De ce v-aţi sălbăticit, tovarăşi?

Un articol de AUGUSTIN BUZURA

Un prieten mi-a trimis mai multe imagini cu inscriptii umoristice si cu cateva dintre numeroasele absurditati ale zilelor noastre. Mi-a retinut atentia un îndemn scris pe un zid aflat probabil undeva  la vreun punct de frontiera: „Bine ati venit în Romania! Fixati-va ceasul cu 50 de ani în urma“. În primul moment  mi-am spus ca textul apartine unui optimist, chiar daca acesta s-a gandit probabil la mizeria si umilintele incredibile la care au adus tara  cei ce ne conduc. Din pacate, multe dintre manifestarile de zi cu zi ne trimit cu gandul la vremurile în care nu exista ceasul, lipseau legile, iar scrisul era o mare necunoscuta pentru multi dintre vietuitorii acestui pamant. Îmbrancelile, urletele si disperarea cu care oamenii se napustesc asupra apei sfintite, asupra unor moaste sau la sarutatul mainilor înaltilor prelati, cozile nesfarsite si reactiile animalice pentru „a prinde“ reducerile prilejuite de promovarea unor produse, de la ulei, cafea, zahar la masini de gaurit sau la orice altceva, îmi amintesc de o gluma trista, foarte la moda în „epoca“ în care ni s-a cerut sa ne fixam ceasul.

 

Un american, un francez si un roman sunt prinsi de canibali, iar seful acestora, generos, le promite ca, înainte de a-i pune la fiert sau la prajit, le va îndeplini o ultima dorinta. Fireste, americanul cere o sticla de whisky, francezul – o femeie, iar compatriotul nostru, spre mirarea tuturor, îsi doreste o tribuna. „Tovarasi din tarile subdezvoltate si înapoiate!, îsi începe el cuvantarea.  Vi s-a întamplat sa stati la coada zile si nopti si sa nu gasiti urma de  mancare? Vi s-a întamplat sa lucrati pana la epuizare si sa nu primiti mai nimic?“, se intereseaza el, iar canibalii, atenti, se grabesc sa raspunda, la fiecare nedumerire a romanului: „Nuuu!“ „Vi s-a întamplat sa nu aveti bani, medicamente, scoli pentru copii?  Vi s-a întamplat sa nu aveti adaposturi si locuri de munca?“, mai întreaba el, la care urmeaza raspunsul prompt al canibalilor: „Nuuu!“ „Pai,   atunci, de ce v-ati salbaticit, tovarasi?“, se  revolta sincer oratorul. În anii la care ne referim, se spunea ca omenirea s-ar afla cu un picior pe luna, iar cu celalalt în epoca de piatra si ca, pe minunata noastra planeta, s-ar gasi reprezentanti ai tuturor etapelor prin care a trecut specia umana. Noi, din pacate, am pornit-o înapoi spre salbaticie. Pana acum, într-un termen incredibil de scurt, gratie „reformei“ învatamantului au fost desfiintate sau comasate 1100 de scoli, abandonul scolar atinge proportii alarmante, fiii de tarani si ai celor fara posibilitati materiale, din care mai demult a provenit majoritatea intelectualitatii, nu mai au, practic, acces la studii superioare. Institutele de mare performanta sunt puse în situatia de a nu putea functiona, zeci de spitale de interes regional se desfiinteaza sau raman  fara specialisti, iar cei ce n-au plecat din tara nu au cu ce sa-i trateze pe suferinzi, în conditiile în care foarte multi bolnavi îsi aduc si mancarea si medicamentele de acasa. Si totusi, ca un prim succes al Reformei, pana vor veni elicopterele si salvarile promise, pana la inaugurarea turismului funerar, Ministerul Sanatatii a cumparat 3,6 milioane de prezervative cu o marime medie de 19 cm, dar nu mai mici de 16 cm! Vrei, nu vrei, bea Grigore aghiasma! Sa fie aceasta o cerinta a F.M.I. sau a U.E.? Este de asteptat ca  produsele pomenite sa  se distribuie la alegeri, pentru a fi puse pe ghidoanele mult discutatelor biciclete, caci altminteri prevenirea bolilor cu transmisie sexuala ar trebui sa înceapa cu un alt capitol. Sau, ma rog, sa fie donate fetelor care „lucreaza“ cu mult succes în strainatate.
Sigur este ca, în tara tuturor începuturilor, doar tampeniile si absurditatile pot fi duse la bun sfarsit. Si pentru ca reformele si modernizarea  merg cu pasi repezi, în presa se vorbeste, cu insistenta, despre un viitor Minister al Competitivitatii! Dar într-o lume în care psihiatrii ar trebui sa aiba un cuvant decisiv, nimic nu pare imposibil. Într-un stat din Orientul Îndepartat, de exemplu, a aparut, cu un deceniu în urma, Ministerul Adevarului. Nu cred ca cel ce detinea patentul sa fi auzit de Orwell, dar este în afara oricarei îndoieli ca functionarii respectivului minister se îngrijeau mai întai sa nu ajunga la închisoare si abia apoi de adevar. Se subîntelege ca Ministerul Competitivitatii nu poate fi decat tot un Minister al Adevarului, pentru ca marile spirite se întalnesc deseori. Iar un popor de betivi si de lenesi trebuie pus la treaba, la competitie. Pana una-alta a trecut exact un  an de la taierea salariilor si a pensiilor, dar  protestele au fost putine si chinuite, semn ca se poate lua si mai mult ori ca înapoierea unei parti din ceea ce s-a furat va starni valuri electorale de recunostinta. Oricum, salbaticirea continua netulburata caci tocmai cei ce ar fi obligati sa protesteze, sa atraga atentia asupra acestei crime de neiertat se ocupa de nimicuri, continuand cu ferocitate ceea ce odinioara facusera defunctii securisti. Tragic este faptul ca nici macar cei ce se afla în fruntea breslei scriitoricesti nu fac exceptie de la asemenea practici. Caci, de cand cu telescriitorii si cu lupta împotriva comunismului demult decedat, obiceiurile s-au schimbat radical. În loc sa faca ceea ce nu este la îndemana oricui, nu putini confrati au coborat la nivelul politicii, iesind, adica, la razboi cu dosarele. A judeca scrisul si scriitorii dupa regulile plutonieresti, a nu recunoaste pretul trecerii de la realismul socialist la literatura adevarata, mi se pare o josnicie. Din „generatia 60“ am mai ramas cativa, foarte, foarte putini si nu stim pentru cat timp, dar nu cred ca vreunul ar avea dreptul sa ridice piatra. Acum, cand salbaticia, oroarea fata de spirit, minciuna si ignoranta fac parte din aerul pe care îl respiram, suntem obligati sa spunem cum a fost, în ce mai credem si daca cineva dintre noi este cumva atat de imaculat încat sa ne judece. Pentru generatia noastra e prea tarziu sa mai castigam batalia cu tarele societatii romanesti de astazi: minciuna, ignoranta si nerusinarea. Dar nu strica sa ne amintim, atunci cand scriem ori cand vorbim despre noi sau despre altii, îndemnul Mantuitorului „Nu lasati margaritarele voastre în seama porcilor“. Care porci, se stie, sunt multi si agresivi.

Un comentariu pentru “De ce v-aţi sălbăticit, tovarăşi?”

  1. mai 14, 2011 la 11:11 am

    Nu stii daca sa razi sau sa plangi. Cred ca-i mai mult de plans decat de ras; trist, trist de tot. Intrebarea este; unde vom ajunge ?

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper