„Filologi, dar si oameni“. La nivel international

Un articol de LARISA STILPEANU

First International Conference of Literature and Cultural Studies

 

Jumatatea lunii iunie a fost marcata la Brasov de un eveniment de mare amploare pentru Literele românesti: „First International Conference of Literature and Cultural Studies: Legitimation of Literature in Totalitarian Regimes“. Desfasurat in zilele de 17-18 iunie la Aula Universitatii, evenimentul de rang international, editia I, a fost organizat de catre Universitatea „Transilvania“ din Brasov, Facultatea de Litere, fiind un proiect in cadrul CNCSIS (Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Invatamântul Superior) in colaborare cu ANCS (Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica). Proiectul a fost finantat si din bugetul Municipiului Brasov. Organizatorii principali fac parte din echipa Facultatii de Litere: Rodica Ilie (director de proiect), Andrei Bodiu (decan al Facultatii de Litere), Adrian Lacatus, Georgeta Moarcas.
Pentru intelegerea cât mai adecvata a contextului nu ar fi de prisos o scurta prezentare a tematicii proiectului. Asadar, cu radacini adânci in „sincronizarea“ sugerata cu aproape un secol in urma de criticul E. Lovinescu, dar si in spiritul junimist sau in cel liberal-conservator specific conceptelor maioresciene de modernizare si progres, conferinta isi propune o incadrare bine-meritata a literaturii române in contextul european, motivându-si dezideratul prin legitimarea culturala a scriitorilor si a intelectualilor in general, care au marcat pozitiv cultura si societatea româneasca prin influentarea si participarea activa la modernizarea acestora.
Sub auspiciile legitimatoare ale acestei conferinte, prima editie s-a remarcat, in primul rând, prin invitati de onoare, prin amploare, prin buna organizare. Au fost invitati profesori si doctoranzi din numeroase centre universitare românesti si internationale pentru a sustine lucrari cu teme diverse: strategii discursive in regimurile totalitare, limba de lemn ca retorica a puterii, estetism si eufemizare, ambiguitate si alegorie, poetica transparentei, limbajul transgresiv, biografie si confruntare. Printre participantii de seama il mentionam in primul rând pe criticul si teoreticianul literar Thomas Pavel, in calitate de invitat de onoare, reprezentând, in primul rând si oficial, Universitatea din Chicago, iar, in al doilea rând, neoficial si intim, in acelasi timp, tara natala. Ceilalti doi Keynote Speakers au fost prof. univ. dr. Mircea Martin (Universitatea din Bucuresti) si prof. univ. dr. Caius Dobrescu (Universitatea din Bucuresti). Nu-i putem uita, cu aceeasi dubla prezenta, pe Calin Andrei Mihailescu (University of Western Ontario, Canada) si nici pe Dumitru Radu Popa (New York University School of Law). Printre participanti ii mentionam si pe urmatorii: Adrian Otoiu (Universitatea de Nord din Baia Mare), Laurynas Katkus (Institute of Lithuanian Literature and Folklore, Lituania), Monica Garoiu (Kenyon College, USA), Crina Bud (Universitatea de Nord din Baia Mare), Alexandru Boican (University College London, School of Slavonic and East European Studies, UK), Laura Rappa (Universitatea din Palermo, Italia), Simona Antofi (Universitatea „Dunarea de Jos“ din Galati), Andrei Terian (Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu), Alexandru Musina si Romulus Bucur (Universitatea „Transilvania“ din Brasov). Bineinteles, s-au remarcat prin lucrari si organizatorii principali amintiti la inceput. De remarcat ca publicul a fost de toate vârstele, iar, ca o incurajare, o lauda si un „plus“, studentii au fost tot timpul prezenti. Parafrazându-l pe Alexandru Musina, „Si noi suntem oameni, chiar daca suntem filologi“, voi imbina in aceasta prezentare lucrurile serioase, discutiile teoretice cu latura „colocviala“ a distinsilor nostri intelectuali.
Conferinta a fost deschisa de catre jovialul prof. univ. Toma Pavel, ca si Keynote Speaker, care a tinut neaparat sa vorbeasca in limba natala, optând, ca sa impace pe toata lumea, pentru un discurs in limba româna, urmat de rezumarea ideilor in limba engleza. Toma Pavel s-a adresat continuu publicului de toate vârstele, avertizându-i chiar pe cei mai tineri ca „daca unii dintre voi se plictisesc de moarte, sa stiti ca ce spun eu este adevarat“. Astfel, discursul, intitulat „Culture and Control“, a fost orientat catre explicarea termenilor de „legitim“ si „ilegitim“ in regimul totalitar folosindu-se de o comparatie cu ceea ce insemna in secolul XVI un rege legitim si un print nelegitim. Legitimitate atât ca respectare a legilor in momentul in care se ia puterea, dar si ca respectare a legilor in timpul conducerii unui stat. Asocierea a avut in vedere un conducator legitim prin felul in care a obtinut puterea, dar care isi capata legitimitatea prin respectarea legilor. La polul opus, a fost vizat si conducatorul nelegitim, tiran, prin felul in care a obtinut puterea, dar care poate fi instituit cu legitimitate in urma respectarii legilor. In ceea ce priveste regimul comunist din România, Toma Pavel spune ca ilegitimitatea acestuia a tinut atât de felul in care a venit la putere, cât si de felul in care s-a guvernat. „Fericirea comunista fara sfârsit“, „societatea multilateral dezvoltata“, „construirea omului nou“ sunt sintagme prin care profesorul subliniaza perspectiva conducatorului care pretinde ca aduce fericirea; la celalalt pol, profesorul foloseste si sintagme care atesta atitudinea critica fata de sistemul de conducere: „absurditatea omului nou“, „trecutul cumplit“, „oropsitii vietii“. La nivel anecdotic, discursul lui Toma Pavel s-a remarcat printr-o comparatie cât se poate de simbolica, mai ales prin mimica distinsului profesor, a fazelor regimului comunist, care au alternat intre constrângere si relaxare, cu un politist care isi ameninta victima cu o pusca; in momentul in care politistul lasa pusca jos, victima, la rândul ei, lasa si ea mâinile jos; politistul observa, ridica pusca, victima se sperie, ridica mâinile; la fel s-a intâmplat si cu regimul comunist si societatea pe care a tot amenintat-o. Ca o completare, vine si explicatia diferentei dintre „putem“ si „uite, ca putem si noi“. Toma Pavel gesticuleaza, publicul se destinde, râde, aplauda. Dupa ce si-a presarat discursul cu anecdote, glume si scurte istorioare, din trecutul personal, toate cu valoare simbolica, a concluzionat asupra comunismului românesc: „comunismul a venit la putere nelegitim si nu a reusit sa depaseasca modalitatea tiranica de conducere, sa se faca iubit si respectat, sa devina legitim“. Un discurs ce seamana autorului: jovial, anecdotic si glumet, tânar si vivace inca, atent la detalii simbolice, bine argumentat teoretic. Un Toma Pavel mereu atras de discutii, tot mereu având un raspuns pregatit, pareri avizate pentru orice, laude si incurajari pentru parerile colegilor mai tineri, argumentari teoretice si exemple biografice convingatoare pentru ceea ce nu aproba.

Mai departe, prima zi a conferintei a continuat cu lucrari pe cât de diferite, pe atât de interesante. Iar discutiile dintre sectiunile conferintei s-au dovedit a fi si mai incitante, cu reactii diverse. Romulus Bucur si-a adus in prezentare pasiunea pentru China, discutând provocator despre scriitorii români care au calatorit in China, Eugen Barbu si Paul Anghel, stârnind interes si amintiri comice printre invitati. Andrei Terian a venit cu o definitie controversata a legitimarii culturii sub totalitarism: „un regim totalitar reprezinta legiferarea a ceea ce este nelegitim“. Toma Pavel se declara un adept al transpunerii si contextualizarii sentimentului, limbii de lemn in narativitate. Calin Andrei Mihailescu face o observatie extrem de interesanta, de ordin antropologic, referitoare la lucrarea lui Laurynas Katkus despre grotesc ca transpunere in narativitate, spunând ca dezindividualizarea umana sau indivizii grotesti s-au perpetuat pâna in contemporaneitate prin emoticoanele lipsite de nas, de singura marca a individualitatii. O mare rumoare a aparut in sala când tânarul profesor de origine româna Alexandru Boican (University College London, School of Slavonic and East European Studies, UK) a afirmat inocent: „I do not know how did communism affected the Romanian society“. Urmarea: Toma Pavel l-a „sechestrat“ in pauza de cafea intr-o discutie particulara pentru a-i explica. Apoi, s-a atins si nivelul criticii literare in perioada comunismului cu idei care sustineau, pe de o parte, ca nu a existat in niciun moment o metodologie critica (Andrei Terian), ca nu am avut o pluralitate a metodologiei, ci o pluralitate de pozitii; singura metodologie critica recunoscuta a fost cea de tip politic si, pe de alta parte, ca metodologia structuralista a criticii a permis intr-o oarecare masura dezideologizarea criticii.
Ziua s-a incheiat cu un alt Keynote Address, Mircea Martin. Criticul si teoreticianul literar a adus in discutie sensul constructivist al termenului de legitimare, pornind de la aceeasi comparatie ca a lui Toma Pavel, dar ducând-o spre dimensiunea umana a termenului intre „legitimitate“ si „legalitate“. Dupa parerea sa, legitimitatea presupune acceptarea afectiva a legii, normalitate, relaxare, incredere, pe când legalitatea are in vedere dezaprobarea afectiva al legii, obligatia, teoria lui TREBUIE, norme, dominatie. La fel, Martin leaga legitimitatea de ideea de dominatie, de impunere, chiar si anonima, existând in orice societate. Reducând legitimitatea la dominatie si putere, criticul crede ca revendicarea acesteia devine o strategie de guvernare. Legitimitate fara legitimare. La momentul discutiilor, Mircea Martin este intrebat de catre scriitorul Dan Taranu ce crede despre relatia scriitor-autoritati in plin comunism si in prezent. „Exista vreo diferenta?“ Provocat oarecum de tineretea scriitorului, Mircea Martin ii raspunde printr-o alta intrebare, „Tu ce crezi?“, facându-l sa-si ofere singur raspunsul la nelamurire: „Da, cred ca exista diferente.“ O zi plina, cu prezentari si discutii provocatoare.
A doua zi a conferintei a fost deschisa prin cuvântul prof. univ. dr. Caius Dobrescu având la baza teoriei sale doua concepte, acela de „simetrie inversa“ drept auto-legitimare a literaturii in conexiune cu necesitatea de libertate umana, respectiv de „universuri compensatorii“ referindu-se la efectul psihologic produs de auspiciile comuniste prin eliberarea starii de frica ramânând, in acelasi timp, intr-o stare de luciditate. Facând o comparatie intre Est si Vest in anii ‘60, C. Dobrescu observa ca scriitorii liberi, vestici, erau obsedati de blamarea sensului manipularii si il criticau fara sa il fi cunoscut, iar scriitorii „incatusati“, estici, se vedeau nevoiti sa-si ascunda revolta, sa se foloseasca de un fel de „politete sociala“, prefacându-se, dar nu total, ca autoritatile politice nu exista. Face referire la anxietatea morala ca stare de spirit, ducând conexiunile pâna la Ramses, la legenda mankurtilor cu a lor siri, la pesimismul terapeutic de tip schopenhauerian sau la teoriile scriitoarei Hannah Arendt si ale lui Constantin Noica. Intrebat ce crede despre comunism ca obiect de studiu, ca o posibila cultura civica, profesorul Caius Dobrescu afirma ferm ca „nu avem nimic de invatat din aceasta experienta in ceea ce priveste nivelul comportamental“ si continua prin a oferi drept exemplu de urmat Polonia in ceea ce priveste solidaritatea si samizdatul in literatura.
Nici lucrarile din a doua zi a conferintei nu s-au lasat mai prejos. Alexandru Musina a ales o metoda de prezentare cât se poate de atractiva, aducând in discutie istorioare cu diversi scriitori, reusind sa distreze publicul cu umorul sau asupra lucrurilor ce ar fi trebuit sa fie tragice; intre noi fie vorba, i-a reusit si prima dorinta exprimata, de a capta atentia publicului pentru o jumatate de ora (mai mult decât ar fi trebuit). Laura Rappa a stârnit si ea interesul prin observarea perpetuarii totalitarismului in mafia italiana, un subiect incitant si socant pentru unii dintre noi. Si tânarul Dan Botezatu s-a remarcat prin incercarea sa de a ilustra valoarea estetica in ceea ce priveste critica literara a anilor ‘70-’80. Andrei Bodiu a distrat si el publicul prin numeroase exemplificari ale cultului personalitatii lui Nicolae Ceausescu pe baza a numeroase povestiri simbolice, bancuri cu tâlc, poezii idolatrizante fata de „iubitul conducator“; si-a „infrumusetat“ discursul in mod comic si simbolic, in acelasi timp, prin teoria celor „trei F: frig, foame, frica“, prin replica intima, simbolica, plina de tâlc a bancurilor („Iubeste-ma, dar nu ma dezbraca!“), prin numirea lui Ceausescu „mult prea târziu impuscatul“. Crina Bud intervine cu o corelatie prin lectura cu mult patos a unei balade apartinând lui Dumitru Radu Popa despre cautarea continua a conducatorului de posibile sotii, oprindu-se nu la Elena, ci la Florica; la final, vine si interpretarea lui Toma Pavel ca fiind vorba despre o societate de tip „sopârlicarie“, in care limbajul subversiv este nuantat foarte puternic prin semne, mimica si gesturi ascunse, cu subinteles, de tipul complicitatii. Tot Toma Pavel povesteste despre servitoarea din copilarie, venita de la o familie de mosieri, pe care ar fi caracterizat-o drept o familie cumsecade, spre deosebire de perceptia in general critica asupra mosierimii, marturisind ca la momentul respectiv nu stia carei variante sa acorde credibilitate. Toata ziua s-au observat nuantele comice si tragice, in acelasi timp, aduse de catre invitati regimului comunist si consecintelor acestora. De precizat ca aceste nuante comice sunt valabile in special pentru publicul tânar, cei care nu au cunoscut tragicul anilor ‘80 mai ales; pentru ei, tinerii crescuti in mare parte intr-un regim democratic, fara constrângeri sau restrictii, toate aceste anecdote prezentate, cu mult patos si spirit jovial, de cei direct implicati apareau ca fiind comice, stârneau râsul atât in rândul tinerilor, cât si in rândul celor cunoscatori, direct implicati cum am mai spus. Acest lucru nu inseamna insa ca publicul nu a perceput latura tragica. Meritul nostru, dupa 20 de ani, in special meritul invitatilor, este puterea de a trece totul in comic, fara a lasa deoparte adevarul istoric si realitatea lui.
Evenimentul s-a incheiat printr-o dubla lansare de carte, unde s-a continuat in acelasi stil jovial. Calin Andrei Mihailescu si-a lansat volumul „Happy New Fear“, iar Dumitru Radu Popa volumul „Inchide ochii! Povestea semintei“. Prezentatori au fost Rodica Ilie, Crina Bud, Adrian Lacatus, Andrei Bodiu si Caius Dobrescu. Peste doi ani asteptam desfasurarea celei de-a doua editii a evenimentului, care, in mod sigur, va avea o amploare la fel de impresionanta.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper