Manualul de lupta al Noii Republici

Un articol de ALEX. CISTELECAN

Spicuind din Manualul de lupta al organizatiei Noua Republica. Noua Republica fiind, dupa cum se stie, inconstientul salbatic, cosmarul militarizat al neoconservatorismului local, un fel de monstru – ai fi zis doar oniric – in care tupeul PDL-ist, naivitatea interesata a teocratului si superioritatea afectata a filosofiei idealiste vulgare, pe scurt Mihail Neamtu, Dacian Tolea si Cosmin Aldea se intâlnesc laolalta, se imbratiseaza si isi fac poza aceasta fericita de grup care e Manualul de lupta. Din care spicuim si comentam:
Noua Republica e deschisa vocilor credibile…, dornice sa depaseasca sectarismul orb si steril…
Zic, faina treaba. Habermas.
In acelasi timp, Noua Republica e constienta cat noile mijloace de comunicare permit agregarea unor grupuri de presiune si actiune pe care organizarea post-comunista a politicii din România le-a ignorat sistematic.
Zic, interesanta observatie. Bourdieu cumva? E cumva pilula cu argumentul ca tocmai aparentul universalism formalist pus in practica prin noile media duce la un efect contrar si anume la tribalizarea, fragmentarea societatii in secte si grupuri de presiune si actiune separate si necoordonate?
Daca-i asa, ma intreb cum poti sa faci un program coerent pe niste baze paradigmatice atât de contradictorii, adica simultan pe niste pozitii interesat-utopice si idealiste à la Habermas si niste pozitii cinice si totusi dezinteresate, à la Bourdieu?
Cum poti sa doresti sa reproduci un program iluminist in forma sa utopica, dar si in varianta sa cinica, de dupa post-dezvrajire? Numai fiind neoconservator, desigur. Neoconservatorismul asta si insemnând, aceasta imbinare de iluminism emancipator si iluminism sectarizant, de cinism si utopie. Utopia neoconservatorismului fiind tocmai separarea si autonomizarea unei clase superioare (denumita aici eufemistic „grup de presiune si actiune“), care se autolegitimeaza tocmai prin pretentia salvarii (asadar: conservarii si muzeificarii) universalismului Occidental, asadar a universalului ca atare.
Noua Republica este asadar, filosofic vorbind, un fel Bourdieu care ne promite ca-l va duce el in spinare pe Habermas, chiar si dupa ce moare acesta (si nu mai e mult). O clasa superioara care ne explica, aici, in Manualul de lupta, ca este justificata sa ne ia la bataie, pe noi, stângistii, elementele disturbante (ca doar e manual de lupta, sa nu uitam asta), in masura in care ei, Noua Republica si fortele pe care le reprezinta, asigura astfel salvarea sau cel putin bunastarea relativ optima, desi, la nivel absolut, absolut nasoala, a universalului, adica a intruchiparii sale istorico-statistice: „majoritatea (always tacuta) a societatii“.

„Noua Republica se adreseaza cetatenilor de dreapta dezamagiti de structurile politice actuale din România“.
Faina treaba, din nou. Noua Republica se adreseaza cetatenilor de dreapta care au fost dezamagiti, deci, de politicile de dreapta. Cititorii si publicul Noii Republici sunt deci acele elemente ratacite, care plutesc indecidabil in afara departajarilor ideologice prestabilite. La acesti cetateni de dreapta care nu mai stiu deci ce se intâmpla cu ei, cum de le merge mai rau, desi li se intâmpla exact ce-si doreau sau, cel putin, ceea ce au votat sa li se intâmple, la acesti cetateni aflati in stare crunta de ebrietate ideologica vin deci baietii de la Noua Republica (adica, tocmai, Noua Dreapta in costumul alb al „interesului general“) ca sa le explice la ureche cum trebuie citita, la dreapta, situatia si a-i aduna astfel, cu grebla, inapoi in curtea electoratului de dreapta.
Evident, pentru asta punând totodata la bataie singura strategie politica pe care o aveau la indemâna, declarând asadar, impotriva tuturor evidentelor, ca stânga e la putere deja de-aproape un deceniu.

„Noua Republica recomanda virtutea discernamântului: intr-un noian de minciuni si manipulari mediatice, adevarul abia mai poate fi intrezarit“.
Bine, totusi, ca ei il vad bine si ca il mentin, strict si constant, sub observatie. Adevarul pe care noi abia il intrezarim. Tare iarba asta!
„…actiunea la nivel executiv si legislativ reflecta, in mare, diferenta dintre stânga si dreapta. PDL a sustinut un nou Cod al Muncii si o Lege a Educatiei, in timp ce USL s-a opus cu vehementa oricarei schimbari. Consecintele practice ale orientarii doctrinare trebuie bine intelese si explicate in orizontul alegerilor din 2012“.
O onestitate admirabila. Intr-adevar, e foarte bine sa se stie ca noul cod al muncii, cel care a facilitat, tocmai ieri, demiterile in masa de la Jucu fara nici o reparatie financiara, fara nici o parasuta de hârtie macar, acest nou cod al muncii a fost impus de dreapta, de PDL, nu de USL. Exact asa stau lucrurile, cum zic si oamenii din Noua Republica. Ma intreb doar de ce tin neaparat sa ne aduca asta aminte?
„Prin iresponsabilitatea funciara a lui Victor Ponta, Dan Voiculescu si Crin Antonescu…“
Ah, da. Simpla asociere a celor doua paragrafe sugereaza explicatia. De ce rânjesc, deci, neoconservatorii guerilleros la evocarea acestui scenariu care ar trebui sa-i rusineze? Pentru ca, precum in legile Murphy, au gasit pe cine sa dea vina: pe Ponta, Voiculescu si Crin Antonescu. Nu conteaza ca n-au fost inca la putere. Dimpotriva, acest aspect e un element de acuza in expresia, absolut admirabil de abila dpdv ideologic, „iresponsabilitatea funciara“. De ce sunt tipii astia „funciar iresponsabili“? Pentru ca tocmai, pâna acum, n-au demonstrat nici o responsabilitate politica, neavând niciodata puterea.

„Socialismul (fie el si deghizat in socialism-liberal) instiga la invidie si ura de clasa. Capitalismul creeaza locuri de munca si stabilitate. Guvernarea de dreapta garanteaza o imagine pozitiva a României in ochii pietei libere. Stânga ne lasa la cheremul camatarilor si al statelor cu trecut si prezent comunist.“
A trebuit sa ma tin de scaun când am citit rândurile astea. Atâta imbinare de tupeu, denegare, fals si violenta duse la limita n-am mai intâlnit de curând. „Capitalismul creeaza locuri de munca si stabilitate“. Cum poti sa sustii asta in conditiile in care abia ieri 2 200 de oameni si-au pierdut locurile de munca; in care problema somajului (oficial intre 10% si 20%) face ravagii in toate statele capitalismului avansat? Cum poti sa repeti problema si sa o reafirmi ca solutia insasi? Si cum poti sa sustii, in aceste conditii, ca socialismul, ba chiar si social-liberalismul (adica inclusiv centru-stânga, cea mai diluata) sunt cele care creeaza invidie si ura de clasa, nicidecum capitalismul. Când degetul arata luna, Noua Republica se uita la deget si zice ca are unghia roasa. Si asa mai departe, intregul paragraf poate fi prezentat ca o desfasurare, implacabila, automata a falsului flagrant si universal recunoscut ca atare, aici cu titlul de adevar fundamental. Guvernarea de dreapta garanteaza o imagine pozitiva a României in ochii pietei libere. Fals. Pe timpul guvernarii de dreapta, imaginea României (manifestata ea in ratingul cu care e creditata tara noastra de agentiile de rating) a scazut. Stânga ne lasa la cheremul camatarilor si a statelor cu trecut si prezent comunist. Fals inca o data. Guvernarile neoliberale au lasat statele lor (e adevarat, unele – precum Grecia sau SUA – acum aparent in costum social-liberal) cu imense gauri negre financiare si, implicit, cu „o imagine proasta“ in ochii pietei libere, si, cu ocazia asta, intr-adevar la cheremul camatarilor (nimeni altii decât camatariatul international care e FMI si bratele-i aferente). Cât despre cheremul „statelor cu trecut si prezent comunist“, sa spunem doar ca mai toate statele sunt, astazi, la cheremul unor astfel de state. Atunci când nu se intâmpla, ca in cazul SUA, ca acei dictatori din aceste state sa fie chiar marionetele guvernului american.
Revenirea stângii la putere pune in pericol dreptul de proprietate (vezi nationalizarile din Argentina anului 2001). Prin impozit progresiv, stânga va suprataxa reusita si performanta. Stânga va alunga investitorii straini catre meleaguri mai ospitaliere.
Delirul continua. Nationalizarile din Argentina din 2001 ca expresie a faptului ca sosirea stângii la putere ar putea duce la punerea in pericol a dreptului de proprietate? Când nationalizarile respective au avut loc intr-un context in care guvernarile neoliberale de dreapta au dus tara in faliment, iar proprietatile pe care le-a nationalizat guvernarea ulterioara, de stânga, erau, de fapt, parasite de proprietarul lor privat si socializate de proprii muncitori. Si, din nou, simpla asociere leaga argumente, ofera probe pentru realitati inexistente si creeaza panica: ideea ca pâna si impozitul progresiv (macar ca al USL-ului e unul mai degraba regresiv) trebuie citit si demascat ca un atac la dreptul de proprietate.
Deci despre dreptul de proprietate era vorba. Iata-ne deci ajunsi, in decursul unei singure pagini, de la Habermas la avarul lui Molière, de la comunitatea universala la proprietatea particulara. De care nimeni n-are dreptul sa se atinga. Noua Republica, pardon, coboara astfel vertiginos in abia zece rânduri de la apararea valorilor universale la apararea propriilor sacose de proprietati proprii si personale. Ei sunt vigilentii care apar cu pusca si pieptul scos in fata, aparându-si caruciorul de cumparaturi si soptind pe sub mustata lor de Wyatt Earp: Not a dime more. Or I swear I’ll blow your head off. Ca doar e manual de lupta, sa nu uitam. Acum aflam si de ce ne batem. Pentru proprietatea lor privata.
In incheiere. „Stânga se bazeaza intotdeauna pe alegatorii neinformati, needucati si usor de manipulat prin discursul urii. Dreapta se bazeaza pe alegatorii inteligenti,  informati, cu personalitate, cu idei, solutii si spirit intreprinzator“. Iata-ne ajunsi, asadar, la capitolul cititorii nostri sunt mai inteligenti decât ai lor. Momentul „Academia Catavencu“, pe care baietii in camesi negre de la Noua Republica ni-l ofera intr-o sceneta, de data asta, din pacate, serioasa. Deci stânga e taranimea si prostimea, dreapta e burghezia liberala medie? Ba nu, zic Noua Republica, si mai bine: voi, taranoii care ne cititi, sunteti, daca votati cu dreapta si credeti in dreapta, precum stramosii vostri nobili, burghezii liberali, iluminati si iluministi, ai vârstei de aur a capitalismului.
Stânga sta astazi – de bine, de rau, asta depinde de opinia fiecaruia, cât si de context – pentru libertatea informatiei, pentru emancipare, pentru universitate si universalitate, pentru gratuitatea educatiei, pentru incluziune sociala. Pentru urbanizare, electricitate si apa calda pentru toata lumea. Pentru biblioteci judetene deschise pâna noaptea si dispensare medicale pâna-n ultimul sat.

Daca, in afara celor care cred sau simpatizeaza cu aceste principii sau a acelora ale caror interese obiective se regasesc printre aceste principii, mai sunt si unii care nu cred neaparat in ele, pe motivul self-fulfilling ca sunt neprofitabile, acesti cetateni cel putin bizari sunt, cu siguranta, de dreapta. Dar asta nu-i face neaparat mai inteligenti.

Text preluat de pe platforma protokoll.ro

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper