Supererou din întâmplare: „Green Lantern“ de Martin Campbell

Un articol de CATALIN OLARU

Brightest day, blackest night, no evil shall escape my sight.
Let those who worship evil’s might
Beware my power, green lantern’s light!

In cea mai luminoasa dintre zile
Si-n cea mai neagra dintre nopti,
Nimic din ce-i malefic nu imi va scapa.
Fie ca cei care se inchina puterilor raului
Sa se teama de puterea mea,
Lumina lanternei verzi!

(Juramântul Lanternei verzi,
protector al Universului)

In peisajul ecranizarilor de benzi desenate cu supereroi, „Green Lantern“ face nota aparte din doua motive: protagonistul are propria sa poezioara, pe care o recita când e lupta mai apriga, iar ca erou, e doar unul din cei foarte multi asemeni lui.
Exista 3600 de inele cu proprietati magice si 3600 de alesi, care fac parte din 2,3 milioane de specii. Dintre acestia, doar unul e om (Hal Jordan, interpretat de Ryan Reynolds). Si totusi, toate celelalte Lanterne verzi pe care le vedem au doua picioare pe care stau, doua mâini cu care gesticuleaza si apuca, ochi cu care vad, un nas cu care respira si o gura cu care vorbesc. Cei care au creat aceasta orânduiala si vegheaza ca ea sa fie respectata sunt si ei umanoizi, doar ca au teasta mai mare, semn al unei inteligente active, si pielea zbârcita, ca pentru a-si arata vârsta. In sfârsit, corpul personajului negativ e ca de insecta la inceput si creste intr-un ce indefinibil pe masura ce numarul victimelor sale sporeste. Capul ramâne, insa, la fel: ca de mumie, adica ceva care a fost odata uman.
Cât despre modul in care cohorta asta de extraterestri actioneaza sau gândeste, si aceasta ne este cât se poate de familiar. Cu cât am vazut mai multe filme americane pâna acum, cu atât il stim mai bine.
Preocuparea lor principala este sa duca pâna la ultima lor suflare lupta dintre bine si rau. Ce inseamna exact victoria binelui si cum se intâmpla ca fiinte din alte galaxii sa aiba exact aceleasi notiuni ca noi despre ce inseamna binele si raul, asta nu ni se mai explica.
Nu intelegem de ce, dar pricepem destul de bine cum. In limitele rescrierii etice pe care „Lanterna“ o opereaza, raul inseamna frica, iar binele, vointa sau curajul. Precum tricourile la un meci de fotbal, rolul de diferentiator il joaca culorile. Drept urmare, frica e reprezentata prin culoarea galbena (deloc intâmplator, „yellow“ in limba engleza are si sensul de „las„), in timp ce curajul e verde. Cele 3600 de inele ale lanternelor sunt verzi, lanternele insesi au uniforme verzi, emanatia misterioasa cu care se apara sau ataca e la rândul ei verde. Când se vad nevoiti sa infrunte raul cu armele sale, ajunge sa inlocuiasca inelele verzi pe care le poarta cu unele galbene, si gata!, lupta e ca si câstigata.
Produsul verde
Piloti de avioane de lupta pentru care zborul pare o activitate secundara (important e sa spuna ei chestii smechere in timp ce isi doboara inamicii), protagonisti pe care ii apuca blocajele psihice in cel mai prost moment cu putinta, instructii militare tinute de un comandant sadic, discursuri mobilizatoare recitate de un conducator de osti, intâmpinate cu entuziasm unanim de o armata care porneste cu sansa a doua, pizma pe care i-o poarta tocilarul tânarului chipes, bine facut si cu lipici la fete sau negativul care devine rau pentru ca nu a fost iubit destul de tatal sau, toate sunt colportate acum intr-un peisaj inedit: in spatiu, si asta ar trebui sa fie de ajuns. Supereroul e capitanul echipei de fotbal american, inamicul sau e nerd-ul, miza e cea mai frumoasa fata din liceu, ce daca in schema intra prima intâlnire cu o civilizatie extraterestra sau destinul insusi al omenirii?
Oricât de in toi ar fi lupta si oricât de mare miza, totul atârna de existenta unei femei. Mai devreme sau mai târziu, protagonistul trebuie sa aleaga intre cea care i-a picat cu tronc si intregul cosmos. In cele din urma, si femeia, si lumea sunt salvate, dar, cumva, aceasta prima alegere, a femeii in detrimentul universului, pare de fiecare data alegerea de bun simt, ceva absolut normal.
Daca universul e salvat, aceasta se intâmpla deoarece negativul e energie pura, adica un concept nebulos rasarit din imaginarul new age, dar o energie sensibila la rachete si la alte lovituri fizice. Tot energie e si materia verde, doar ca ea e generata de puterea vointei din fiecare fiinta. Aceasta energie se duce in bateria centrala care alimenteaza lanterna, care alimenteaza inelul, care ii da eroului superputeri. Când inelul nu isi mai face treaba, e pus la reincarcat, intocmai ca un telefon mobil.
In ciuda abundentei de verde, rezultatul e un 3D care nu prea e 3D si un film cât se poate de galben.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper