Ofensiva virtualului

O gluma auzita recent spune ca sotul si sotia, în aceeasi camera, discutau pe messenger. La un moment dat, sotul îi scrie: „Vad ca a început sa ninga“. Sotia îi raspunde: „Îmi trimiti si mie un link, sa vad si eu?“. Suntem, probabil, tot mai dependenti de comunicarea electronica, de mediul virtual si de calatoria virtuala, în pofida faptului ca niciodata în trecut oamenii nu au circulat atât de mult ca astazi.
Dorinta de a cuprinde întreaga cunoastere a omenirii într-o singura gigantica biblioteca, accesibila on line, este pe cale a se îndeplini într-un viitor oarecare prin strângerea ei în uriasele retele ale Internetului.
Desigur, muzeele nu puteau lipsi din acest concert informational. Cele mai înstarite si-au facut situri proprii, înca de acum cincisprezece ani. Astazi este de neconceput ca un muzeu mic din tarile dezvoltate sau unul mediu din tarile în curs de dezvoltare sa nu aiba o pagina proprie de Internet. Initial, muzeografii s-au temut ca asezarea unor bogate explicatii si a multor imagini surprinse în muzeu pe pagina de Internet ar alunga vizitatorii care nu ar mai fi interesati sa paseasca, în mod real, pragul muzeelor si deci sa plateasca bilet. Ulterior, s-a dovedit ca exact muzeele care au stiut sa se promoveze pe web au fost si cele care au reusit sa câstige în prestigiu si, în consecinta, si-au marit numarul de vizitatori reali. Practic, se poate spune ca muzeele care nu au sit propriu pe Internet au devenit invizibile pentru publicul larg care, înainte de a planifica o calatorie, sondeaza spatiul virtual pentru stabilirea traseului. Si pentru localnici a devenit mult mai comod sa verifice pe pc-ul de acasa orele la care pot fi vizitate muzeele si care sunt expozitiile temporare deschise. Muzeele care nu ofera nici macar asemenea detalii sunt evitate.
Pe plan mondial, exista concursuri pentru cele mai interesante situri pe Internet ale muzeelor si pentru cele mai bune produse multimedia realizate de muzee sau comandate de muzee. Tehnologia s-a diversificat extraordinar. Recent, muzeul dedicat cântaretului spaniol Raphael, celebru în urma cu patru decenii, care este deschis la Linares, a devenit primul muzeu 2.0 din Spania. Adica accesul la continutul de pe sit poate fi obtinut prin intermediul unui telefon mobil si poate fi împartasit pe retelele de socializare, în primul rând, pe Facebook.
Marile companii de profil, cele care administreaza motoarele de cautare, au înteles ca bunurile culturale prezentate virtual constituie o mina de aur. Recent, la începutul lunii februarie, Google a lansat Google Art Project, un demers în care a luat alaturi trei dintre cele mai faimoase muzee din lume: Galeria Tate din Londra, Muzeul Metropolitan din New York si Galeria Uffizi din Florenta. Utilizând o tehnologie ultraperformanta, unul dintre scopurile proiectului este acela de a pune la dispozitia publicului imagini cu o rezolutie atât de mare, încât este mai interesant sa fie vazute detaliile lucrarilor pe monitorul calculatorului decât pe peretele muzeului. În afara de muzeele mai sus pomenite, Google a mai apelat si la alte mari institutii muzeale: Vechea Galerie Nationala din Berlin, Galeria de Arta Freer din Washington, Colectia Frick din New York, Galeria de Pictura din Berlin, Muzeul Kampa din Praga, Muzeul de Arta Moderna din New York, Muzeul Regina Sofia din Madrid, Muzeul Thyssen – Bornemisza din Madrid, Galeria Nationala din Londra, Muzeele Palatelor de la Versailles, Muzeul Regal din Amsterdam, Muzeul Ermitaj din St. Peteresburg, Galeria de Stat Tretyakov din Moscova si Muzeul Van Gogh din Amsterdam. Au fost selectate 1061 de imagini „expuse“ în galerii virtuale, iar proiectul urmeaza sa fie extins. Fiind o întreprindere comerciala, menita sa atraga atentia asupra deschiderii spre cultura a companiei, Google a investit foarte mult în campania publicitara.
Ceva mai putin publicitat, mai ales în America, proiectul Uniunii Europene, baza de date europeana.eu are un profil mult diferit. Ea îsi propune sa puna la dispozitia publicului bunuri culturale în format numeric, adapostite în muzee, biblioteci si arhive din întreaga Uniune. Accentul nu se pune, ca în cazul Google, pe obiectele „frumoase“, ci pe importanta lor documentara. De asemenea, daca Google Art Project este interesat de tablouri care transcend caracterul national si sunt faimoase în întreaga lume, indiferent de identitatea creatorului, europeana.eu pune în lumina mai ales ceea ce statele membre considera ca este reprezentativ pentru ele, ceea ce ele au adus drept contributie la cultura omenirii. Aici, asadar, nu este vorba despre interesele unei companii multinationale, ci despre cele ale autoritatilor culturale nationale. Abordarea înclina spre latura strict culturala a demersului si mai putin pe cea a culturii populare de tip fast food. Din pacate, cautarea unui obiect în situl europeana.eu echivaleaza cu un efort titanic si epuizant. Peste 12.000 de imagini si sunete, de exemplu, se refera la România. Daca nu stii exact ce cauti, poti sa îti pierzi zile întregi pentru a descoperi o imagine interesanta. În plus, proiectul este minat de legislatia draconica din domeniul drepturilor de autor, care face ca operele contemporane sa nu poata fi postate pe Internet decât cu acordul autorilor care, uneori, pretind si bani pentru difuzarea operelor.
Oricum, ambele încercari trebuie încurajate, pentru ca fiecare dintre ele contribuie la opera de pregatire a publicului pentru accesul la bunurile din muzee, biblioteci si arhive.
Deocamdata, muzeele românesti încearca sa tina pasul cu ceea ce se întâmpla în Europa. Nici unul nu a fost invitat sa contribuie la Google Art Project, în schimb, multe dintre ele au transmis deja informatii numerice la europeana.eu. Pentru multi cercetatori sau doar curiosi, europeana.eu constituie prima poarta spre întelegerea unei culturi, a unei civilizatii, asa cum acestea sunt ilustrate prin bunurile muzeale puse în valoare de expozitii. Acolo unde este posibil, muzeele se prezinta si cu tururi virtuale. Turul Muzeul National al Taranului Român, lansat anul trecut în septembrie constituie un exemplu de produs muzeal de succes. Lui i se alatura si turul virtual al unui muzeu deocamdata tot virtual: Muzeul National de Istorie Naturala „Grigore Antipa“. Dar lucrurile încep sa se miste si în aceasta directie, ceea ce pare a fi de bun augur pentru muzeele românesti.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper