Osanza ranceda de strut

Un articol de DAN UNGUREANU

Ce legatura este între fondurile europene nerambursabile, Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (eufonicul Posdru), ONG-urile si cercetarea stiintifica din România?
România e o tara saraca în care banii sunt risipiti. Uniunea Europeana risipeste bani pentru asa-zisa dezvoltare a resurselor umane, programe educative de care n-are nimeni nevoie. Ministerul Educatiei, prin Autoritatea Nationala pentru Cercetarea Stiintifica, risipeste alti bani.

De pe situl Ministerului (http://www. mct.ro/index.php?action=view&idcat=708) aflam ca prin Programul Operational Sectorial „Cresterea Competitivitatii Economice“ ministerul a dat societatii comerciale Suraki din Rasuceni 1700 000 RON pentru „cercetare avansata pentru transformarea unui deseu (grasimea de strut) in produs cu înalta valoare economica“.
Ministerul a mai acordat Honeywell România, pentru proiectul „celula fotovoltaica cu cromofor hiperpolarizabil“ – cercetare importanta si utila, daca Honeywell n-ar fi deja una din primele 50 de firme din lume, cu 37 miliarde de dolari cifra de afaceri anuala. Sarantocul Minister al Educatiei da bani pentru cercetare – 400 000 euro – unei companii multinationale extrem de bogate si prospere, cu un buget de cercetare de sute de milioane de dolari anual!! Institutul national de cercetare textile si pielarie primeste si el bani, pentru „Tehnologii inovative pentru sectorul de pielarie care sa asigure cresterea competitivitatii“. Universitatea de Stiinte agricole din Iasi, pentru „Analiza oportunitatilor de adaptare a ecosistemelor viticole românesti la noul context competitiv“. SC Softwin din Bucuresti, pentru „serviciu de autentificare prin semnatura biometrica“. Toate cele trei proiecte, pielarie, viticultura si sisteme de autentificare biometrica, tin de domenii economice extrem de rentabile, si era normal sa fie finantate de mult trâmbitata initiativa privata.

CNCSIS procedeaza la fel; v. http:// www.cncsis.ro/UserFiles/File/granturi/2008/A_CONTINUARI_FINANTATE.htm.
Daca nu puteti pronunta dintr-o rasuflare 1) „Formarea competentelor de cercetare stiintifica ale studentilor prin aplicarea modelului curriculumului bazat pe luarea de decizii în studiul integrat al stiintelor naturii în învatamântul incluziv“, aflati ca aceasta fraza sforaitoare i-a adus unei cercetatoare din Cluj 20 000 de euro. Un alt proiect, cu titlu auto-ironic, 2) „PERCEPTIA PRIVIND RELEVANTA SOCIALA A MANAGEMENTULUI DE PROIECT. STUDIU COMPARATIV ÎNTRE NIVELUL DE MATURITATE AL MANAGEMENTULUI DE PROIECT ÎN ÎNVATAMÂNTUL SUPERIOR ROMÂNESC SI CEL EUROPEAN“ i-a adus autoarei 22 000 de euro. Celebra Musata Bocos din Cluj nu ne spune nici un cuvânt despre 3) valentele (oh, cuvânt tocit si provincializat, ca strategii, repere sau paradigme!) – „valentele formativ-informative ale seminarului universitar“ daca nu scoatem din buzunar alti 20 000 de euro. Un cercetator de la Universitatea de Aparare din Bucuresti ne evalueaza 4) „pozitia geostrategica a României în bazinul Marii Negre“ pe doar 5 000 de euro. O doamna din Brasov a studiat 5) „Microviolenta în mediul scolar; relatii, preventie si interventie“ – pe româneste, îmbrâncelile, paruiala, ghiontii si picioarele-n fund, date în timpul pauzelor,– subiect pentru a carui complexa cercetare i-au ajuns abia 15 000 euro.
Ca sa aflam care e impactul 6) „globalizarii asupra valorilor si stilurilor de viata în societatea contemporana în România“, Ministerul a dat (si un perspicace cercetator a luat) 10 000 de euro. O alta doamna ne spune ce s-a întâmplat în cultura româna între 1945-1965 (subiect despre care s-au scris zeci de carti) pe doar 20 000 euro.
Nu vi se pare ca batrânii sunt în general mai bisericosi ca tinerii? Cam asa e. O tânara cercetatoare a vrut sa afle asta în mod riguros, si pentru 7) „investigarea impactului religiozitatii asupra persoanelor de vârsta a treia“ s-a multumit cu 7000 de euro. Un alt studiu, cu înca un nume sablonard-gaunos-sforaitor, 8) „Dezvoltarea personala – competenta universitara complementara transversala. Contributii la implementarea unei noi paradigme educationale experientiale în învatamântul superior“, valoreaza 9000 de euro în ochii Ministerului.
9) „Gândirea politica a lui Platon si Aristotel“ (subiect despre care s-au scris metri cubi de carte, capata motul de „fundament al constructiei europene“ pentru ca autorul sa ia pe ea 4000 de euro. Si iarasi, Ministerul Educatiei e atât de curios sa afle care sunt 10) „valentele europene ale literaturii române contemporane“, încât da pe studiu 8000 de euro. 11) „Optimizarea alimentatiei la vacile gestante“ e un subiect atât de complex, încât necesita un software, (uff… e un subiect studiat de decenii, de zeci de echipe de cercetatori, în Statele Unite, Europa occidentala, Japonia si China) Acest software va fi implementat de fiecare baba, pentru ca Joiana ei cea bortoasa sa nu pasca ce nu trebuie – si costa abia 20 000 de euro. Pentru descrierea 12) „Comportamentului catelei în calduri“ (nu, n-am inventat eu titlul) autorul s-a multumit cu 3000 de euro. Concluziile lui vor fi citite cu interes de toate potaile din Bucuresti, care pâna acum s-au multumit sa miroase catelele sub coada. O alta cercetatoare a luat 10 000 de euro ca sa ne dumireasca privind 13) „crioconservarea materialului seminal canin“ – româneste, înghetarea spermei de câine. Studiul e finantat de primaria orasului Bucuresti, îngrijorata de scaderea alarmanta a numarului de haite de câini vagabonzi. 14) „Managementul turismului interetnic în Banat“ (whatever this is) e o chestiune arzatoare la ordinea zilei, si Ministerul a obtinut un studiu penetrant asupra acestui subiect, pentru 13.000 de euro, când se stie bine ca un consultant privat ar fi cerut minimum 18.000 de euro.
Era celebru, în folclor, ipoteticul studiu „Efectele razelor de luna asupra galosilor de guma“. Nu, n-a fost finantat de CNCSIS – nu înca. Deocamdata, CNCSIS n-a finantat decât 15) „Studii privind însorirea si circulatia aerului în spatii urbane dens construite. Impactul asupra ventilarii naturale“ – româneste, din ce directie sunt însorite blocurile? de ce e curent pe strada? de ce trage la intersectii? subiect atât de urgent si esential, încât a acordat cercetatorului 20 000 euro pentru lamurirea acestei probleme nevralgice.
Alocarea eficienta
Problema României nu sunt banii. Uniunea Europeana risipeste în România fonduri europene. Revin la POSDRU, Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.
Opt granturi grase, de 500 000 euro fiecare, le-a obtinut o firma privata, SIVECO, cu capital olandez, care se ocupa de training-uri, care a organizat patru training-uri, „Oportunitati de consolidare a carierei în societatea cunoasterii în regiunea… (Muntenia, Oltenia, etc.)“ activitati de reciclare, perfectionare profesionala care erau de domeniul Caselor corpului didactic si inspectoratelor scolare locale. Multe, multe, multe burse doctorale, binevenite si legitime, daca viitorii doctori în stiinte n-ar poposi într-o piata a muncii marcata de somaj sau ca tineri asistenti universitari platiti cu opt sute de lei pe luna. SC Bardrom Security, SC Ascendis Consulting, DinamicTour Borcea SRL, Carpe diem SRL, San Software SRL, Extreme Training SRL, European Consulting, Pluri-consulting Group, zeci de societati comerciale (întemeiate în acest scop) care ofera training s-au înfruptat din mana cereasca, din europeana pleasca gratuita, tinând cursuri de antreprenoriat si management unor matriteri someri amarâti, care ar fi preferat sa cheltuiasca banii respectivi la stomatolog. Teatrul de Opereta „Ion Dacian“ primeste, ca investitie strategica, 13 288 769,03 si 2 345 076,89 (RON, cred ca) Sprijin pentru Competente în arta spectacolului din România, în cadrul „Cresterea adaptabilitatii lucratorilor si a întreprinderilor“. Numai Guvernul României poate pune în aceeasi fraza termenii opereta si strategic.
Toate aceste cursuri nu folosesc la nimic. Unele nici macar nu sunt spalare de bani.
Leviathanul
„Crezi ca poti sa legi Leviathanul cu o fundita de plus roz,
Gudura-se-va oare când o sa-l plimbi în lesa?
O sa faca sluj dinaintea ta?“
Iov, 41

Statul vrea sa dea Bisericii fonduri pentru ca aceasta sa le foloseasca în scopuri caritative. Statul (zice statul), e o institutie birocratica, obez si masiv, lent. ONG-urile, proteice, micute si zglobii, sunt cu ochii pe copiii strazii, pe care-i aduna si carora le dau pat, hainute si mâncare.
Problema Bisericii e ca ea însasi e un imens Leviathan, o institutie osificata, birocratica si lenta. ONG-urile ortodoxe sunt de doua feluri, unele organizate de jos, spontan, iar altele sunt extensii – tentacule – ale marii Biserici ierarhizate si birocratice.
În România, banii pentru cercetarea stiintifica universitara sunt investiti în masurarea vitezei curentului între blocuri; bugetele „pentru cresterea eficientei economice“ sunt plasate în cercetarea seului rânced de strut; fondurile strategice pentru „dezvoltarea resurselor umane“ se duc direct la opereta. Statul risipeste banii proprii sau banii europeni dându-i la zeci de ONG-uri pe nimicuri, fara nici un control ulterior, fara nici o supraveghere, fara a cere un bilant ulterior, la fel o va face si de acum încolo. Cercetarea stiintifica e atomizata, cu proiecte pe termen scurt facute de echipe extrem de mici. Azi, statul atribuie fonduri grase de cercetare pentru subiecte derizorii. Dupa votarea legii privind finantarea de stat a activitatilor caritative ale cultelor vor aparea zeci de ONG-uri care sa capuseze noua resursa.
Legea care va permite finantarea activitatilor caritabile ale cultelor de catre stat nu e nici buna nici proasta. Singura problema este alocarea eficienta. E oare ineficienta alocarea banilor catre orfani prin Directiile judetene de protectie a copilului? Sa organizam un audit, sa reducem birocratia. Statul n-ar trebui sa-si delege propriile functii unor ONG-uri, ci ar trebui sa urmareasca eficienta propriilor institutii.
Le reamintesc românilor cum au aparut ONG-urile în România, si cu ce scop: pentru înmatricularea masinilor vechi. S-au înfiintat sute de fundatii umanitare doar pentru acest scop. Sectorul ne-guvernamental în România a aparut de forma, e blestemat din nastere. Acum, statul vrea sa intervina din nou, injectând bani publici în ONG-uri de carton, si care se vor crea doar ca sa suga, precum capusele, fondurile unui stat exsanguu.
Nu ma impresioneaza considerentele siropos-emotive ale legii: Biserica are legitimitate morala, preotii sunt supravegheati de Dumnezeu în persoana, fondurile nu vor fi delapidate sau furate fiindca Duhul Sfânt, în chip de alba turturea, verifica la cantinele saracilor daca se potriveste cantitatea de carne servita cu cantitatea de carne facturata.
Ce este un ONG? Care sunt
activitatile filantropice ale Patriarhiei?
„Când am hranit saracii, mi-ati spus ca sunt un sfânt.
Când v-am întrebat de ce sunt saraci, mi-ati spus ca sunt un comunist.“
Dom Helder Camara

Organizatiile neguvernamentale, în lumea anglo-saxona, au aparut datorita tendintei spontane a anglo-saxonilor de a se asocia. E un fenomen de mentalitate. ONG-urile nici nu se ocupa neaparat cu activitatile umanitare sau caritative.
ONG-urile sunt o expresie a spiritului de asociere spontan al societatii civile. ONG-urile sunt grassroots. Nu exista ONG-uri în tarile cu nivel de încredere sociala scazut ( trimit aici la Banfield, „The Moral Basis of a Backward Society“, Francis Fukuyama, „Trust“) . Exista, în Cultural Management, conceptul de societati autoritare, care sunt ierarhizate, si societati egalitare, organizate în retea. ONG-urile (si orice alt fel de asociatii) apar în societatile egalitare. În societatile autoritare, ONG-urile nu apar spontan, ci apar ca imitatie servila, „ca sa avem si noi falitii nostri“, to keep up with the Joneses. România are o societate cu capital de încredere mic.
Oferind sa sprijine activitatile social-filantropice ale Bisericii ortodoxe, statul declara implicit mai multe lucruri:
– ca institutie ierarhizata si birocratica, prefera sa colaboreze cu alta institutie ierarhizata si birocratica, Biserica ortodoxa.
– descurajeaza ONG-urile care apar din initiativa locala a societatii civile, a cetateanului de rând. Practic, începe o lupta inegala pentru fonduri de stat între ONG-urile organizate de cetateni, si ONG-urile Bisericii ortodoxe, cu legitimitatea ei intimidanta. Practic, statul îsi dovedeste astfel dispretul pentru societatea civila. ONG-urile nu sunt doar asociatii caritative, ci si grupuri de presiune, care iau atitudine pentru schimbarea legislatiei, sa zicem, în ce priveste violenta conjugala.
– contributia statului la fondurile ONG-urilor descurajeaza societatea civila sa contribuie prin forte proprii, si creeaza un sistem cu doua viteze, ONG-uri docile politic, manipulabile, dependente, si ONG-uri independente, fara venituri.
ONG-urile nu sunt importante prin ceea ce fac. Hranirea celor flamânzi, îmbracarea celor goi, adapostirea celor pribegi nu sunt importante. Important este mesajul pe care ONG-urile îl trimit societatii civile, administratiei locale si statului. Importanta e mediatizarea situatiei negative, feedback-ul si crearea unor focare de activism pentru remedierea situatiei negative.
Oferind sa sprijine activitatea Bisericii, statul trimite doua mesaje: hraniti pe cei flamânzi, dar nu protestati împotriva legilor nedrepte, a abuzurilor statului si a ilegalitatilor; preferam sa colaboram cu voi, fiindca în ultimele opt secole, Biserica nu s-a ridicat împotriva nedreptatilor sociale.
Patriarhia ne ofera un foarte interesant bilant al activitatilor sale filantropice în 2010 (v. http://www.patriarhia.ro/_ layouts/images/File/AchizitiiSF/sinteza%20Social-Filantropic%20CNB %202011.pdf).
Biserica are 450 de institutii dintre care 83 asezaminte pentru copii, 58 pentru batrâni, 116 centre pentru persoane în dificultate, 102 cantine sociale, 39 centre medicale etc. Programele sale au avut peste un milion de beneficiari, dintre care 600 000 batrâni, 151 000 copii si familii sarace, 37 000 persoane cu handicap. Biserica a cheltuit aproape 50 milioane roni (50 lei pe cap de sarman), din care aprox 16 milioane din finantari de stat si externe si 33 milioane din donatii.
Cu alte cuvinte, cele 13 milioane de ortodocsi adulti din România (am exclus minorii si un milion de nevoiasi din totalul de 18 milioane) au donat Bisericii, pentru activitati umanitare si filantropice, 2,5 lei de persoana. Sau, invers, cei 14.000 de preoti, prin stradania neobosita, prin cuvânt si fapta, fiind zi de zi în mijlocul enoriasilor, talmacindu-le pilda bogatului nemilostiv si a samariteanului milostiv, au adunat, de la fiecare, într-un an, pentru hranirea flamânzilor, acoperirea celor goi, adapostirea celor pribegi, pretul a doua bilete de tramvai!
În contrast cu cele 33 de milioane date celor oropsiti, numai pentru Catedrala Neamului, patriarhia a obtinut
10 milioane de la stat (patriarhul ceruse 20). Numai ultima masina a lui Costel Casuneanu valoreaza cinci milioane de lei.

Text preluat de pe CriticAtac.ro

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper