Roland Garros, mon amour (6)

Un articol de VALENTIN PROTOPOPESCU

Toata lumea iubitoare de tenis stie ca Pistol Pete Sampras l-a supranumit pe francezul Fabrice Santoro „le Magicien“. Asta se întâmpla prin anii 1990. Putini mai stiu însa ca adevaratul „Magician“ (departe de mine gândul de a-l defaima pe Battling Fab, este doar o ordine cronologica aceasta!) a fost Henri Cochet, eroul „muschetar“ al anilor 1930. Acel Cochet care, alaturi de René Lacoste, Jean Borotra si Tot Brugnon, aducea Cupa Davis la Paris vreme de sase ani la rând, între 1927 si 1932. A fost cea mai stralucita perioada din istoria sportului alb din Hexagon, iar aportul lui Cochet la gloria tenisului francez nu a fost deloc unul minor. Dimpotriva. Iar rezultatele „Nasului“, dupa cum i se mai spunea în epoca lui monsieur Henri stârnesc invidia chiar si campionilor erei open.
Henri Cochet s-a nascut la 14 decembrie 1901 la Villeurbanne si s-a stins la 1 aprilie 1987 la Saint-Germaine-en-Laye. El a fost selectionat de 26 de ori în team-ul de Cupa Davis al Frantei, între 1926 si 1933. A disputat 58 de partide sub culorile cocosului galic, înregistrând 44 de victorii. Cifrele sale arata dupa cum urmeaza: la simplu – 34 de victorii la 8 înfrângeri; la dublu – 10 victorii la 6 înfrângeri. În 1928 francezul devine numarul unu mondial. În 1926, la Forrest Hills, el îl elimina în sferturi de finala pe Tilden, stopându-l pe marele american în încercarea de a cuceri de sapte ori la rând trofeul. Palmaresul lui este unul impresionant inclusiv în ochii tenismanilor de azi: a triumfat în sapte finale de Grand Slam (Roland Garros: 1926, 1928, 1930, 1932; Wimbledon: 1927, 1929; Forrest Hills: 1928). În 1927 a realizat o performanta pe care nimeni nu a reeditat-o: la Wimbledon, din sferturi de finala începând, a disputat cinci seturi, remontându-se mereu dupa ce a fost condus cu doua seturi la zero, inclusiv în finala. În 1933 a trecut la profesionism, dar dupa razboi a revenit în competitiile dedicate amatorilor. A fost decorat cu Legiunea de Onoare în 1977, pentru meritele sale deosebite, fiind apoi numit presedinte de onoare al FFT. În 1976 a intrat în International Tennis Hall of Fame.
Iata cum îl vedea marele sau rival din Challenge Round, Bill Tilden: „Cochet joaca un tenis pe care eu nu-l mai vazusem. El este geniul tenisului francez prin faptul ca respinge vechile teorii si îsi inventeaza un nou stil (…). Nu stiu un alt tenisman care sa posede în aceeasi masura simtul anticipatiei si al pozitionarii exact acolo unde trebuie sa plaseze mingea“. Într-adevar, Marele Bill a vazut corect. Cochet era un pionier, un vizionar, un personaj care si-a depasit cu mult epoca. Loviturile lui, de la forhand la voleu si smash, erau considerate extrem de moderne pe-atunci. „Nasul“ parea nascut pentru tenis si a trait exclusiv pentru tenis. Desi era un tip scund, având doar un 1,70 metri, calitatile sale fizice erau iesite din comun, alerga mai repede decât oricine si beneficia de o rezistenta peste medie. Geniul lui a constat în maniera în care stia sa observe, sa copieze si sa adapteze. N-a luat niciodata lectii, dar, arbitru fiind, si participând la finala dintre Lacoste si Tilden de la Saint-Cloud (fosta locatie a Internationalelor de Tenis ale Frantei), s-a decis sa-si încerce si el sansa în sportul alb. Copil, privise zeci de partide la Lyon, si în mintea pustiului se developase pelicula unor lovituri înca nemaiîncercate de nimeni.
În 1928, cu ocazia primului turneu de la Roland Garros, „Magicianul“ îl învinge în finala pe prietenul si colegul sau din Cupa Davis, „Crocodilul“ René Lacoste. Dupa o partida somptuoasa, Cochet se impune cu 5-7 6-3 6-1 6-3, dupa ce Lacoste a salvat cinci mingi de meci. El stârneste admiratia scriitorului Tristan Bernard: „Am trait cele mai frumoase doua ore din viata mea“. În 1945, „Nasul“ este înca liderul tenismanilor francezi, supravietuind razboiului si revenirii la amatorism. El ramâne în amintirea fanilor de tenis drept jucatorul interbelic cu stilul cel mai modern si nonconformist, dar si ca geometrul teoriei unghiurilor… iar simtul sau de anticipatie sta si astazi drept o capodopera a genului!

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper