Dobitocul si consilierul

Un articol de SERGIU ANDON

Intâmplare tragica in gara Predeal: un om s-a sinucis cu trenul. Putea ramâne un fapt divers daca trenul n-ar fi asteptat desfasurarea minimei cercetari si sosirea echipajului de la medico-legal. Si intârzierea trenului ar fi ramas un fapt banal, pentru ca in România toate trenurile intârzie, cu sau fara cadavre pe linie. Dar, cu trenul respectiv se intorcea in Capitala, din week-endul sau la munte, si un consilier.
Habar n-aveti cât din viata noastra depinde de lumea crescânda a consilierilor din umbra. Era Mirel, consilierul Ministrului Muncii, pâna de curând denumit al Muncii si Solidaritatii Sociale. Renuntarea la sintagma „solidaritatii sociale“ corespunde unei mari idei politice formulate de Presedintele tarii, sugerata probabil si de vreun consilier. Acela trebuie sa fi fost un consilier genial. A anticipat pâna si evenimente ca sinuciderea de la Predeal. Nefericitul si-a pus capul pe sina la doi metri in fata consilierului Mirel. Va dati seama la ce speculatii s-ar fi dedat presa si apoi opozitia care le afla pe toate: „Iata imaginea solidaritatii sociale!“
Fara sintagma, opozitia avea sansa sa taca. Numai ca Mirel nu era singur. Era cu Dana si cu laptop-ul. Dana s-ar fi speriat cumplit de scena, daca Mirel, prompt ca orice consilier, n-avea reflexul s-o smuceasca, intorcând-o cu spatele la teribila scena. A ramas el, ca barbat, sa infrunte pe viu privelistea mortii.
Laptop-ul a fost folosit pentru descarcarea stresului provocat de intârzierea trenului. Constient de valoarea gândirii sale si nepotolit in dorinta de a se exprima, Mirel Axinte isi tine un blog pe care semneaza cu pseudonimul „Bleen“. Ca orice consilier, Domnul Axinte s-a considerat dator sa interpreteze evenimentul si sa gaseasca solutii. A consemnat esenta: trenul intârzie pentru – textual – un dobitoc. Toti sinucigasii sunt – tot textual – dobitoci! – iar faptul ca incurca lumea punându-si capat zilelor ar trebui sanctionat. Fie si post mortem. Deranjul autoritatilor e un lux nemeritat. Simplu ar fi sa vina REBU sa mature resturile si sa le arunce la ghena.
Consilierul a gresit rostind numele firmei, ceea ce poate echivala cu o reclama mascata. Era bine sa se exprime generic – „gunoierii“. Acest amanunt a scapat insa numerosilor comentatori ce s-au repezit sa-l ostracizeze pe Mirel pentru ceea ce, considera ei, a fi o impietate, josnicie, nesimtire. Forumisti, teleasti, oameni politici, toti – cu exceptia ministrului – s-au solidarizat social sa-l porcaiasca pe Mirel.
Nu l-au inteles.
Insemnarea de pe blog include numai idei pertinente si curajoase pentru un consilier competent din lumea plina de consilieri competenti a actualului regim.
Cel mai vehement a fost criticat termenul „dobitoc“. Dar cuvântul este unul de alint in vocabularul interior al consilierilor, e termenul cu care isi rasfata in gând sefii. Tine de subconstientul adânc al meseriei. Orice sfetnic isi considera seful dobitoc. Altminteri n-ar avea nevoie de povetele lui. E regula de aur a profesiei, conditia insasi a existentei ei. Un consilier bun face din dobitocul sau un animal destept. Daca dobitocul tine seama de sfaturi, tot dobitoc ramâne, dar in alt sens. Asa ca, pentru un sfetnic, termenul e sinonim cu demnitar, inalt demnitar, boss. Si necunoscutul din Predeal a fost un demnitar potential, dar neavând consilier bun, a ales demnitatea mortii. Iar Mirel i-a dat onorul.
Chiar pe limba comentatorilor rau-voitori, n-ar trebui manifestata atâta indignare. Dintre incitarile din 89 a facut parte si presupunerea ca Elena Ceausescu numea populatia „viermi“. Progresul este evident. In numai douazeci si ceva de ani de tranzitie, anonimii au facut saltul de la nevertebrate la vertebrate superioare. Conceptia evolutionista a lui Mirel Axinte merita laude.
Apoi vine chestia cu REBU. Nesimtitii de comentatori nu pricep ce-l obsedeaza, zi si noapte, chiar si in tren, pe un consilier al Ministrului Muncii. Il obsedeaza, bineinteles, cresterea numarului locurilor de munca! Mirel a intrezarit o solutie: daca s-ar face firme judetene, municipale si orasenesti pentru strângerea cadavrelor de sinucigasi, s-ar crea pe putin câteva sute, daca nu mii de noi locuri de munca. Daca ciupim ceva fonduri europene, ar putea sa devina o activitate prospera.
Chiar si faptul de a o rasuci pe Dana reflecta nu numai o atitudine de barbat, ci si una de consilier. Un foarte bun profesionist stie sa intoarca la timp privirile „dobitocului“ de la ce nu trebuie vazut.
Intrând in gura presei si a opozitiei, consilierul a avut si el nevoie de consiliere. I-a asigurat-o seful sau, Ministrul Muncii, Sebastian Lazaroiu. A facut-o cu placere, pentru ca ministrul insusi, inainte de a deveni membru al Guvernului, s-a remarcat in functia de consilier al Domnului Traian Basescu. S-ar putea sa fie chiar autorul din umbra al celebrului slogan cu care s-au câstigat alegerile („Sa traiti bine!“).
In ton cu stilul consilierului, pâna la urma cu stilul intregii echipe, interpretarea Ministrului a fost: „S-a exprimat la cald, asta e. A gresit. Ce vreti acum, sa-l pun si pe el sa se sinucida?“
Doamne fereste! Cel putin nu pâna nu se pun la punct formatiunile de gunoieri de urgenta. Dar interesant e ca Domnul Ministru nu si-a pus problema cum gândeste consilierul sau, ci numai cum se exprima. E adevarat ca regula „una vorbesti, alta fumezi“ (vorba lui Arghezi) constituie virtutea de baza a retoricii oficiale, dar ca beneficiar atât al gândurilor, cât si al exprimarilor consilierului sau, „dobitocul „ putea fi mai pretentios.
Sau poate ca demnitarul, bossul, „dobitocul“ are ceva in cap. Tenace, cum il stim (are exact craniul celui mai tenace personaj al Bucurestilor din anii 70 – 72) si-a fixat obiectivul sa nu mai fie lasati consilierii sa gândeasca la cald. Din oul fiert nu iese pui.
Ar putea initia o ordonanta de urgenta ca toti consilierii sa poarte in exercitiul functiunii câte o punga cu gheata pe cap. Ar fi o alta cale de crestere a numarului de locuri de munca, in frigotehnica. Pâna la gasirea investitorilor, s-ar putea folosi frigiderele disponibilizate prin aplicarea ideii lui Mirel. Interventia decisa a gunoierilor la locul faptei, ar disponibiliza multe spatii reci.
Perfect! Ideea e atât de buna incât merita un slogan. Ceva care sa exprime, pe intelesul tuturor, consecventa in indeplinirea programului de guvernare.
– Ceva care sa rimeze cu „Sa traiti bine!“, i-as sopti timid monstrului, daca as fi consilierul Domniei Sale.
– … Mda, mda, asa ceva …
– Pai e simplu: – „Sa traiti bine/cu capul pe sine!“

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper