(I)realitate marginala. „Pret-a-Porrtrait“

Un articol de CORNELIA MARIA SAVU

Atelier 030202 continua proiectul initiat acum aproape doi ani prin care, într-un spatiu dotat cu toate utilitatile aferente unei galerii de top, aduce în fata publicului arta vie a unor tineri artisti vizuali din Bucuresti si din provincie, într-o selectie riguroasa ale carei criterii sunt, în primul rând, acelea ce dau seama despre valoarea noului val.
Cea mai recenta personala, deschisa în stil specific, adica fara alocutiuni mirobolante (sa nu zic altfel), este „Pret-a-Porrtrait“ si poarta semnatura lui Daniel Brici, artist nascut la Resita, în 1987, absolvent al Universitatii de Vest din Timisoara, Facultatea de Arte si Design, licentiat si posesor al unui masterat în pictura (2011).
Cu o carte de vizita impresionanta, chiar si fara a tine cont de cei 24 de ani pe care i-a împlinit la 31 martie a.c., pictorul se vadeste a fi unul dintre cei mai merituosi reprezentanti ai tinerei arte care se face acum în România. A expus în numeroase si importante galerii si muzee din tara si din strainatate, sa nu amintesc decât Muzeul de Arta – Cluj Napoca, Muzeul de Arta – Timisoara, Victoria ArtCenter – Bucuresti, Galeria Jecza – Timisoara, Galeria Artlease – Utrecht – Olanda, Galeria Accademia di Romania – Roma – Italia (un proiect vizual foarte puternic si original, „Spazi Aperti, Esperienza Estetica“, foarte bine primit de critica si de public) – dar si în spatii în care se practica experimentul cu bune rezultate si urmari – Atelier în Tranzitie – Bucuresti sau Galeria Calina – Timisoara. A fost adoptat de orasul de pe Bega, unde îsi are atelierul si unde participa activ la viata culturala, interesat de inovatiile si propunerile noi ale domeniului, românesti si universale, fara sa ignore lectiile maestrilor.
În explorarea vizualului, la distanta egala de avântul avangardist si de o foarte bine stapânita tehnica hiperrealista, Daniel Brici este adeptul unor proiecte perfect articulate, de reconstructie din fragmente trecute prin deconstructii succesive, nedezghiocate însa de mentalitati si straturi de imperfectiuni care sunt liantul ingeniosului, originalului construct final. Arta ca stil de viata, miezul lucrurilor subsumat unei poetici a vizualului, nevoia de entropie, deliciile apropierii de celalalt corp, în fine, spatiile deschise gata sa primeasca narativitatea imaginii sunt reperele creatiei sale de pâna acum. Carora li se adauga „povestile din drum“ (titlul personalei sale din 2009, gazduita de Galeria Jecza din Timisoara, în 2009. Un an mai târziu, artistul primea prestigiosul Premiu II Juventus al Fundatiei Triade din acelasi oras, premiu care, pe lânga rezonanta nationala, a început sa se impuna si în spatiul central european).
Multe dintre reperele artei sale mentionate mai sus sunt de recunoscut si în noua personala a lui Daniel Brici, „Pret-a-Porrtrait“, de la Atelier 030202. Care-i dezvaluie, înainte de toate, calitatile indubitabile de mester portretist. O proba a mestesugului cum rar s-a vazut, în ultimii ani, în galeriile autohtone. Aceasta înzestrare, pe care artistul o fructifica într-o stare de gratie venita parca din alte vremuri, mai tihnite, mai asezate, se încarca de tensiunea accidentelor ontologice ale prezentului, pe neasteptate, în duble decupaje. Cele dintr-o (i)realitate marginala, careia i se refuza artificiile de suprafata, pitorescul, kitsch-ul prea lesne etichetat drept arta „de larga respiratie“, tendintele propagandistice. Si cele din portretele ca atare, în care, paradoxal, siguranta tuselor, eruptia culorii, socul/jocul de lumini si umbre, departe de întregul dat pentru totdeauna, se articuleaza într-o surprinzatoare fragilitate, în paloarea celui/celor lovit/loviti, într-un fel de trezire buimaca „gata de pictat“ (ca sa adaug si eu o nuanta inspiratului artificiu – parafraza pe care Daniel Brici îl face în titlul personalei sale, jonglând cu produsul de serie, fie ea chiar mica, cel „gata de purtat“). Excluzând teza, vehementa, gestul apasat, purtator, de cele mai multe ori, de retorica goala, artistul strecoara cei doi „r“ în numele expozitiei sale de portrete. De portrete (individuale sau de grup) ale unor tineri rromi. Pe care arta lui Daniel Brici îi salveaza de preconceptii adânc înradacinate în mentalul colectiv: marginali pitoresti, outsideri frustrati, cu furie gata sa dea în clocot, telenovelistici defavorizati ai sortii, din categoria „îngeri cu fete murdare“ etc, – poncife de perceptie gata de descoperit în titlul polemic (temperat polemic, în fapt) al personalei.
Uleiurile lui Daniel Brici recupereaza o (i)realitate care îsi adjudeca un fel de marginalitate înteleasa de artist ca distantare benefica fata de setul de teze al unui centru emitator de prea multe etichete, locuri comune si chiar sentinte ofensatorii, puse în circulatie cu mare usuratate. Aceasta recuperare e facuta cu mijloacele unei arte ce îsi asuma elemente de fragment, asupra carora pictorul intervine cu migala de orfevru. Picturile sale sunt un fel de portrete votive din care lispeste tocmai ofranda, tocmai ce urmeaza a fi daruit ori întemeiat. Ele nu sunt finalizate, nu sunt „pictate“, ci, cum spuneam, „gata de pictat“. Sau, ca sa-l parafrazez pe artist, „portrete din drum“.
Straturile succesive de tuse sigure, de la pensulatia larga la detalii închegate parca sub lupa, se îneaca, la un moment dat, în albul izbavitor al pânzei care refuza culoarea. Ca un perete cu fresca neterminata, fie ca artistul nu mai e condus de forta viziunii sale, fie ca aceasta viziune include spatii albe, secrete de nedezvaluit privitorului. Sau lasate privitorului sa le populeze cu propriile viziuni. Tensiunea care se naste pe câmpul de lupta al pânzei, între pictorul ce vrea sa-si „prinda“ modelul pâna la cele mai mici amanunte, suprafotografic, daca s-ar putea, si albul care se împotriveste finalizarii, înserierii, îngroparii în imaginea conventionala a „chipului“ e o marca profund, energetic originala a acestui proiect vizual care atesta faptul ca, dincolo de tehnica impecabila, Daniel Brici este un artist dispus sa-si asume si calitatea de martor al vremii sale. Nu din fotoliu, nu din fata oglinzii, ci prin incursiuni de adâncime.
Participant la evenimente vizuale majore si la câteva licitatii importante, Daniel Brici e un nume ale carui viitoare iesiri în lumea expozitionala sunt neaparat de urmarit.

3 comentarii pentru “(I)realitate marginala. „Pret-a-Porrtrait“”

  1. octombrie 13, 2011 la 8:32 pm

    feluicitari omule esti mare.

  2. octombrie 13, 2011 la 8:33 pm

    santem mandri sa avem asa un copil te iubim si sa ai noroc in viata

  3. octombrie 14, 2011 la 7:01 pm

    Bravo, Dani! Trebuie sarbatorita chestia mai in detaliu… 😉

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper