Crochiuri ale unui colocviu reusit

Un articol de ANDREEA DRAGHICESCU

Studenti, masteranzi si profesori din 13 centre universitare sunt invitati anual sa participe la Colocviul National Universitar de Literatura Româna Contemporana organizat de Facultatea de Litere a Universitatii „Transilvania“ din Brasov sub coordonarea (cea mai potrivita) a poetului, prozatorului, criticului si profesorului Andrei Bodiu.

Desi abia la a VII-a editie, Colocviului National Universitar de Literatura Contemporana i se poate adjudeca (de catre instantele avizate in domeniu!) statutul de traditie, refuzând, totusi, traditionalul si conformismul, dar mizând, in schimb, pe inedit, creându-si propriul specific, dar fara riscuri majore care l-ar putea compromite. An de an aceiasi critici si profesori (deopotriva), din generatii mai consacrate sau mai recente, voci distincte, directii diferite, dar fara indoiala printre cei mai renumiti prin târgusorul literatilor de pe la noi (cu lipsuri inevitabile, dat fiind faptul ca fiecare centru universitar este reprezentat de un singur profesor). Nu rareori aceiasi studenti, deveniti masteranzi (iar mai apoi doctoranzi), aceiasi cercetatori care doresc sa se pozitioneze astfel printre istoricii, criticii si teoreticienii literari care au deja renume si care au devenit treptat un canon – este drept, personal si autohton cel mai adesea – al tinerilor universitari. Innoirea vine treptat si uneori prea putin sesizabil poate. Obiectul analizei si cercetarii lor este, cu toate acestea, de fiecare data altul, iar aceasta datorita gazdei Colocviului, decanul Facultatii de Litere din Brasov, Andrei Bodiu, care ne provoaca in fiecare an.
Provocarile din acest an: Eugen Negrici si Cornel Ungureanu. Doua nume (re)cunoscute ale culturii românesti. Critici si istorici literari care au marcat literatura româna din ultimele decenii prin abordarile personale si prin directiile de cercetare propuse mai ales in domeniul istoriei literare. Ei insisi profesori care au format generatii diferite si care de fiecare data si-au adaptat discursul astfel incât sa stabileasca un cod de comunicare conform vremurilor fiecarei generatii in parte si care nu au ramas inchistati in discursul lor initial (cum multi o fac – fie din neputinta, fie dintr-o teama nejustificata), chiar cu riscul asumarii refuzului ulterior al celor mai traditionalisti. Un argument de luat in seama sunt comunicarile studentilor si chiar ale profesorilor la care am asistat pe parcursul celor doua zile de colocviu, organizate in doua sesiuni distincte: cea a studentilor in prima zi de colocviu, cu doua sectiuni desfasurate in paralel, fiecare dintre ele având in vedere scrierile unuia dintre cei doi invitati, si cea a profesorilor, organizata in cea de-a doua zi de colocviu si care a reunit comunicarile acestora intr-o singura sesiune, indiferent de obiectul cercetarii acestora. Atentia a fost indreptata cu precadere asupra celor mai recente carti ale celor doi invitati si a ipostazei lor de istorici literari, carti si abordari care ne-au provocat pe toti in ultimii ani. Se marcheaza astfel, inca o data, modificarea conceptului de istorie literara la care asistam si la care ne alaturam si noi treptat, dar care a tot fost amânata, si care va aduce cu sine un interesant joc al (re)interpretarilor si (re)pozitionarilor pe o harta (contextualizata diferit) a spatiului literar românesc. Din pacate, prea putina atentie a fost, totusi, acordata contributiilor mai putin recente ale celor doi, care ramân la fel de importante chiar si intr-un context nou si esential modificat.
Vrând-nevrând, de obicei discreti si deloc promotori ai discursurilor elogioase, in calitate de autori ale unor scrieri care au devenit obiectul cercetarii noastre cel putin pentru acest colocviu, cei doi invitati au fost nevoiti, conform regiei colocviului (cu care, de altfel, ne-am obisnuit de-a lungul anilor), sa isi asume o noua ipostaza, aceea a confesiunilor si marturisirilor. O ipostaza in care cu greu ni-l putem imagina chiar pe Cornel Ungureanu, care a mai abordat, oarecum tangential (as spune), genul si in scris, dar pe Eugen Negrici care (cred!!!) este singurul literat pe care nu mi-l pot imagina scriind jurnale sau memorii (fiind insa o personalitate care actioneaza in mod sistematic la propriile provocari si surprizele pot fi dintre cele mai neasteptate). Deschiderea colocviului a stat chiar sub titulatura „confesiunilor de autor”. Si daca la deschidere cei doi au avut posibilitatea de a-si alege frânturile diaristice despre care au simtit ca merita a fi amintite intr-o asemenea ocazie, având oarecare semnificatie si fiind reprezentative pentru traseul parcurs pâna acum, prezentate oarecum sub forma unui monolog, nu acelasi lucru s-a intâmplat si in ultima parte a colocviului, care ne-a provocat in aceeasi masura si pe noi, cei care am participat la unul dintre cele doua dialoguri (pentru ca si de data aceasta am fost nevoiti sa renuntam la unul dintre cei doi invitati, fara indoiala in defavoarea celuilalt).
Si pentru ca asemenea colocvii aduna critici importanti, diferiti prin formare, nu-i deloc rau sa-i inviti la dezbateri care au ca teme de discutie probleme la zi, dintre cele mai importante, abordate de majoritatea in reviste locale, cu prea mica circulatie, in diferite colturi ale tarii, poate prea putin pe bloguri si platforme online de orice alt tip (care ar facilita comunicarea intre centrele universitare din tara in jurul carora acestia isi desfasoara activitatea si care nu ar fi deloc contraproductive, cum ar crede multi dintre ei, imbinând discursul academic, ceva mai oficial, cu cel mult mai personal si mai putin formal, dar inca specializat). Un moment de respiro si pentru invitatii care se detaseaza putin de elogiile si omagiile care altfel curg necontenit. Cele doua teme de dezbatere (câte una pentru fiecare zi de colocviu) alese anul acesta au fost: „Critica de intâmpinare astazi” si „Continuitati si rupturi in institutia literaturii in ultima jumatate de secol (1961-2011)”. Deloc obositi dupa o zi de auditie si discutii de pauza, cei invitati sa ia cuvântul isi expun punctele de vedere. Multe critici, deziluzii, probleme, confuzii, prea putine solutii. De fiecare data dezbaterile de acest gen risca a fi aruncate in aer de câte o interventie, nu lipsita de consistenta, insa prea putin legata de tema dezbaterii cu pricina, motiv pentru care incitati fiind de ceea ce ni se spune, ne indreptam cu totii inspre directia respectiva (unii cu voce, altii in gând) si uitam de la ce am pornit (pâna careva, mai curajos, ne reaminteste). Concret: intâlniri de acest gen ar trebui organizate mai des, cu diferite ocazii, in diferite orase ale tarii, cu diferiti cercetatori specializati in domenii diferite, cu abordari diferite, chiar divergente.
La editia din acest an au participat 12 centre universitare (cel de-al treisprezecelea – Constanta – a lipsit), fiecare centru universitar a fost reprezentat de doi studenti/ masteranzi (câte un participant pentru fiecare dintre cele doua sectiuni) si de câte un profesor care a coordonat echipa centrului universitar reprezentat (programul colocviului aici: http://www. unitbv.ro/LinkClick.aspx?fileticket=cdxkKNlY7lo%3d&tabid=6820). Presiunile doctoranzilor care au tinut sa revina la Brasov (si care aveau cumva un statut incert neputând fi incadrati in niciuna dintre cele doua sectiuni) nu au beneficiat numai de sprijinul ocazional al gazdei colocviului, ci au obtinut promisiunea acestuia de a gasi o solutie pentru editiile ulterioare, poate chiar o noua sectiune dedicata lor.
Editia din acest an a fost cu atât mai importanta, fiind incadrata intr-un proiect extrem de ambitios propus de Universitatea Transilvania in parteneriat cu Primaria Municipiului Brasov. Acesta se va desfasura pe parcursul urmatoarelor doua luni si va gazdui doua evenimente deosebit de importante pentru spatiul cultural românesc: Conferinta Internationala din 17 – 18 iunie cu trei invitati speciali: Toma Pavel, Mircea Martin si Caius Dobrescu, iar mai apoi colocviul anual al Asociatiei de Literatura Generala si Comparata din România, care va fi organizat anul acesta la Brasov, in zilele de 15 -16 iulie.
Fara a ma lasa eu insami prinsa in plasa parti pris-urilor, sunt convinsa ca si aceste doua intâlniri vor sta sub semnul aceluiasi succes garantat prin profesionalismul organizatorilor care a devenit o marca de necontestat a Facultatii de Litere si a mediului cultural academic din Brasov.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper