Rãspuns domnului Gabriel Liiceanu

Primim la redactie:

 

Domnule Liiceanu,
In imprejurari normale, firesc era sa ma adresez cu „Draga Gabi“. (Si Dumneata ai inceput o scrisoare, candva, cu: „Draga Ica“). Dupa interventia Dumitale la Televiziune si dupa interviul aparut in revista „22“ (nr. 17(1102) din 19-25 aprilie 2011), nefirescul a devenit firesc si nu ma pot adresa – cu regret – decat cu „Domnule Liiceanu“. Fara indoiala, va reamintiti ca v-am primit in casa noastra de la Sibiu de multe ori si atunci ne-ati multumit prieteneste. Acum, la centenarul nasterii lui Emil Cioran, tot ceea ce ati socotit ca este oportun sa faceti era sa ii atacati familia. Ceva mai mult, ati instigat pe directorul Bibliotecii judetene Astra din Sibiu sa ma defere justitiei, dar vi s-a raspuns ca nu este cazul. Nu ati ezitat sa va adresati si altor foruri. Cu ce scop, domnule Liiceanu, si in ce calitate v-ati angajat intr-un asemenea demers? Ce v-a suparat asa de mult?
Consider ca am procedat conform dreptului meu de legatar universal, cu avizul juristilor, eu fiind ruda cea mai apropiata, ca sotie a lui Aurel Cioran. Credeati ca totul va revine, asa cum ati afirmat la TVR 1, dupa ce  v-au fost imprumutate aceste documente timp de doi ani?
V-ati ofensat ca documentele au ajuns la Academia Romana, dupa o aventura sfarsita cu bine? Tot ce am facut a fost legal. Adica am predat imediat dupa moartea sotului meu 650 de volume din biblioteca Cioran, iar Aurel Cioran a predat 520 manuscrise la Biblioteca judeteana Astra din Sibiu. Nu stiati acest lucru? Lista donatiilor este deja partial publicata pe Internet, ca sa se edifice toti cei interesati.
Ma intreb inca o data in ce calitate va permiteti sa faceti pe justitiarul cu mine? Documentele, despre care afirmati ca au fost sustrase de mine, le-am gasit ravasite, dupa 13 ani de la decesul sotului meu. Consider ca imi apartineau de drept. Le-am gasit, le-am sortat si le-am valorificat. Daca nu le gaseam eu, ar fi fost probabil aruncate. Justitia franceza a dat castig de cauza menajerei care a gasit 37 caiete ale lui Emil Cioran, pentru simplul motiv ca le-a gasit si le-a pastrat.
Daca nu stiti, va spun eu ca sunt foarte multumita pentru faptul ca manuscrisele lui Emil Cioran, cele romanesti, au ajuns la Biblioteca Academiei Romane, fond invidiat de orice scriitor roman care se respecta.
In 20 de ani, Dumneavoastra ati publicat scrierile Rasinareanului intr-un tiraj de aproape un milion de exemplare.
Va foarte multumesc!
Dar nu ma pot abtine sa va spun ca la Centenarul Nasterii n-ati reeditat nici o carte a Lui, ci doar una a Dumneavoastra despre El…
Va apreciez, domnule Liiceanu,  ca scriitor. Ca om, foarte putin.

 

Sibiu 24 iunie  2011

 

11 comentarii pentru “Rãspuns domnului Gabriel Liiceanu”

  1. iulie 28, 2011 la 5:04 pm

    Excelenta luarea de urechi, si inca una extrem de corecta, dar prea blanda, a Liiceanului, de catre doamna E.E. Cioran.
    Cetateanul merita un tratament mult mai aspru, fie doar numai pentru nemernicia cu care Humanitas-ul trece peste centenarul Cioran!
    La fel cum acum doi ani a bagat in umbra penumbrei centenarul Noica. Rusine Liiceanule, rusine!
    Arhivele Noica ramanand in posesia dumisale…
    Pot oare sa ma-ntreb de unde ne vin noua „Despre ura”, „Despre minciuna”, „Despre limita”, „Despre seductie”… ? Pot! Si asta nu-l avantajeaza deloc pe acest om foarte, foarte mic. Mic dar viral.

  2. iulie 29, 2011 la 10:04 am

    cu acest specimen, fus-am 11 ani coleg de scoala, am trait in acelasi cartier si exista unele amintiri. dupa terminarea liceului drumurile noastre s-au despartit. din anii 90 m-am bucurat sa aud de dansul. in toti acesti ani din 90 si pana acum, mi-am dat seama ca el nu a fost decat un tocilar, ca nu are sclipire si ceea ce e si mai trist ca nici inainte de 89 si nici dupa aceea activitatea sa filozofica este nula. numea se uita la el
    ca la un dumnezeu si cred tot ceea ce spune. in emisiunea de la tv ce o face impreuna cu andrei plesu, el, filozoful de meserie este un copilas in fata interlocutorului sau. e lent, plictisitor si negru la suflet. are o rautate in el ce este oribila si de care multi s-au saturat. apoi, nu cred ca tocmai el este cel ce trebuie sa fie atat de intransigent cu toti si toate. el, baiat cu capul plecat a fost un profitor. asta este si acum: nu un filozof, caci o diploma nu inseamna asta ci activitatea ce o ai in acest domeniu, ci un profitor. caracterul sau este josnic si nu ma mir ca este capabil de un astfel de comportament. spun asta gandindu-ma si la comportamentul sau fata de fosta sa sotie sau fata de propriul sau baiat. ma intreb adesea: dece e atat de rau? dece are un suflet atat de negru? pacat! am crezut ca va deveni un intelectual desavarsit si ca nu se va ajunge sa i se strige pe strada liicheanu….

  3. august 15, 2011 la 9:13 am

    LIIIIIceanu „pretinul” lui Basescu, doi tampiti. Unul din nastere altul lingau !
    Care unu` si care celalat ??
    Raspunsul nu se premiaza .

  4. septembrie 4, 2011 la 11:40 pm

    Acest Liiceanu pentru mine este o canalie un profitor care a supt de pe Emil Cioran si Aurel Cioran mai ales ca sa isi faca frumoasa editura Humanitas.Ai vrut sa pui mana si pe manuscrisele lui Emil cioran cum ai pus mana si pe manuscrisele lui Constantin Noica gunoiule.Un om fara caracter de fapt un oltean imputit.Unde sunt manuscrisele lui Constantin Noica gunoiulu? ca asa pari un baiat finut la prima vedere dar de fapt esti ultima jigodie Domnule Liiceanu

  5. septembrie 27, 2011 la 12:30 pm

    Iertati-l Doamna ca nu prea stie ce face si nici cu cine este ! Personal i-asi recomanda sa reciteasca Jurnalul de la Paltinis pentru ca , macar acum , sa-si dea seama cata dreptate avea maestrul Eugen Barbu . Nu-mi pot permite sa pun in discutie aprecierea dvs. ca scriitor dar sunt absolut de acord ca , ca om . . . . . .

  6. octombrie 2, 2011 la 4:36 pm

    Din scrisorile dintre Emil si Aurel Cioran se resimte o incapatanata intentie a familiei fraterne de a acumula tot ce producea,avea sau mai capata Emil

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper