Westernul sovietic la festivalul Crossing Europe

Un articol de MIHAI FULGER

Festivalul de Film Crossing Europe de la Linz (Austria), ajuns anul acesta la a opta editie (12-17 aprilie), a prezentat un program special „Red Westerns“, subintitulat „Raspunsul comunist la westernul american“.

Ideea de a alcatui un program dedicat „westernurilor rosii“ i-a venit Ludmilei Cvikova, selectioner al Festivalului International de Film de la Rotterdam, precum si, in ultimii ani, al „Anonimului“ de la Sfântu Gheorghe. Ea a fost inspirata de criticul rus Serghei Lavrentiev, care a si publicat o carte intitulata „Red Westerns“ si alaturi de care a curat programul, prezentat pentru prima data la Rotterdam 2011. Ulterior, selectii din acest remarcabil program itinerant au fost reluate la festivalurile de la Göteborg (Suedia) si Linz, pentru ca, in urmatoarele luni, Eva New Horizons de la Wroclaw (Polonia) si Festivalul International de Film de la Bratislava (Slovacia) sa includa si ele o parte din cele 16 westernuri. Aceste filme au fost produse, in perioada 1924-1979, in URSS (zece), RDG (doua), Cehoslovacia, Polonia, Bulgaria si România („Artista, dolarii si ardelenii“ de Mircea Veroiu, episodul secund din trilogia ardelenilor emigrati in America).
Crossing Europe a prezentat opt titluri, dintre care sase westernuri sovietice si, desigur, cele doua westernuri „Sauerkraut“ („varza murata“ in germana), cunoscute si ca „Indianerfilme“ („filme cu indieni“) – productii RDG-iste, filmate de multe ori in Iugoslavia (dar si in România sau Bulgaria), cum sunt cele care l-au transformat pe atletul sârb Gojko Mitic intr-un star de cinema (ni-l aducem aminte, cu siguranta, din rolul lui Winnetou). Expertul Serghei Lavrentiev a tinut un scurt, dar util discurs introductiv inaintea fiecarei proiectii.
Primul „western rosu“ a fost „Neobisnuitele aventuri ale lui Mister West in tara bolsevicilor“, film din 1924, in regia lui Lev Kulesov. Un alt western mut – si foarte „minimalist“ – al acestui cineast (care l-a influentat mult pe Eisenstein), „Conform legii“ (1926), a fost prezentat la Linz intr-o versiune restaurata de Muzeul Austriac de Film, cu acompaniamentul live al lui Franz Reisecker.
In 1936, Mihail Romm a lansat un film in stil western despre Razboiul Civil, „Cei treisprezece“. Scenariul, semnat de Romm impreuna cu Iosif Prut, a fost inspirat de un western mai putin cunoscut al celebrului cineast american John Ford, „Patrula mortii“ („The Lost Patrol“, 1934) – pe care, insa, nici unul nu-l vazuse. Se pare ca, la sugestia lui Stalin, boss-ul industriei de film sovietice a epocii, Boris Shumiatski, le relatase povestea celor doi si le ceruse sa realizeze un film cu un plot similar, dar care sa evidentieze eroismul soldatilor Armatei Rosii. Daca scenele de actiune nu aduceau nimic nou nici macar atunci, portretele personajelor (un detasament de 13 oameni, printre care sotia comandantului si un cercetator) si momentele de poezie prilejuite de coregrafia desertului (oceanul de nisip pare a se metamorfoza intr-un fluviu navalnic) fac deliciul cinefililor si astazi.
Dupa trei decenii, sovieticii au mai realizat doua filme cu multe elemente de western, care au fost prezentate de festivalul Crossing Europe: „Nimeni nu voia sa moara“ si „Razbunatorii invincibili“. Primul, un fel de „Cei sapte samurai“ baltic, este semnat de regizorul lituanian Vitautas Jalakiavicius, se numea initial „Teroare“ si incepea cu tancurile sovietice care patrundeau intr-un sat. Si titlul, si secventa de debut au fost eliminate la intrarea in distributie pe intreg teritoriul URSS. Povestea, despre luptele dintre „banditii“ ce opuneau rezistenta ocupatiei sovietice si fiii unui sef de colhoz, asasinat de „Fratia Padurii“, este comuna si uneori confuza, insa actorii baltici au unele prestatii remarcabile. De remarcat ca „Nimeni nu voia sa moara“ a fost ales de cititorii revistei „Ecranul sovietic“ (cu un tiraj de vreo doua milioane de exemplare) cel mai bun film al anului, la concurenta cu prima parte din ecranizarea lui Serghei Bondarciuk dupa „Razboi si pace“.
Al doilea film din 1966 a precedat aniversarea a jumatate de secol de la Revolutia din Octombrie si le este dedicat „tinerilor eroi ai Razboiului Civil“. „Razbunatorii invincibili“ de Edmond Keosaian este de fapt un remake in cinemascop al unui „western rosu“ clasic, „Micii diavoli rosii“ de Ivan Perestiani (contemporan cu Kulesov). Desigur, titlul a fost schimbat pentru ca nu mai putea contine cuvântul „diavol“, in timp ce pustiul de culoare din grupul de copii plasat in centrul actiunii a fost inlocuit cu un tigan pitoresc. In acea perioada, „Cei sapte magnifici“ („The Magnificent Seven“, 1960), remake-ul lui John Sturges dupa capodopera lui Akira Kurosawa, a avut un succes uluitor in URSS, unde era proiectat nu doar in cinematografe, ci si pe stadioane, asa ca tovarasii sus-pusi din cinematografie au avut grija sa retraga filmul din distributie inainte de expirarea licentei si au decis sa-i infrânga pe americani cu propriile arme, prin westernuri „corecte“ ideologic. Asa s-a nascut si filmul lui Edmond Keosaian, care se remarca printr-un ritm al actiunii absolut naucitor (singurul moment de pauza este secventa de final, in care, normal, cei patru pustani sunt distinsi pentru eroismul lor revolutionar impotriva „albilor“ ticalosi) si prin efectele spectaculoase. Uriasul succes al „Razbunatorilor invincibili“ l-a determinat pe regizor sa realizeze doua continuari cu aceleasi personaje principale.
Alte doua westernuri sovietice prezentate in cadrul festivalului de la Linz, ambele din 1969, marcheaza schimbarea accentelor si pierderea treptata a optimismului dupa invazia din Cehoslovacia. Primul, „Soarele alb al desertului“ de Vladimir Motil, este, totusi, o comedie delectabila, in care Anatoli Kuznetov interpreteaza un aventurier solitar, ofiter al Armatei Rosii, care viseaza la intoarcerea acasa, la sotia sa Katerina (aparitie intr-o serie de flashbackuri in culori idilice), dar este nevoit sa mai zaboveasca in desertul central-asiatic si sa-si puna din nou viata in primejdie pentru a proteja femeile „eliberate“ din haremul celui mai puternic bandit local.
In fine, „Intâlnire la vechea moschee“ al regizorului tadjik Sukbath Khamidov, are ca personaj principal un fost erou al Razboiului Civil (dintre cei care au fost lichidati de Stalin, ca „dusmani ai poporului“), care revine in actiune, dupa o lunga lâncezeala, atunci când o banda de banditi, in cautarea unei comori, ocupa fosta moschee (transformata in sala de cinema). Filmul (prezentat la Linz intr-o versiune RDG-ista, dublata in germana, deoarece in arhiva moscovita GosFilmoFond nu s-a gasit nici o copie originala) mi-a atras atentia prin secventele cu film-in-film. Se poate spune ca moartea din final a protagonistului marcheaza si sfârsitul unei epoci din istoria „westernului rosu“.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper