Dragostea pe timp de criza: „Matinal cu scandal“ de Roger Michell

Un articol de CATALIN OLARU

Nu stiu cum li se va fi parut „Morning Glory“ fanilor comediei romantice deoarece nu ma numar printre ei. Altfel spus, nu fac parte din publicul-tinta. Nu am râs la toate poantele, personajul principal nu mi-a devenit ca o sora, nu mi s-a frânt inima când a fost concediata si nu m-am bucurat ca si cum as fi câstigat la loto atunci când a reusit sa se reangajeze. Aceasta distantare pe care am resimtit-o comporta insa si o serie de avantaje. Doar astfel am putut remarca, de pilda, faptul ca eroina lui „Matinal cu scandal“ sufera de pe urma unei duble inadecvari. Nu e vorba doar de faptul ca deschide gura atunci când ar trebui sa taca si tace atunci când ar trebui sa vorbeasca, asemeni unui copil dat la gradinita direct in grupa mare. Ci de felul in care aceasta se raporteaza la talentul ei profesional si de relatiile sale afective.
Oglinda opaca
Desi arata ca o combinatie dintre un fotomodel si ceea ce americanii numesc „the girl next door“, Becky Fuller (Rachel McAdams) se poarta, atunci când merge la intâlniri, ca si cum ea ar fi o slujnica saraca cu duhul din Evul Mediu rural, adusa in fata domnitorului sa-i dea socoteala. Desi se presupune ca este devotata trup si suflet meseriei sale si in ciuda faptului ca recomandarile sale sunt excelente, Becky se pierde cu firea si mai si când e pusa in fata unui potential angajator. „Munca e totul pentru mine, ea ma reprezinta“, se confeseaza ea atunci viitorului ei sef, iar daca acest mod al ei de a se comporta si de a vorbi ne pare aberant, nu e din vina ei ca personaj, ci din vina noastra ca spectatori.
Printre cei carora „Morning Glory“ le este destinat se numara si oameni pe care criza economica i-a scos de la coada din supermarket si i-a pus la coada de somaj. Pentru a le arata acestora ca nu sunt singuri pe lume, eroina este concediata. Printre membrii acestui public-tinta se numara si cei care nu au fost inca dati afara, dar care traiesc cu spaima ca si-ar putea pierde oricând locul de munca. Pentru a le arata acestora ca nu sunt singuri pe lume, eroina munceste si ea mai mult. In sfârsit, printre membrii publicului-tinta se numara si femei ale caror dimensiuni sunt departe de a fi ideale. Pentru acestia, Becky nu se ingrasa (asta a facut-o deja Bridget Jones), dar se comporta ca si cum ar fi obeza. Intâmplator, aceste trei caracteristici nu se potrivesc deloc. Deloc intâmplator, intregul nici nu prea conteaza, atâta timp cât partile componente, adica dedicatiile astea speciale, facute si rasfacute, sunt la locul lor. Mai mult decât un film, „Matinal cu scandal“ e o sedinta de terapie in grup, iar rostul terapiei nu e sa iti arate lucruri noi, ci sa te vindece.
De doua ori femeie
Principalul avantaj al filmului ramâne, drept urmare, propria sa eticheta, adica simpla calitate de comedie romantica – cui ii plac comediile romantice ii va placea si „Morning Glory“, in ciuda neajunsurilor mentionate mai sus. Cel de-al doilea e dat de numele de pe afis. Dintre acestea se remarca Harrison Ford, a carui prestatie e rezervata, in cel mai bun caz.
Vine un timp in cariera oricarui actor celebru de la Hollywood in care nu trebuie sa mai arate mare lucru. Ce avea de dovedit a dovedit deja, iar oamenii il stiu atât de bine din alte filme, incât in cele noi e suficient sa apara. In cazul de fata, e ca si cum cineva i-ar fi carat de colo-colo propria sa statuie de la muzeul de ceara, printre actori de data aceasta vii, dar din cu totul alta clasa. Scopul lui Ford in acest film e acelasi cu al veteranei Diane Keaton: sa faca PR pentru postul NBC, ridicat in slavi pe final si cu doi angajati de prim rang in distributie (regizorul de la „Saturday Night Live“ si asistentul sau).
Interesant in acest film e de asemenea faptul ca eroina traieste o dubla poveste de dragoste, una personala si una profesionala. Tâlcul heirupist prevaleaza asupra clasicei povesti de dragoste, astfel incât filmul se incheie cu eterna scena a fugii catre persoana iubita (de data aceasta nu ploua, ce-i drept). Doar ca Becky fuge nu catre Adam, iubitul ei, ci catre Mike Pomeroy, modelul ei profesional, reporterul multipremiat care ii câstiga inima facând omleta in direct pentru ea. Adus cu surle si trâmbite la emisiunea matinala de care Becky se ocupa, pentru ca nu-si poate face meseria cum vrea el, Mike nu o face deloc. Ceilalti se filmeaza cum se dau cu parasuta zicându-si ca fac stiri, el tace si face pe morocanosul. Asta e jurnalismul postmodern, asta e romantismul feminist de tip nou si asta e dragostea pe timp de criza.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper