii datoriilor. În treacat fie spus, mai toti ministrii Culturii care s-au succedat în respectivul fotoliu, si mai cu seama cei proveniti din bresle aferente, profesionisti ai condeiului, penelului sau scenei – de la Marin Sorescu la Ion Caramitru – au fost biciuiti la sânge cu pamflete si înjuraturi de fostii lor colegi de breasla. E astazi altfel? Colac peste pupaza, veni si criza si, surzi cum suntem, n-am auzit la timp suierul furtunii si ne-a prins, ca întotdeauna, nepregatiti. „Nimeni nu crede“, scrie Nicolae Manolescu într-un editorial din „România literara“, „ca literatura, cultura în general, sunt crutate de dificultatile tranzitiei si ale crizei“ si, mai departe, dezvaluie adevarul saritor în ochi potrivit caruia într-o cultura fara spirit critic si „dominata de divertisment si care pariaza nu pe valoare ci pe succes“ e aproape natural, desi pervers, faptul ca „statul, adica guvernul si autoritatile locale, baga deseori bani când si în ce n-ar trebui si se zgârcesc când ar trebui sa bage“, risipind banii pe productii mediocre, opere, festivaluri, târguri, simpozioane „si mai stiu eu ce“. Asa stau lucrurile, în ansamblu, dar nu totdeauna si în amanunt. Un „amanunt“ dintre acestea este si faptul ca un organism local, Consiliul Judetean Alba, finanteaza, spre lauda lui, „România literara“. Nu este singurul mecenat de care se învredniceste acest brav si laudabil Consiliu Judetean a carui „culoare“ politica nici nu ma intereseaza. E destul sa aflam, dintr-un articol al poetului Ion Brad publicat în periodicul cultural Acasa, ca acest organism local se poate mândri cu o suma impresionanta de actiuni în sprijinul culturii majore încât, în semn de recunostinta, presedintele Consiliului Judetean, inginerul Ion Dumitrel, a primit o Diploma de excelenta acordata de Muzeul National al Literaturii printr-un juriu condus de acad. Eugen Simion. Sponsorul „României literare“ are cu ce se mândri. În articolul sau, Ion Brad se arata impresionat de initiativele inginerului din fruntea Consiliului Judetean: colectii de arta populara organizate în case vechi din satele judetului, „Casa Fefeleagai“ din Bucium Sasa, eroina celebrei povestiri scrise de Ion Agârbiceanu când era preot acolo, între 1905-1910 si multe altele, între care subventionarea uneia dintre manifestarile intelectuale cele mai prestigioase, Festivalul international „Lucian Blaga“ de la Lancram, Sebes si Alba ajuns anul acesta la editia XXXI, preluând si continuând asa fara puseuri „anticomuniste“ o actiune de anvergura începuta în anii fostului regim, care avusese si el destule „pomanuiri“ benefice pentru cultura româna. „Diploma de excelenta acordata la Bucuresti domnului presedinte Ion Dumitrel“ – scrie Ion Brad în „Acasa“ – „se referea, asadar, la «mecenatul» fata de Academia Româna si Uniunea Scriitorilor, concretizat prin: subventionarea unor carti din seria «Opere fundamentale» (au aparut pâna acum volume de Octavian Goga, A. E. Baconsky, fiind în pregatire I. Budai Deleanu, Ion Agârbiceanu si altele), a revistelor «Acasa» si «Discobolul» (filiala Alba-Hunedoara a USR) si partial «România literara», a colocviilor anuale ale tinerilor scriitori si ale romanului românesc contemporan, a multor altor monografii si editii de carti originale sau reeditari (printre ele si a volumului emotionant «Omul cu ochelari negri» al regretatului mare cântaret orb din nastere Ion Blajan). Si, ca sa închei acest meritat elogiu al grijii (destul de rara în zilele noastre) pe care conducerea judetului Alba o poarta istoriei si culturii nationale, remarc proiectul aniversarii a 150 de ani de existenta a Astrei, organizat, ca si la 50 si 75 de ani, la Blaj, cinstind astfel, înca o data, cum se cuvine, memoria tuturor acelor spirite creatoare care au ars ca o torta înalta la dainuirea Patriei.“ Iata o consemnare si un elogiu pe deplin meritate, un semn, sau o „floare“ ce ne dau de stire ca nici în aceasta Românie chinuita dar pusa pe chiuiturile unei culturi de divertisment nu este totul o apa si un pamânt. Mai sunt merite ce trebuie rasplatite, mai sunt oameni de isprava în functiile lor si mai exista institutii, în special locale, ce-si îndreapta ochii si buzunarul generos catre cultura adevarata. Sa nu-i ignoram, cufundându-i în lâncezeala cvasigenerala si în cultura „moftului“ vulgar care altminteri se practica vârtos si nu doar în sferele de jos, ci, adesea, în cele mai înalte. „Acasa“, unde Lucian Blaga e chiar acasa, publica sub titlul „Parinti spirituali – Lucian Blaga“ un emotionant grupaj de articole si amintiri dedicate poetului din Lancram, sub semnaturi prestigioase: Aron Cotrus, Dumitru Micu, Aurel Rau. Mai sunt „acasa“ în periodicul cultural trimestrial finantat de Consiliul Judetean Alba, Octavian Goga, Emil Cioran, Gabriel Dimisianu, Marin Sorescu si multi altii, despre care merita sa citim în revista editata de Fundatia Nationala „Satul românesc“ (presedinte Alexandru Brad).

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper