Justitia lui „cea!“ si „hais!“

Un articol de CORNEL DINU

Asa cum am promis saptamâna trecuta, dupa ce am analizat primele opt clasate, voi trece în revista si celelalte competitoare ale campionatului nostru, încercând sa gasesc accentele definitorii. De fapt, ar trebui mai întâi sa precizez ca, în clasamentul de încheiere a sezonului de toamna, se constata trei departajari. Cel putin deocamdata. Prima diferenta, de 5 puncte, este între liderul „Otelul“ si a doua clasata „Poli“ Timisoara. A doua diferentiere, de 6 puncte, este între primele opt si a noua clasata, „Astra“. Între aceasta si penultima clasata, „Unirea“ Urziceni, sunt doar 3 puncte. Deci, acolo, în lupta pentru evitarea locurilor retrogradante, sunt în disputa nu mai putin de 9 formatii. În fine, ultima clasata, „Sportul Studentesc“ se gaseste la 8 puncte de penultima. A treia diferentiere. Sanse mici de salvare, infime, dar este pacat ca aceasta echipa istorica, evoluând numai cu jucatori crescuti în propria pepiniera, fara straini!, nesustinuta atât cât ar merita, împartaseste aceasta soarta. A fost si lovita pe nedrept, afirm cu toata responsabilitatea, acum câtiva ani, când a fost retrogradata pentru a se favoriza ramânerea în cursa a „Ceahlaului“ „d-lui Pinalti“. Si când te gândesti ca la aceasta echipa au cunoscut recunoasterea fotbalistica si actualul presedinte al Federatiei, Mircea Sandu, dar si secretarul ei, Kassai! De la frumoasa legenda, plina de farmec de joc si de viata a acestei formatii de sorginte studenteasca, acum totul a devenit plat, de-a dreptul deprimant. Chiar daca mai produce si fotbalisti care au evoluat, de curând, si în echipa nationala. Cert este ca, financiar vorbind, o duc greu. Se spune despre patronul lor, ucraineanul Vasile Siman ca ar fi tare zgârcit. La baza, este un calificat profesor de istorie, devenit, dupa 1990, în România tuturor întâmplarilor, un discutabil om de afaceri. Ca atâtia altii… Eu îl apreciez, îl simt, mi se pare teribil de realist, în ceea ce investeste. Fireste, si în fotbal. Si ar mai trebui spus un adevar incontestabil. Înainte de revolutie, clubul era legat si finantat de Ministerul Învatamântului. Si tribuna oficiala era plina de personalitati saritoare la orice. În frunte cu Nicusor Ceausescu, care nu se dadea în vânt dupa fotbal si venea rar la jocuri. Dar când era nevoie, punea si el umarul. Acum, bietul Vasile Siman, asa îl consider eu, a ramas singur sa îngrijeasca destinul acestui vechi club de fotbal al Capitalei. Si, totusi, produce! Jucatori buni, într-un centru îngrijit ca o veritabila sera. Dati-i atunci si lui Vasile ceva dreptate când încearca sa scoata maxim de profit din ceea ce realizeaza din ce în ce mai greu: jucatori de calitate. Mi se rupe inima când stiu ce au fost, ce suflare de intelectuali autentici era lânga aceasta echipa, si ce sunt acum… Dar, dupa modelul patronului, se lupta! Din „B“ în „A“ si invers, de la an la an. Le admir zbuciumul actual, dorindu-le tot binele din fotbalul nostru. Atât de putin cât este el.
Daca am început interpretarile cu ultima clasata, urmeaza, normal, penultima, „Unirea“ Urziceni. O aparenta mare enigma. Pentru ca pâna în vara a participat la marile competitii europene, iar acum a fost la un pas de desfiintare. De neînteles. Reusind sa-si încropeasca lotul pentru retur cu doar câteva zile înainte de start si primind împrumuturi de jucatori, de la umilitele de pâna atunci din campionat, marile Steaua si Dinamo! Stim ce s-a întâmplat. Aparent pasnicul lor patron, laudat ades pentru tacerea care-l reprezenta, a investit ceva-ceva la început, în oameni si în infrastructura, în uitata de lume asezare, cu zece mii de suflete, a Urzicenilor. A avut un fauritor cu mâna de fier în antrenorul Dan Petrescu si un vrajitor, gen Merlin, în „MM“. Bucsaru si-a scos investitiile prin ceea ce a câstigat din titlu, din Champions League si din Europa League. Iar surplusul l-a luat si l-a investit în nume propriu, în imobiliare fara sa tina cont ca venea criza. S-a ajuns la o forma de faliment firesc, ce te pune pe gânduri. Se practica si aceasta exhibitie, nu numai la noi. Nu cred ca se vor salva în acest campionat. Au pierdut, prea repede, multe dintre atuurile din urma cu doar doi ani. Reîntruparea pare pentru ei, în aceasta primavara, aproape imposibila. Sa nu credeti ca au fost ajutati cu cine stie ce piese. Sa fim seriosi! Nu stiti cum facem noi bine în casele altora! Le bagam pe gât, odata ce sunt prinsi la ananghie, mai mult practicanti ai jocului si doar rar de tot câte unul-doi fotbalisti adevarati…
Peste Urziceni, la retrogradate, se afla „Pandurii“ si Branestiul. „Unirea“ (Urziceni) si „Victoria“ (Branesti) poarta un nume de alint „tare reusit“ al „C.A.P.“-urilor din perioada colectivizarii. Si prin aceasta viziune, au putine sanse sa reziste în istorie. Desi se zbat, incontestabil, condusi de ambitia unor mecena locali. La Branesti, cum este situatia si la Otopeni, se pare ca este vorba de un hatâr al primarilor. Nu reprezinta, însa, pietre peste care apa fotbalului sa nu treaca. În plus, lucru rar în lumea fotbalului, distributia din Branesti se antreneaza pe terenul satului de acasa, dar evolueaza oficial la Buzau! Nu poate sa reziste însa, chiar daca, în prima etapa a returului a oprit, prin egalul realizat, ambitiile cinice si ades sfidatoare ale conducatorilor „C.F.R.“-ului din Cluj.
A patra prezenta în grupul condamnatelor o reprezinta gruparea lui Condescu, „Pandurii“. Tare periculosi sunt unii sefi de sindicat! Când au de-a face cu un asemenea staroste (care profita mai ceva ca primii secretari ai trecutului, unii de trista amintire, de pozitia în care s-au cocotat), sufera din pricina lui bietii meseriasi, jucatorii si antrenorii…. Oricum, profitorilor din trecut le era frica, lui nu. A avut cam 40-50 de voturi în Adunarea Generala a F.R.F.-ului, si conteaza. Dar asta nu explica prostiile si capriciile lui din fotbal. Ultima isprava, anume cazul Iordache si litigiul cu Dinamo, este elocventa. E drept doar ca deciziile unor comisii ale fotbalului, ca si regulamentul în sine, seamana, firesc, cu felul în care se prezinta Justitia româna. Spun, în aceasta privinta, doar atât: s-a trecut de la faza tocmelii în instanta, la situatia, cel putin bizara, în care, la început se decide „cea“! si imediat, forul superior hotaraste „hais“! Nici macar invers, adica dupa cum îsi conduce carul cu boi chinuitul taran român, din negura veacurilor. Greu ne-om mai face bine! De aceea, daca „Pandurii“ au gresit, si este clar ca lumina zilei ca au gresit, îi sanctionezi doar pe ei cu puncte pierdute, ca în mai toata lumea fotbalului. Si nu creezi profitori si pagubiti colaterali. În speta, „Otelul“ care a beneficiat de 3 puncte necâstigate pe teren.
Cred, înca de pe acum, ca asa arata cvartetul retrogradatelor pâna la sfârsitul campionatului. Chiar daca ne-am obisnuit cu drumul ultimei instante, tribunalul „T.A.S.“ de la Lausanne, mai bine decât cu drumul spre sediile forurilor de judecata fotbalistica de la noi…
Si acum, câteva fraze si despre restul echipelor ce sunt
amenintate cu caderea.
„U“ Cluj, din câte aud, este, paradoxal, finantata doar de domnul Walter de la Bucuresti. De acasa, aceasta mare firma a fotbalului nostru, primeste doar soarta bejeniei. Ca atunci când s-a cedat Ardealul si echipa s-a mutat, din simtire cu adevarat patriotica, la Sibiu. Ciudata zona si distante foruri de decizie, conservatoare, în orasul de pe Somes. Si nu-i normal!
„FCM“ Tg. Mures este mult mai ajutata de acasa, decât surata sa de amaraciune de care aminteam mai sus. Nu stiu daca aceasta realitate, plus prezenta competenta a lui Sabau, o vor îndeparta de griji. Lotul este slabut. Ca si cel al Bistritei, de altfel, dar acolo pastoreste în continuare Nea Jean. Suficient!
Brasovul a luat parca o gura suficienta de oxigen si prin venirea pe banca tehnica a lui Conceiçao. Pareau la reanimare dupa plecarea lui Dinu „Vama“. Numai ca patronul Nicolae are ambitii doar de putini intuite si nu se pierde la primul înghet. Coincidenta de nume cu presedintele „Astrei“ este si de atitudine, si de dorinta de performanta. Chiar daca echipa din Ploiesti are o infinitate de sustinatori, în comparatie cu concitadina „Petrolul“, de altadata. Dar puterea financiara a presedintelui Niculae este certa si conteaza imens. De aici si gândul sau de a se muta cu echipa „spre alte zari mai calde“.
Am lasat la urma Craiova pentru ca, si în aceasta iarna, balamucul de acolo a fost aproape de cotele „camasilor de forta“. Pacat de lot si de suflarea din jurul „marii iubiri alb-albastre“! De aceea, nici nu mai pronunt numele sefului lor de birouri. Au lot bun, au revenit Florin Costea, în teren, si Nicolo Napoli pe banca, si chiar daca au pierdut primul joc al sezonului actual, acasa cu Steaua, ceva îmi spune ca, în viitor, pe multi vor chinui…

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper