„Stante burgheze“ – editie bibliofila

Un articol de CONSTANTIN COROIU

Poetul Ovidiu Genaru ne oferea, la 120 de ani de la nasterea lui Bacovia, o a doua editie bibliofila, substantial adaugita fata de cea aparuta in 1946, a „Stantelor burgheze“ – „o carte-spectacol, o carte-laborator“, cum o caracterizeaza, pe buna dreptate, insusi cel care a realizat-o. Despre „Stante burgheze“, Ion Bogdan Lefter scria ca „inaugureaza un nou limbaj“ si ca ar fi modelul tranzitiei spre postmodernism. Este insa, asa cum s-a spus, mai intâi o carte de tranzitie in opera lui Bacovia.
In editia bibliofila la care ma refer sunt reproduse manuscrisele rânduite sub titlul „Stante burgheze“, aflate la Muzeul Judetean de Arta si Etnografie Bacau, caligrafiate de Bacovia ca forma finala a volumului , la care sunt adaugate patru fotomanuscrise din patrimoniul Muzeului Literaturii Române din Iasi. Astfel, dupa 54 de ani, editia devine una completa si inedita. Forma grafica este, si ea, noua. In editia Genaru sunt integrate desene ale poetului, notatii, bruioane, portrete si ceea ce editorul numeste – „schite ale plictisului, adevarate flash-uri grafice ale pauzelor de inspiratie, extrase, toate, dintr-un carnetel de buzunar aflat mereu la indemâna urgentei de a scrie – un document al intimitatii sensibile si exercitiului, un partener ideal de monolog“.
In „Argumentul“ din care tocmai am citat, Ovidiu Genaru incearca sa anticipeze impactul pe care cartea il poate avea in constiinta celui ce o parcurge. Caci, dincolo de grafica de o somptuozitate austera, evocatoare, dincolo de obiectul ca atare si de estetica lui, cartea inlesneste o comunicare mai complexa, un contact mai profund cu gândul marelui poet. „Banuim – scrie editorul – ca intâlnirea cu manuscrisul reprodus in facsimil, cu desenul si ciorna poate genera efecte noi si imponderabile in receptarea universului bacovian; socul vizual, impactul cu imaginea ne indeparteaza pentru o clipa de text, atentia misterios amplificata spre interioritatea noastra reflexiva si emotionala.“ Genaru crede ca avem astfel „o sansa in plus de a recepta poezia in comuniune cu autorul: poetul devine tangibil ingaduindu-ne indiscretia si temeritatea de a patrunde in omeneasca lui vulnerabilitate. Ne mituim curiozitatea cu putina cruzime, insatiabila noastra curiozitate de a fi martori la nasterea Operei; macar sa-i adulmecam pojghita; resorturile ramân la fel de adânc obscur-ingropate sub sigilii“.
Intr-adevar, citind poemele in manuscris, pare ca ne uitam peste umarul poetului si ne simtim umili complici la geneza lor.: „sezonul verii s’a finit. / De serenadele-albastre…/ De reverii ascunse’n astre… / – Poema care s’a sfârsit. // Sezonul iernei s’a ivit / de cum ninsoarea’n geamuri bate… / De departarile’nghetate… / – Poema care a venit“ („Meridian“).
Ne reamintim ce scria Perpessicius: „Discret si incarcat de taine, d-l G. Bacovia coboara in inima lirismului sau, ca-ntr-un tunel adânc. Acolo trebuie vizitat“.
As putea spune ca volumul bibliofil editat de Ovidiu Genaru, aparut la Editura Look Design din Bacau, in conceptia artistica a pictorului Ilie Boca, cuprinzând in facsimil 21 de poeme din editia princeps, tiparita in 1946 la Casa Scoalelor, la care s-au adaugat acum 32 de desene inedite si 6 ciorne extrase dintr-un carnetel pus la dispozitia realizatorilor acestei carti-spectacol cu multi ani in urma de catre fiul poetului, Gabriel Bacovia, care a incuviintat reproducerea lor, ne ajuta sa coborâm in tunelul de care vorbea Perpessicius si sa vizitam laboratorul unuia dintre cei mai originali poeti ai secolului XX, unde descoperim nelinisti, obsesii, meditatii – exprimate, esentializate in notatii fulgurante, dar si desene. Apropo de desene, Nicolae Manolescu, care probabil a vazut „Stantele burgheze“ in aceasta editie bibliofila, noteaza in a sa „Istorie critica“ faptul ca Bacovia are „oarece talent la desen; pâna nu demult stiute doar apropiatilor, unele dintre autoportretele din tinerete sunt absolut remarcabile psihologic si artistic“.
La prima vedere, desenele din editia lui Ovidiu Genaru nu au legatura cu poeziile. La o privire mai atenta, ni se releva insa unitatea de stil si de atmosfera. De data aceasta, recitim versurile din „Stante burgheze“ intr-o dispozitie diferita de cea in care le citisem in litera rece , impersonala a tiparului. Bacovia scrie, caligrafiaza oarecum stângaci sub ochii nostri. Iata, tocmai a desenat un portret de femeie in profil, dupa care asterne pe hârtie o poezie intitulata „Vizita“:
„Veacul m-a facut / Atât de cult, / Incât ma uit / Peste oameni. / Am invatat atâtea / In timpul din urma, / Ca suntem / La un punct insemnat. / S’ar putea face / Multe reforme. / Ma gândeam singur. / Eram fara nimeni. / Si, tocmai, azi / Au venit musafiri. / – Tu ce dai, eu ce dau… / A, de când nu ne-am vazut“.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper