Joaca de-a justitia si capete încinse

Un articol de CORNEL DINU

Saptamâna trecuta comentam jignirile de nereprodus dintre mai marele Stelei si seful Ligii. Incalificabile. Si aceasta molima, care nu poate stârni decât dispretul a milioane de români ce-si pastreaza înca bunul-simt, nu s-a ispravit aici, continuându-se, de data aceasta, între alte personaje: presedintele Federatiei si patronul unei echipe de traditie din fotbalul nostru, unde a ajuns doar prin hazardul ce domneste în societatea româneasca de acum. Societate în care adevaratele elite sunt supuse neatentiei si uitarii, fiind înlocuite de facaturi parca fara chip si minim de ratiune, dar care, instinctiv, profitând de slabiciunile parca programate ale institutiilor statului, au dobândit averi, ilicite în cea mai mare masura. Averi prin care au senzatia ca si-au cladit niste socluri de unde-si pot permite sa comande aproape orice le trece prin veninul limbii. De data aceasta, disputa verbala dintre cei doi n-a mai fost pigmentata si, chipurile, argumentata cu stiutele trivialitati inacceptabile. Mircea Sandu a facut o referire la o tentativa de coruptie, premeditata sa se consume la cel mai înalt nivel decizional al fotbalului, pentru adjudecarea titlului; iar asa cum a prezentat actiunea, firele duceau catre presedintele arbitrilor si chiar catre conducatorul Ligii… Care ar fi urmat sa fie momiti, împreuna, cu vreo doua milioane de euro, de catre finantatorul principal al Timisoarei! Imediat, aceasta prezumtie a fost confirmata, mult mai direct si cu nume, de vajnicul comentator si cunoscator a cam tot ce se întâmpla strident nu numai în fotbalul nostru, numitul Gigisor Becali. Bineînteles ca s-a iscat zarva mare, iar raspunsul numitului Iancu a fost agresiv la adresa presedintelui federal, dar mult mai civilizat în limbaj. Paradoxal, si de neasteptat pentru felul în care se pronunta în astfel de situatii justitia de la noi, o parte a ei, D.N.A.-ul, institutia de ancheta primara, s-a sesizat si de data aceasta. Ca si în cazul transferurilor dubioase, al unor conducatori si arbitri ce s-au înteles pentru favorizarea contra cost a unor rezultate, ca si în speta de început a „valizei lui Gigisor“ de la Cluj. În ce priveste „valiza celor de la C.F.R.“, acceptata cu siguranta de câtiva posesori de la „U“ Cluj ai graiului lui Saramago, „s-a pus batista pe tambal“, cum spune atât de des licentiatul Ovidiu Ioanitoaia. A fost chemat, mai întâi, la directia anticoruptie, Vasile Avram, mai marele arbitrilor. A stat cam o ora si a declarat ca, tratat bine, deci cu cafea, nimeni nu l-a momit cu ceva. Iar procurorul-sef al institutiei respective, dl Morar i-a dat unele sfaturi, mai mult decât pretioase, prin care, transmitându-le, sa-i fereasca pe arbitri de „ochii dracului“. Deci, usturoi n-a mâncat si nimic nu-i putred pe tarlaua sa – lasa sa se înteleaga presedintele federal. Dupa câteva ore, a venit rândul acestuia sa schimbe parole cu procurorii respectivi. Si au iesit doar… „bonbons et chocolat“! Adica ar fi auzit un astfel de zvon, dar numai în urma cu ceva ani. Au urmat, firesti la noi, strângeri de mâini cordiale la despartire. Iar ca sa se puna capac la toate, chematul în aceeasi cladire Gigisor a declarat sincer, pe mai toate canalele media, ca nu se poate prezenta, având ‘mnealui o batatura undeva! N-are sens sa ne crucim, ne-am obisnuit deja cu astfel de depozitii din toate partile. Mai mult decât atât: rasfatatul client din Ghencea al D.N.A.-ului a mers cu sinceritatea pâna la capat, afirmând ca: „Si daca m-as duce, n-o sa le spun nimic. Mai bine îmi trag un glont în cap, decât sa colaborez cu aia!“ Haiduc în toata legea, ce sa ne mai ascundem dupa mânuta cu care joaca table… Cât despre subiectul cel mai important, „rapidul“ în vorbe Iancu, acesta mi se pare ca nici macar nu a mai fost deranjat. Singurul tribunal unde se va prezenta în aceste zile fiind T.A.S.-ul de la Lausanne, unde va încerca sa anuleze verdictul comisiei de licentiere a domnului Duru, iar „Poli“, astfel, sa ramâna pe prima scena a fotbalului nostru. Numai ca Sandu Mircea, eschivat la D.N.A., a obtinut în ultimul Comitet executiv, cel din 8 iulie, ca viitoarea Adunare Generala, ce se pare ca va avea loc abia în martie sau aprilie din anul urmator, sa ratifice hotarârea de a fi declarat „persona non grata“: ceea ce echivaleaza cu scoaterea lui Marian Iancu din fotbal! Si în aceasta oprivinta, raspunsul respectivului a venit imediat: „El ma declara persona non grata si eu îi fac plângere penala“. Pâna când se vor da si la noi pronuntari reparatorii, atât de necesare si în fotbal, fiti convinsi ca sarabanda jignirilor ce sfideaza pâna si graiul rigolelor va continua sa întretina blestemul rating-urilor emisiunilor asa-zis de specialitate. Chiar daca s-au reactualizat pedepse si mai aspre, mergând pâna la depunctare, pentru echipele ai caror conducatori continua sa sfideze prin vorbe si fapte bunul-simt ce înca, sper, nu ne-a parasit. Numai ca pe acesta nu-l invoca nimeni dintre provocatorii prin vorbe si condei, atât de numerosi, ce conduc emisiunile de… mistificare a acestui joc. Se preconizeaza chiar înfiintarea unei Comisii de Etica a F.R.F.! Uitându-se ca, dupa obiceiul nostru, când vrei sa „plimbi“ un fenomen social si n-ai curajul deciziilor clare, înfiintezi o comisie… Pe când în Turcia sau în Grecia chiar au fost arestati presedinti ai unor cluburi de marca (Fenerbahce si Trabzonspor) si jucatori, chiar de pe teren, pentru trucarea unor jocuri! Si o sa vedeti ca pedepsele nu vor fi „plimbate“ ca la noi, ci vor fi drastice, ca învatatura de minte.
Pentru toate acestea si altele care au urmat, scuza caldurilor tropicale nu are nicio acoperire. S-au petrecut atâtea discutii si s-au propus atâtea masuri, cel putin ciudate, cum nu s-a mai întâmplat, cred, niciodata, vara, în fotbalul nostru. Le trec doar în revista, fiindu-mi realmente lehamite sa le comentez. Sunt anormale, mai toate, cu exceptia semnalului de alarma al licentierilor. Se sugereaza direct ca societatile noastre fotbalistice trebuie sa revina cu picioarele pe pamânt, traind din bugete reale si cu acoperire veridica. Indiferent daca suntem sau nu în criza. Astfel, nu cred ca se mai poate ajunge atât de usor la acelasi selectioner, doar dupa doi ani! Apoi, nu cred ca este normal ca o persoana fizica, de profil tehnic în fotbalul nostru, sa pretinda unui club (persoana juridica) o despagubire sau ce-o fi ea, de nici mai mult nici mai putin decât sapte milioane de euro! Ca si posibilitatea ce-l paste pe Mititelu de a-si pierde jucatorii daca nu-si retrage actiunea din instantele civile. Iar când toate acestea se înfaptuiau, era racoare afara! De asemenea, si ma opresc aici, am facut trei stadioane (brava, baieti!), dar asta nu înseamna ca, odata stabilit, programul campionatului trebuie refacut pentru a se readuce în prim plan cuplajele bucurestene. Si o veste buna! Daca noi nu suntem în stare sa ne facem stadioane la deal si la munte, si iarna echipele noastre se pregatesc în Turcia, iar vara în Austria, iata ca vin arabii adusi de Cosmin Olaroiu sa construiasca tot ce trebuie în aceasta privinta pe Valea Cerbului, din Busteni. Alo! Poate se aude si la Sinaia, la Poiana Tapului sau la Predeal, acolo unde stadioanele au mai fost si distruse, pentru boom-ul ce s-a dovedit atât de înselator al imobiliarelor…

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper