Bolborea: triumful figurativului

Un articol de MIHAELA PROCA


Pentru sculptorul Ioan Bolborea, marea provocare, in materie de monument de for public, a fost „Monumentul infanteristului“ din capitala, inaugurat in aprilie 2000 cu onoruri militare. Monumentul infanteristului impune prin forme clare, prin simplitatea mesajului si prin dramatismul timpului istoric. Coloana traiana, din care ne revendicam patriotard de prea multe ori, a devenit un trunchi organic, abstractizat prin moduli suprapusi si infasurat partial cu reliefuri inalte figurative, care prezinta grupuri de militari in costume contemporane. Cilindrul este forma geometrica a monumentului de la Sosea, un cilindru alcatuit din moduli canelati a caror ritmicitate evoca secvente de timp, masurat rigid in pas cadentat. Suprafata ritmata este intrerupta de grupuri de personaje aliniate, placate pe o spirala imaginara care inconjoara cilindrul. Reliefurile sparg pe alocuri suprafata coloanei, astfel incât si aerul este inglobat in forma plastica. Abia din apropiere se percep fragmentele anatomice lipsa si retezarea capetelor la extremitatea superioara a coloanei. Dramatismul incolonarii in anonimat se transforma, din postura demnitatii militare initiale, in tragismul sacrificiului colectiv, care se repeta implacabil in istoria umanitatii. Monumentul turnat in bronz, patinat si de intemperiile naturii, incita la reflectie asupra destinului, sensului istoriei, absurdului sacrificiilor umane.

Un alt fel de cilindru, de data asta orizontal, centreaza compozitia spatiala a „Monumentului Horia, Closca si Crisan“ de la Alba Iulia (2000). Greutatea axului paralel cu pamântul este subliniata de rampa oblica centrala, care face trecerea intre cele doua niveluri create ale terenului si ofera privitorului schitele portretelor celor trei martiri, pe o suprafata din bronz amplasata peste piatra placata. Volumul principal, din bronz, este format din mai multe roti alaturate intr-un tavalug ce macina corpurile multiplicate, zdrobeste trupuri si suflete. Roata destinului inexorabil. Simplitatea volumelor mari si expresionismul stilizarilor figurative duc la o lectura clara a semnificatiei monumentului. Niciun detaliu in plus, niciun accent in minus. Opera de arta finita, ca si cum ar fi oprit timpul in loc. Forme inchise, cu suprafete vibrate dramatic.
La Slatina, „Statuia lui Eugen Ionesco“ (2003) se iveste intr-un parc cu arbori seculari, fara sa tulbure armonia vegetatiei, in orice anotimp. Statura dramaturgului – supradimensionata in forma turnata in bronz – apare in dimensiunea ei omeneasca, recognoscibila prin trasaturile faciale si tinuta corporala. Schitând un pas, cu trunchiul imputinat si umerii ingusti, cu capul drept si expresia grava, cu fata ridata si ochii orientali, cu pleoape grele coborând pe curbe descendente. Rigiditatea corpului serveste interiorizarii. Bratele alungite si mâinile mari cu articulatii noduroase nu sparg volumul corpului inscris intr-o coloana, aidoma artei statuare preclasice grecesti, al carei spirit il evoca. Suprafetele sunt plane, netede, clare, iar simplitatea volumului tronconic impune monumentalitatea. Spre deosebire de statuile similare din spatiul anglo-american al secolului al XX-lea, in care predomina anecdoticul ori asemanarea fotografica, statuia lui Bolborea invoca imaginea-simbol, corpul ideatic, separate de spatiul vegetal prin platforma lucioasa a pavimentului din piatra ce delimiteaza câmpul perceperii volumului spatial. Gardul din fier forjat trimite la balcoanele pariziene – locuri de meditatie in agitatia cotidiana a orasului.
Pentru „Monumentul Reconcilierii Nationale“, de la Arad (2004), Bolborea a avut curajul sa propuna un arc triumfal. Arcul clasic simbolizeaza victoria ori unitatea, sau aniverseaza ori comemoreaza un eveniment marcant. Inca din antichitate comanda edificarii unui arc a apartinut puterii de stat (de notat faptul ca dictaturile nu au ridicat arcuri de triumf). Arcul reconcilierii dintre români si maghiari este plin, in deschiderea dintre piloni, cu oameni dezvrajbiti care pasesc prin el victoriosi, iar trecerea lor liber consimtita ramâne vesnicita in bronz. Sunt figurile istoriei pasoptiste cele care sunt inserate pe suprafetele lise ale arcului placat cu piatra, reprezentate in reliefurile inalte turnate in bronz. Grupurile sau personajele izolate de pe ambele fete ale arcului au atributele recognoscibilitatii prin trasaturi, tinuta si vestimentatie, dar figurativul este interpretat plastic prin deformari si exagerari de detaliu (mâini, haine, cocarde), subsumate intregului. Alegoriile din planul superior (a României, a Uniunii Europene, a minoritatilor) se revendica din simbolurile clasice ale genului. Forta grupului statuar central impune monumentalitatea, iar cumulul de energie al personajelor care pasesc prin arc se reflecta in luciul vibrat al suprafetei de apa din bazinul amplasat in fata arcului.
Ansamblul „Caragialiana“ din centrul Bucurestilor, inaugurat in decembrie 2010, reprezinta un „summum“ exploziv al monumentelor realizate pâna acum de Bolborea. Ne-am referit la acesta in nr.1/2011 al revistei „Cultura“.
Intrebându-l despre acumularile din ultimii zece ani, despre proiectele sale de viitor, despre ce va construi si despre ce anume regreta, maestrul Bolborea mi-a marturisit:“La  Monumentul Reconcilierii Nationale, acum nu as mai fi pus reliefurile, as fi lasat doar Arcul de Triumf cu personaje in mijloc, ceea ce ar fi dat mai multa forta lucrarii. Reliefurile obosesc compozitia, o forteaza. E un regret, acesta, fortat sa fac rapid lucrarea, am fost nevoit sa le pun, nu le-am gândit foarte bine. Trecerea personajelor pe sub Arcul de Triumf este o idee destul de noua, nu s-a mai folosit, ea aminteste de victoriile armatei care trece pe sub arc. Compozitia in ansamblu a Arcului si a personajelor centrale este noua, pacat de reliefurile placate. Apa dintre cele doua monumente (al doilea fiind cel al Libertatii) trebuia sa fie „o punte“ intre cele doua ansambluri, o „reconciliere“ sub semnul istoriei. Monumentul Infanteristului, in timp, vreau sa il inalt cu inca doua rânduri de module, pentru ca doua sunt in pamânt, ca sa aiba rezistenta, si optic s-a micsorat. Deci, trebuie inaltat. Ca proiect de viitor am Monumentul Unirii din Piata Alba Iulia din capitala, ideea a fost acceptata de autoritati, in urma câstigarii concursului“.
Privesc macheta monumentului inedit: o sfera uriasa din sticla, cu moduli radiali precum feliile transparente ale unui fruct. Muchiile feliilor, la exterior, au siluete umane suprapuse, din bronz. Mâinile personajelor se inlantuie si „sparg“ suprafata sferei, o ritmeaza, fac trecerea de la transparenta aerului dintre modulii feliati la spatiul aerat din jur. O metafora complexa, la scara monumentala, a ideii de unire, a volumului transparent, a siluetelor inlantuite.

Un comentariu pentru “Bolborea: triumful figurativului”

  1. martie 27, 2011 la 8:07 am

    Interesant articol si foarte bine scris.
    Felicitari!

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper