Scrisoarea 419: câini nigerieni cu covrigi in coada

Un articol de CATALIN STURZA

In ultima vreme nu trece zi fara sa primesc in casuta de email un mesaj prin care sunt invitat sa dau lovitura secolului. Un domn pe nume Issa Momodu sau Mohamed Kazim sau Abdul Isa, bancher in Burkina Faso, se ofera sa imparta cu mine 5, 10 sau 15 milioane de dolari. Banii ar fi, chipurile, blocati intr-un cont abandonat, in urma unui accident de avion in care au murit posesorii lor de drept impreuna cu toate rudele apropiate. Unele mesaje imi ofera chiar trimiteri la articole de ziar care descriu un astfel de accident tragic.
Escrocheria nigeriana
Tot ce trebuie sa fac eu este sa pretind ca as fi o ruda sau un partener de afaceri al defunctului si sa-i trimit, intr-o prima faza, datele mele personale impreuna cu un cont bancar domnului Momodu. Mesajul e politicos, formal, intr-o engleza curata, contine detalii convingatoare: numele bancii, pozitia bancherului (de obicei, cea de manager), amanunte tehnice bancare, un numar de telefon. Daca m-as lasa atras de propunere, as primi, pentru acest mic efort, intre 15 si 40 la suta din suma abandonata. Plus 10 la suta pentru cheltuielile care ar putea interveni, in proces.
Acesti 10 la suta reprezinta, de fapt, adevarata miza a afacerii. Emailurile sunt o momeala, primul pas, standardizat, al unei farse numite „Scrisoarea nigeriana“, „Escrocheria 419“, „Escrocheria nigeriana“ sau „Oferta de bani nigeriana“. Articolul 419 din codul penal nigerian e cel care sanctioneaza astfel de activitati criminale. Schema e o varianta a unei farse clasice, datând inca din secolul al XVI-lea, numita „Prizonierul spaniol“. O persoana importanta a ajuns intr-o inchisoare din Spania, nu-si poate dezvalui identitatea fara consecinte catastrofale si singura cale de a scapa e aceea de a mitui gardienii. Un apropiat e gata sa-i sara in ajutor, insa nu dispune de bani suficienti. Aici intra in scena victima farsei, care e contactata, chipurile, datorita bunei reputatii de care se bucura. Tot ceea ce trebuie sa faca e sa contribuie cu niste bani pentru evadare, promitându-i-se, in schimb, o recompensa substantiala. Mesajele fac, fara exceptie, apel la „increderea“ si „discretia“ destinatarului.
In cazul „scrisorii nigeriene“, premiul poate fi un procent din contul unui dictator african sau dintr-o suma acumulata de un functionar guvernamental corupt. Un soldat american a dat peste un depozit de aur in Irak sau peste o gramada de „diamante insângerate“ in Africa – variantele sunt extrem de numeroase. Cea mai frecventa poveste pe care eu, cel putin, o primesc prin email e cea a banilor abandonati intr-un cont, in urma unui accident de avion. In anii ’80, astfel de scrisori trimise prin posta porneau, de regula, spre Occident, unde micile firme si cetatenii din clasa de mijloc erau victimele ideale ale farsorilor. Odata cu Internetul, trimiterea de mesaje spre milioane de casute de email a devenit foarte ieftina si e, in mare parte, automatizata. Printre victime se numara mai nou si cetatenii Europei de Est; inselatoria e cunoscuta, in functie de zonele in care gruparile criminale sunt localizate, si sub denumirile de „Escrocheria Ucraineana“ sau „Ruseasca“.
Ce vi se intâmpla, concret, daca raspundeti la un astfel de email? Intr-o prima instanta, nimic, contul bancar si datele personale va sunt solicitate doar pentru a vi se pune la incercare credulitatea. Cine ofera, cu usurinta, date confidentiale unui necunoscut e un fraier numai bun de jumulit. Veti fi contactat apoi prin telefon, uneori veti primi, cu timpul, chiar o propunere de deplasare intr-o tara africana. Vi se va cere, dupa stabilirea contactului, o suma de bani necesara pentru a mitui, sa spunem, un alt functionar al bancii care a intrat pe fir. Apoi vor aparea alte si alte situatii neprevazute care vor solicita si mai multi bani expediati in avans: taxe, costuri de deplasare, chiar si cheltuieli medicale si pentru intretinerea familiei farsorului. Povestea merge pâna vi se termina banii, economisiti sau luati cu imprumut, sau pâna va dati seama ca ati fost, fara nici un dubiu, pacalit. Cele 10 procente din suma totala trecute la capitolul „cheltuieli“ sunt câstigul escrocului, dumneavoastra veti trimite banii si veti astepta sa vi-i recuperati dintr-o comoara care, in realitate, nu exista.
De la lacomie la remuscare
Pe Internet, scrisoarea e trimisa in milioane de exemplare si numai câtiva oameni raspund unui astfel de mesaj. Aceia, daca se vor prinde in joc, vor umple, insa, buzunarele farsorilor cu zeci sau poate cu sute de mii de dolari. Cam doua emailuri la o mie primesc un raspuns pozitiv. Intr-o medie globala, o victima a unei astfel de inselatorii pierde 20.000 de dolari. Suma anuala totala rulata prin „escrocheria nigeriana“ se ridica, se pare, la 1,5 miliarde de dolari. Aceasta suma ar putea fi chiar mai mare, pentru ca multe victime nu anunta, din cauza umilintei si a rusinii, ca au fost inselate. Persoanele care au muscat momeala provin din diverse categorii sociale: de la oameni de afaceri mai mult sau mai putin prosperi la studenti, pensionari si chiar la inalti functionari publici. Un trezorier din Michigan a sustras 1,2 milioane de dolari din bugetul statului, in speranta de a-i pune, rapid, inapoi, dupa ce va fi primit banii promisi de scrisoarea din casuta de email.
Pentru a va proteja, solutia e simpla. Nu raspundeti unor astfel de mesaje, nici când vi se promit câstiguri fabuloase, nici când vi se solicita contributia pentru o cauza caritabila. Daca momeala e o suma foarte mare de bani, protectia va va fi garantata de trei teste la indemâna: apelul la bunul-simt, la logica si la onestitate. Bunul-simt spune ca o scrisoare cu o propunere de imbogatire rapida bate la ochi si miroase, de la o posta, a inselatorie. Logica arata ca mesajul e cusut cu ata alba; de pilda, câte sanse sunt ca cineva complet necunoscut sa va trimita un email dupa ce v-a gasit adresa la intâmplare si a aflat, nu se stie cum, ca sunteti o persoana discreta? Si in cazul in care, prin absurd, n-ar fi vorba de-o escrocherie, onestitatea ar trebui sa va tina pe loc. In fond, vi se cere sa deveniti partas la o afacere necurata, sa inselati, dându-va drept o alta persoana si sa lipsiti o banca, un guvern sau o familie de banii care li se cuvin in mod legal.
Pentru unii, lacomia e mai puternica decât prudenta; acesti oameni vor vedea frauda la care li se propune sa ia parte drept o investitie si vor fi mai mult decât bucurosi sa trimita bani in neant spre un partener de afaceri fictiv din Nigeria, Coasta de Fildes sau Burkina Faso. Unii nu se vor opri nici dupa ce vor fi trimis, fara rezultat, sume importante, o data, de doua ori, de cinci ori. Nici avertismentele unor prieteni sau ale politiei nu-i vor determina sa intrerupa legaturile cu farsorul. Vor intra intr-un cerc vicios, asemanator celui care cimenteaza dependenta de jocurile de noroc, si se vor incapatâna sa creada ca, dupa atâtia bani trimisi, limanul se afla foarte aproape. Cei care totusi se vor opri vor descoperi uneori ca, pe lânga gaura din buget si sentimentele de furie, neputinta, vinovatie si rusine, trebuie sa faca fata unei depresii pe termen lung si unei reticente in ceea ce priveste sistemul financiar; in cazuri extreme, de teama inselatoriei nu-si vor mai plati nici facturile curente.
Acte de caritate
Nu toate fraudele 419 mânuiesc, insa, pârghia lacomiei. Multe scrisori fac apel la sentimente caritabile. Dupa tsunamiul din Oceanul Indian, din 2004, sau dupa uraganul Katrina, din 2005 un val de mesaje false au pretins ajutor pentru victimele catastrofelor naturale. Insa escrocii pot sustine, foarte bine, ca reprezinta o organizatie caritabila si ca aduna bani pentru copiii infectati cu HIV sau pentru orfani, batrâni s.a.m.d. De cele mai multe ori, donatorii vor primi documente false si-si vor da seama ca au fost inselati atunci când vor trebui sa-si plateasca impozitele, iar contributiile lor caritabile nu vor avea nici o acoperire fiscala. Printre scrisorile primite prin email, e foarte obisnuita povestea mamei aflata pe patul de moarte care vrea sa-si lase copiii spre adoptie unei familii instarite; tot ce trebuie sa faca acea familie e sa trimita bani pentru documente, bilete de avion, ingrijiri medicale s.a. Nu exista nici o limita, moartea, saracia, boala sunt, pentru astfel de criminali, pretexte numai bune de exploatat.
Fraudele caritabile par, din perspectiva escrocilor, cele mai sigure, cu cea mai mare rata de succes, insa sumele adunate nu sunt foarte mari. Victimele recurg mai greu la imprumuturi si nu-si pun la bataie, pentru a ajuta Crucea Rosie, economiile de-o viata. Efectele acestor inselatorii nu se simt insa doar in buzunarele celor pacaliti: orfanii, batrânii, sinistratii vor avea la fel de mult de pierdut. Oamenii devin mai circumspecti si sunt mult mai putin dispusi sa doneze bani, chiar pentru o cauza nobila, unor necunoscuti, in ciuda tuturor documentelor si a dovezilor pe care acestia le-ar putea furniza.
Astfel de fraude sunt, in Nigeria, inca din anii ’50 un mijloc obisnuit prin care o patura destul de numeroasa isi câstiga existenta. Impostorii se bucura in tara lor, conform marturiilor unor localnici, de respectul comunitatii, in cazul in care au succes. Pretextul la ordinea zilei este ca Occidentul a jefuit Nigeria de resursele ei naturale si acum trebuie sa plateasca intr-un fel sau altul. Insa victimele emailurilor trimise la intâmplare nu sunt doar cetateni occidentali. Pe site-ul www.419eater.com, dedicat combaterii acestor inselatorii, pot fi intâlnite marturii ale unor victime din Thailanda, Egipt, Coreea de Sud, Columbia, Mexic s.a. Fraudele au devenit, rapid, un produs de export catre tari din Africa de Vest si de Sud, catre estul Europei, dar si catre Statele Unite, Marea Britanie, Olanda si alte zone ale lumii. Farsorul nu se va afla, neaparat, in tara din care pretinde ca trimite mesajul; invocarea unei anumite tari, unde legile sunt mai laxe sau statul e mai slab, poate fi doar o parte a momelii. Fenomenul e unul global, motiv pentru care interventia autoritatilor, chiar si a celor internationale, in astfel de cazuri este extrem de dificila.
Fratia mâncatorilor de farsori
Site-ul www.419eater.com va va oferi destule argumente si dovezi pentru a va pune in garda. Veti descoperi aici date statistice, sfaturi ale unor „vânatori de farsori“, forumuri de discutii, marturii ale unor victime. Comunitatea din jurul site-ului urmareste sa-i distraga pe escroci, sa-i umileasca, daca e posibil, sa-i tina, in orice caz, ocupati. Vizitatorii sunt sfatuiti chiar sa intre in legatura cu cei care trimit scrisorile, sa se prefaca interesati de oferta lor, sa ii impinga pe piste false: in acest fel, adevaratele victime vor fi protejate. Pe de alta parte, site-ul avertizeaza ca escrocii sunt criminali care, uneori, fac parte din retele puternice de crima organizata.
Nu incercati sa-i pacaliti, cerându-le bani, si nu le oferiti nici un fel de date personale. In arhiva de scrisori a site-ului 419eater veti descoperi corespondente care se intind, uneori, pe durata unui an intreg intre „vânatori“ si „farsori“. Veti vedea cum farsorii sunt dusi cu vorba, sunt pusi sa sculpteze busturi dupa fotografii trimise de „vânatori“ sau sa regizeze filme si sa isi consume, astfel, o gramada de energie fara sa ajunga la nici un rezultat. Regula e: lasa-l pe escroc sa faca toata treaba, inventeaza povesti fantasmagorice, profita de lacomia sa! Unii vânatori cu experienta au reusit sa obtina chiar poze amuzante cu escrocii, care sunt postate pe site. Nu trebuie sa uitati, insa, dincolo de aceste victorii ale bunilor cetateni, ca indivizii care se ocupa cu astfel de inselatorii nu au nici un fel de scrupule si ca pot fi extrem de periculosi.
Daca nu aveti timp de pierdut si daca nu va pricepeti sa insailati o poveste credibila, sa construiti site-uri si sa modificati poze in Photoshop, pentru a-i bate pe escroci cu armele lor, cea mai buna solutie este cea a prudentei active: nu raspundeti emailurilor care va propun câstiguri fabuloase si aveti grija ca nici rudele si cunoscutii dumneavoastra sa nu cada prada unor astfel de scrisori.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper