Amintirea trecutului si onoarea prezentului

Un articol de RODICA GRIGORE

Yukio Mishima, Cai in galop, traducere si note de Andreea Sion, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2010

 

„Marea Fertilitatii“ era, in vechea selenografie a astrologilor-astronomi din epoca lui Kepler si Tycho Brahe, numele purtat de marea câmpie vizibila de pe Terra in centrul lunii, crezându-se, pe atunci, ca locul acesta ar reprezenta un tarâm roditor, fapt infirmat, desigur, de studiile ulterioare, care au demonstrat ariditatea acestei „mari“, nimic altceva, in fond, decât un desert lipsit de viata, aceasta fiind, de altfel, una dintre caracteristicile satelitului natural al Pamântului in ansamblu. Exact de la aceasta semnificatie a stingerii, a ariditatii si a descompunerii porneste scriitorul japonez Yukio Mishima in marea sa tetralogie, scrisa in ultimii ani ai vietii (1965-1970), având, dupa cum majoritatea criticilor au cazut de acord, sensul de veritabil testament literar al autorului si care poarta (deloc intâmplator, deci!) tocmai acest titlu: „Marea Fertilitatii“. Iar daca „Zapada de primavara“, primul volum al ciclului, este axat pe prietenia dintre tinerii Honda si Kiyoaki, precum si pe tragica poveste de dragoste dintre Kiyoaki si Satoko, cea logodita cu un print imperial, (pasiune interzisa, care va si determina moartea celui care la inceput o iubeste intr-o doara pe frumoasa Satoko, pentru ca, apoi, sa nu mai regaseasca, fara ea, ratiunea de a exista), „Cai in galop“, al doilea volum, se vadeste a fi, inca din primele pagini, un text mult mai dur si având o serie de semnificatii care se cer descifrate cu grija, la capatul unor lecturi repetate. Fara indoiala, subiectul si modul de tratare a acestuia a facut ca romanul „Zapada de primavara“ sa fie mai bine primit de publicul larg, „Cai in galop“ parând, prin comparatie, o carte mai degraba pentru initiatii intr-ale filosofiei budiste sau intr-ale intrecerilor de kendo. Insa romanul acesta ramâne, la evaluarea atenta a ansamblului, nu doar cel mai bine structurat la nivelul simbolurilor care strabat textul de la un capat la altul, ci si cel mai puternic si mai convingator din intreaga tetralogie, marturia cea mai clara a talentului de romancier al lui Mishima, dar si a capacitatii sale de a integra intr-un discurs narativ elemente atât de diverse, cum ar fi cele provenite din folclorul nipon, din gândirea zen sau din scrierile ce fixeaza si descriu regulile confruntarilor de arte martiale.
Având actiunea plasata la nouasprezece ani dupa moartea lui Kiyoaki, „Cai in galop“ se concentreaza asupra existentei lui Honda, ajuns, acum, judecator respectat, instalat la Osaka intr-o resedinta confortabila, alaturi de sotia sa, Rie, si fiind – sau parând a fi – pe deplin multumit de existenta pe care o duce, oricât de anosta este aceasta. Desigur, Honda nu poate uita, nu are cum sa uite, promisiunea pe care, cu putin timp inainte de moarte, i-o facuse Kiyoaki, si anume ca se vor reintâlni cândva, sub o cascada. Iar aici se gaseste si adevarata piatra de incercare, mai cu seama pentru cititorul occidental, in ceea ce priveste receptarea acestei carti: caci principala dificultate a constructiei narative din „Cai in galop“ tine de dorinta autorului de a exprima cât mai adecvat notiunea de reincarnare. Sigur, aceasta era prefigurata inca din „Zapada de primavara“, insa isi gaseste expresia plenara – uneori, poate, chiar prea elaborat prezentata! – in cel de-al doilea volum al tetralogiei, pentru a fi continuata, apoi, in cele care vor urma, „Templul zorilor“ si „Ingerul decazut“. Astfel, trimis de seful Curtii de Apel sa participe in locul sau la o intrecere de kendo, Honda ajunge sa asiste, din nou, dupa ani de zile, la un exercitiu ce implica etalarea fortei fizice, aspect pe care il privise intotdeauna cu reticenta. Dar, in ciuda convingerii sale ca aceasta competitie il va plictisi, judecatorul cel lucid si rational este fascinat de agilitatea tânarului Isao, care ii invinge pe toti ceilalti competitori. Mai mult decât atât, dupa intrecere, Honda il va reintâlni pe frumosul atlet lânga o cascada, unde acesta se imbaia – si va avea revelatia ca Isao este reintruparea lui Kiyoaki. Convingerea aceasta ii este intarita si de semnele din nastere, identice, pe care le observa pe trupul lui Isao si care, in paranteza fie spus, vor constitui unul din argumentele principale care il vor face ca, peste ani, sa o identifice pe frumoasa printesa thailandeza Ying Chan tot drept un avatar al prietenului sau mort cu atâta timp in urma. In consecinta, toata existenta lui Honda e complet data peste cap: in primul rând, va incepe sa studieze el insusi teoriile reincarnarii, dar, aici, o parte a criticii a descoperit unul din minusurile romanului, câta vreme, o spune si Marguerite Yourcenar in excelentul eseu dedicat operei lui Mishima, autorul insusi nu a reusit sa integreze suficient de bine in text toate aceste detalii, ci, in unele momente, s-a multumit sa puna alaturi o serie de idei ale lui Pitagora, Empedocle sau Campanella, prea putin asimilate si destul de insuficient trecute prin filtrul propriei sensibilitati, desi, se stie, budismul are tendinta de a ignora fiinta si de a accentua ideea de trecere, astfel ca ideea de reincarnare ar fi trebuit sa devina, in textul de fata, mult mai subtila. Insa, paradoxal, tot aici se gaseste si una dintre extraordinarele intuitii ale lui Mishima: si anume capacitatea sa de a evidentia ca, in ciuda oricarei convingeri a protagonistului sau, Isao nu este Kiyoaki, si nici printesa thailandeza. Ci ca acestia sunt legati nu doar de o teorie de care Honda ar fi influentat in anumite momente, ci de o anumita pulsatie a vietii – straina de luciditatea si de raceala lui Honda insusi – precum si de o intensitate a experientei iubirii care, din nou, va ramâne straina judecatorului, in ciuda indelungatei sale existente si chiar in ciuda experientelor sale erotice numeroase, dar care nu lasa asupra lui urme prea profunde. Caci Honda se limiteaza a fi un observator cumva exterior al propriei sale existente, pe când Isao, asemenea lui Kiyoaki, cu doua decenii in urma, alege sa traiasca, iar nu sa contemple ceea ce i se intâmpla. De aici, desigur, si tensiunile ce iau nastere si inadecvarea intelegerii si atitudinii lui Honda la faptele care vor urma. Iar aceste fapte sunt, din nou, de natura a-i zgudui respectabila existenta: Isao se dovedeste a fi implicat intr-un complot indreptat impotriva conducerii unui important consortiu national, „Zaibatsu“ (punând la cale uciderea a doisprezece dintre membrii sai marcanti), considerat de fanaticul tânar si de prietenii acestuia drept principalul dusman in calea readucerii in actualitate a valorilor esentiale ale vechiului cod bushido. Arestat si confruntat cu grave acuzatii, Isao va fi aparat de Honda, care renunta la statutul sau de judecator si se reinscrie in baroul din Tokyo pentru a deveni avocatul tânarului, insa achitarea pe care o obtine la capatul unui proces istovitor nu va insemna prea mult pentru Isao, convins ca, practic, salvarea de pedeapsa nu face decât sa-l dezonoreze, astfel ca, dupa alte actiuni violente pe care le initiaza, va alege sa-si dea singur moartea.
Având in vedere propriile convingeri ale lui Yukio Mishima referitoare la degradarea traditiilor nipone din cauza unui mod de viata din ce in ce mai lipsit de forta vitala pe care conationalii sai l-ar fi ales in detrimentul stravechii notiuni de onoare, unii critici au fost tentati sa interpreteze „Marea Fertilitatii“ din perspectiva atitudinilor si alegerilor esentiale (chiar si alegerea finala a organizarii propriei sinucideri) ale autorului insusi. Numai ca, cel putin in „Cai in galop“, acest lucru trebuie facut cu atentie si cu masura, mai cu seama deoarece, din punct de vedere simbolic, Mishima se regaseste atât in Honda, cât si in Isao, la fel cum in „Zapada de primavara“, se identifica deopotriva cu Honda si cu Kiyoaki. Tetralogia aceasta poate fi citita, practic, la mai multe niveluri de semnificatie, unul dintre ele fiind si acela al personajelor, impartite, in linii mari, in doua categorii: cei care observa si cei care se lasa observati, dintre acestia evidentiindu-se, apoi, cei care, ulterior, depasesc nivelul contemplativ si actioneaza. Ca, asa cum se intâmpla in cazul lui Isao, uneori aceste actiuni pot fi violente sau extremiste, este adevarat, insa Mishima reuseste sa mentina atentia cititorului si chiar sa o indrepte catre ei. Apoi, in „Cai in galop“, Honda il reprezinta, pâna la un punct, pe artistul capabil de infinite observatii, care, insa, nu se vor putea substitui niciodata actiunii, reprezentate de impulsivul Isao. Insa, dupa cum sugereaza Mishima tocmai in momentele esentiale ale romanului sau, chiar daca actiunea implica hotarâre si forta (mai ales la nivel fizic), ea nu va fi niciodata capabila sa transceanda cu adevarat efemeritatea clipei, asemenea unui demers artistic de valoare. Ca, uneori, Honda nu stie cum sa depaseasca nivelul de simplu „voyeur“ este de asemenea adevarat. Insa asta nu il face mai putin viabil din punct de vedere estetic, plasat, asa cum este, in contextul unei asemenea opere. Tocmai de aceea, in vreme ce Kiyoaki moare la douazeci de ani, lui Honda ii va fi dat sa mai traiasca inca sase decenii. Si, mai ales, sa observe cum se schimba lumea din jurul sau, pâna in punctul in care el insusi se teme ca nu o mai recunoaste si ca nu se mai recunoaste in valorile pervertite ale acesteia. Considerat un excelent roman de familie si, deopotriva, o remarcabila fresca a societatii nipone dintre anii 1912 si 1970, „Marea Fertilitatii“ poate sta cu adevarat alaturi de realizarile de prim rang ale literaturii occidentale, Mishima prezentând, asemenea, cumva, lui Thomas Mann, in „Casa Buddenbrook“, dar nuantând totul sensibil diferit, nu numai evolutia unei familii (e vorba, de-a lungul celor patru romane, de patru generatii care se succed), ci si modul in care istoria influenteaza existenta fiecarui individ, precum si capacitatea lui Honda, observatorul preferat al lui Mishima, de a intelege, chiar si daca numai dupa ani de zile, dincolo de devenirea si tumultul lumii din jur, semnificatia adevarata a cunoasterii de sine.

 

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper