Ati fost vreodata la Sângeorz?

Da, recunosc: nu fac decât sa parafrazez celebra istorioara a lui Florin Piersic, cel care, într-un sat din Apuseni, uitase continuarea poeziei care începea astfel: „ati fost vreodata la Abrud?“. Exasperat, dupa trei încercari nereusite de continuare a poeziei, primarul satului se angajeaza sa faca el o lista cu toti cei care fusesera la Abrud… Poate ca pentru cei interesati de muzee ar fi necesara si o lista cu cei care au apucat sa viziteze Muzeul de Arta Comparata de la Sângeorz Bai. Stiu ca din pacate multi dintre conationali nici nu ar fi în stare sa localizeze, din prima, pe harta, oraselul din Bistrita-Nasaud, pierdut pe undeva, între muntii risipiti pe valea Somesului. Zona este într-adevar superba, natura fiind înca lasata sa se desfasoare pe spatii întinse, desi casele celor întorsi de la munca, din Spania (mai ales) si din Italia, se falosesc tot mai mult peste dealuri, în dauna vechilor casute acoperite cu lut. Baile (sau statiunea propriu-zisa) nu sunt acum tocmai un loc atractiv pentru turistul mofturos al zilelor noastre. Pensiunile, în schimb, încep sa înfloreasca în zona si veti gasi fara îndoiala un loc unde sa va puteti relaxa pentru o zi sau doua. Iar în centrul orasului, minune: un muzeu cu totul diferit de ceea ce ati vazut în oricare alt mic centru citadin transilvan. Nu este un muzeu de istorie, nu este un muzeu de etnografie, nu este un muzeu de stiinte ale naturii si, într-un fel, nu este nici macar un muzeu de arta. Dar este un muzeu care are câte ceva dintre toate acestea concentrate într-un spatiu nu foarte generos, dar extrem de bine utilizat. Dupa cum spunea regretata Maria Magdalena Crisan, „un muzeu de arta comparata este un spatiu al legitimarii, dovada a comunicarii, a timpului, care nu greseste în selectie, a faptului ca din toata experienta umana ceea ce este valabil ramâne undeva“. Evident, muzee de arta comparata exista peste tot în lume, asa cum exista si alte colectii de arta comparata, chiar si în România. Ceea ce face, însa, ca muzeul din Sângeorz Bai, care este de fapt o sectie a Muzeului Judetean Bistrita-Nasaud, sa fie absolut original este modul în care cel care a avut initiativa organizarii lui, sculptorul si pictorul Maxim Dumitras, l-a gândit. El nu doar ca a pus literalmente laolalta obiecte adunate de prin podurile caselor nasaudenilor, cu realizari artistice – unele dintre ele realmente remarcabile – apartinând unor foarte valorosi artisti români si straini, ci a creat si s-a ambitionat sa re-creeze mereu noi alcatuiri artistice, impunând sub forma fizica dialogul între „arta“ taraneasca (poate ca nu veti crede ce valente artistice pot avea peste o suta de perechi de opinci puse una lânga alta!) si arta „culta“ (în sensul acelei arte realizate de absolventi ai facultatilor de profil), contemporana. Seful „sectiei“ locuieste în curtea muzeului, ceea ce face ca muzeul sa fie deschis oricând un vizitator doreste sa îl vada, fie ca se afla în interiorul sau în afara orelor de program.
Multe dintre operele artistilor contemporani au fost realizate chiar la Sângeroz Bai în taberele de creatie artistica (fie ca este vorba despre sculptura, pictura, ceramica sau land art) pe care Dumitras le organizeaza cu ambitie, cu tenacitate, cu încapatânare, oricât de mic ar fi interesul autoritatilor centrale sau locale si oricât de mari ar fi eforturile pe care el si familia sa trebuie sa le faca pentru a obtine finantarile necesare.
S-ar putea spune ca într-un fel este un muzeu „de autor“, pentru ca amprentele ochiului si mâinii lui Maxim se simt peste tot. În plus, Dumitras  îsi permite sa considere muzeul drept o opera deschisa, niciodata definitiva si definitivata, fapt ce are darul de a-i zapaci superiorii si mai ales controlorii. La fiecare vizita, am descoperit alte aranjamente, alte idei, alte spatii, ceea ce m-a facut sa nu ma plictisesc niciodata în muzeu. Pare sa fie un loc ce se regenereaza mereu, desi nimic nu se întâmpla de la sine, ci cu un efort permanent, neobosit al lui Maxim Dumitras si al familiei sale. Aceeasi Maria Magdalena Crisan observa referindu-se la Muzeul din Sângeorz ca „nu conteaza unde traiesti, ci modul în care te exprimi“. Într-adevar, vizitând acest muzeu, nu ai cum sa te simti „în provincie“, pentru ca este un muzeu viu, care traieste în imediata contemporaneitate a fiecaruia dintre noi, surprinzându-ne permanent prin prospetimea viziunii sale si privind asupra siesi ca asupra unui loc situat în centrul Universului. Nu este vorba despre egocentrism, ci despre sensul si simtul valorii artistice care nu se degradeaza odata cu trecerea timpului pentru ca valoarea pe care o pune în lumina institutia bistriteana este una care vine din adâncurile satului românesc etern si continua în saloanele de arta ale celor mai bune galerii pe care le puteti vedea în oricare mare oras european.
Daca la toate cele de mai sus veti adauga centrul de documentare în arta si camerele pregatite pentru rezidentele artistilor care, odata ajunsi la Sângeorz Bai, îsi lasa o parte din sufletele lor în mica localitate din nordul României, veti avea o imagine aproximativ fidela a unui centru cultural mândru de identitatea sa si în plus constient de originalitatea sa. „Aproximativ“ am spus, pentru ca pentru a întelege exact despre ce este vorba trebuie sa traiti experienta de la Sângeorz Bai. Puteti merge oricând: îl veti gasi deschis. Si va veti dori sa reveniti!

2 comentarii pentru “Ati fost vreodata la Sângeorz?”

  1. septembrie 7, 2011 la 8:19 pm

    Am cunoscut Sangeorz Bai si s-a schimbat in ceea ce nu trebuia sa ajunga.L-am cunoscut si-l cunosc bine pe Maxim Dumitras;el si ai lui au facut ca Sangeorzul sa nu dispara din noi,cu apele minerale cu tot.Max a muncit enorm si a facut muzeul,care sustine orasul si statiunea,dar el,la inceputuri a incercat sa faca un Sangeorz mai complet.A organizat tabere de pictura,de sculptura etc.;a pigmentat orasul cu arta.Neaveniti au murdarit totul,dar Max a rezistat;Max si muzeul lui.
    Plecaciuni unui mare artist.

  2. septembrie 10, 2011 la 8:18 pm

    E minunat că nasc și la Sângeorz …artiși. Felicitări! Sper să ajung și eu cât de curând prin acele locuri binecuvântate de Dumnezeu, bineînțeles să vizitez și muzeul …

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper