Arta, marele „bubble“ (1). Un triptic dogmatic si o concluzie

Un articol de NICU ILIE

Filosofie pop

 

Un „bubble“, „bula“ sau „balon“ este acel capital aflat permanent în trend ascendent, care realizeaza plus-valoare doar prin faptul ca exista si ca interactioneaza cu mediul economic.
Operele de arta (în principiu „colectiile de arta“) sunt asemenea capitaluri cu valoare permanent ascendenta. Ele sunt totusi complet atipice. Atât de atipice încât economisti fundamentali, ca Adam Smith si David Ricardo, fondatorii teoriilor financiare, le-au negat pur si simplu existenta. Pentru clasicismul economic, operele de arta nu au nicio valoare întrucât nu pot fi obiectiv evaluate, nici macar în raport unele cu altele, rezultând o „utilitate marginala“ zero.
Studiile mai noi despre economia culturii merg spre recunoasterea existentei de facto a unei industrii culturale, pe de o parte, si a unei capitalizari prin opere de arta, pe de alta parte. Abia pe acest din urma segment ajungem la ceea ce îndeobste se numeste „piata de arta“, însumând colectii de tablouri, sculptura, obiecte de artizanat mai vechi de 100 de ani, fotografii vechi, reproduse în maximum treizeci de exemplare s.a. În nucleul dur, piata de arta se refera exclusiv la pictura si sculptura.
Evolutia istorica a preturilor operelor de arta (mai evidenta în paritatea cu moneda – dolar, euro, lei, yeni –, dar sesizabila si în paritate cu gram aur sau baril petrol) este în continua crestere. Din anii ’80-’90, inclusiv bancile, marile societati de investitii si fondurile de risc au investit si ele în arta, ca masura de securizare si garantare a capitalurilor. La jumatatea anilor ’80 un prim studiu global asupra randamentului investitiei în arta indica un profit de 0,55% pe an, sub 2-2,5% randamentul pachetelor de actiuni la o lichiditate similara. Partizanii pietei de arta au contraatacat cu studii din care, în aceleasi conditii, randamentul mediu global al investitiei în arta ar fi de 6-8%.
Nici nu intra în discutie (ca fiind exceptii, nu trend) lucrarile cel mai bine vândute, în perioada 2000-2007 depasindu-se aproape anual preturile cele mai mari înregistrate pentru Picasso, Gauguin, Klimt sau Pollock. (va urma)

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper