WikiLeaks: o alta fata a razboiului împotriva terorismului!

Un articol de CRISTIAN BARNA

Ioan Mircea Pascu: „În urma dezvaluirilor facute de WikiLeaks, Statele Unite câstiga, cel putin pe doua planuri, prin faptul ca lucruri pe care nu puteau sa le faca publice, au aparut în public si, în momentul de fata, lumea stie cum gândesc cu adevarat americanii, ba mai mult, ca americanii nu gândesc prost, adica nu sunt niste oameni cu capul în nori care ignora realitatile din tarile unde sunt trimisi“1

În decembrie 2010, la un an de la suplimentarea trupelor americane din Afganistan cu 30.000 de militari, într-un discurs sustinut de Barack Obama cu privire la situatia din Afganistan si Pakistan, acesta afirma ca: „suntem concentrati pe neutralizarea si anihilarea Al Qaida, în Afganistan si Pakistan, si pe diminuarea capacitatii sale de a ameninta, pe viitor, SUA si aliatii sai. Importanti lideri ai Al Qaida au fost ucisi. Este tot mai greu pentru grupare sa recruteze noi membri, este tot mai greu pentru membrii sai sa se deplaseze în diverse locatii, este tot mai greu pentru membrii Al Qaida sa fie instruiti, sa organizeze si sa lanseze atacuri. Vom contribui la consolidarea capacitatii Pakistanului de a-i elimina pe teroristi“.
La rândul sau, Hillary Clinton a afirmat ca parteneriatul SUA cu Pakistanul se consolideaza „lent, dar sigur“ si ca în Pakistan, este important sa continue procesul de distrugere a adaposturilor talibanilor si luptatorilor Al Qaida din regiune.2
Potrivit lui Barack Obama, fortele americane desfasurate în Afganistan pot începe retragerea în luna iulie 2011, asa cum a fost programat, fiind invocat faptul ca SUA si aliatii sai au stopat atacurile talibanilor din Afganistan si au consolidat capacitatea fortelor afgane de a asigura securitatea acestui stat. Totusi, Obama recunoaste faptul ca progresele înregistrate sunt fragile si situatia se poate schimba cu usurinta, daca nu se înregistreaza progrese în ceea ce priveste capturarea insurgentilor care actioneaza din adaposturile sigure din Pakistan.
Gestionarea razboiului din Afganistan este direct influentata de lipsa controlului teritorial în aceasta regiune de la frontiera Afganistanului cu Pakistanul, unde sunt localizate taberele de instruire ale talibanilor si Al Qaida, precum si de relatia tensionata dintre gruparile fundamentalist islamice din Pakistan si guvernul din acest stat (un guvern slab, corupt care nu se mai bucura de încrederea armatei si serviciilor secrete). Riscul major de escaladare al conflictului din regiune este destabilizarea Pakistanului si accesul jihad-istilor la arsenalul nuclear pakistanez.3
Nu doar o data, Barack Obama a subliniat importanta unui „parteneriat eficient“ cu Pakistanul, în contextul în care Al Qaida si-a reconstituit o parte din fortele sale în regiunea de nord-vest a Pakistanului, iar talibanii afgani au instalat aici tabere de pregatire, cu sustinerea talibanilor pakistanezi.
De mentionat ca, anterior atentatelor de la 11 septembrie 2001, fiind presat de catre SUA sa ofere sprijin în localizarea lui Osama bin Laden, Pakistanul (unul dintre cele trei state ale lumii care recunoscuse legitimitatea guvernului taliban) sustinea ca nu poate controla activitatea luptatorilor talibani de-a lungul granitei cu Afganistan.
Însa, în mai putin de 48 de ore dupa momentul 11 septembrie 2001, vocea SUA a capatat inflexiuni dure în dialogul cu Pakistanul pe aceasta tema, Collin Powell, Secretarul de Stat al SUA de la acea data, dându-i un ultimatum lui Pervez Musharraf: ori este de partea SUA ori Pakistanul va ramâne un stat izolat.4
Guvernul pakistanez a fost de acord sa ofere SUA informatii referitoare la Osama bin Laden si talibani, a acceptat sa-si închida granita cu Aganistanul si a acordat SUA permisiunea de a folosi spatiul aerian national pentru derularea campaniei militare împotriva Al Qaida si a talibanilor.
Drept urmare, administratia Bush jr. a oferit Pakistanului ajutoare economice care plaseaza acest stat în pozitia de competitor al Columbiei pentru locul III în topul beneficiarilor ajutoarelor acordate de SUA, dupa Israel si Egipt.5
Dar desi, în schimbul acestor importante contributii financiare, menite sa sprijine democratizarea si cresterea economica a Pakistanului, SUA au beneficiat de sprijinul declarat al Pakistanului (sub raportul contributiei aduse în culegerea de informatii cu privire la locatiile secrete în care Osama bin Laden si acolitii sai se regrupasera) rezultatele s-au lasat asteptate!
Ca atare, în luna noiembrie 2009, Obama conditionase ajutorul financiar acordat Pakistanului de catre SUA de progrese substantiale în expulzarea teroristilor, identificarea si închiderea taberelor de antrenament ale acestora, precum si de contracararea strategiei talibanilor de utilizare a Pakistanului ca zona de lansare a atacurilor asupra fortelor coalitiei internationale din Afganistan.6
La rândul sau, Hillary Clinton tragea un semnal de alarma în acest sens, cu prilejul vizitei efectuate în Pakistan, în luna octombrie 2009, afirmând ca îi este greu sa creada ca, daca ar vrea, Pakistanul n-ar putea sa-i captureze pe liderii Al Qaida, declaratie care contrazice pozitia autoritatilor din acest stat, referitoare la faptul ca liderii Al Qaida nu s-ar afla în Pakistan: „Al Qaida s-a bucurat de adevarate paradisuri în Pakistan, înca din anul 2002. Îmi vine greu sa cred ca nimeni din guvern nu stie unde sunt si nu pot sa îi prinda, daca chiar ar vrea“.7
Unele dintre cele 250.000 de telegrame facute publice de WikiLeaks la sfârsitul lunii noiembrie 2010 si a caror paternitate îi este atribuita Departamentului de Stat al SUA, nu fac decât sa confirme pozitia dura a lui Barack Obama si a lui Hillary Clinton din 2009, atestând faptul ca acestia erau constienti de faptul ca, în timpul administratiei Bush jr, în ciuda ajutorului financiar primit de Pakistan pentru rolul de aliat al SUA în razboiul împotriva terorismului international, serviciul de informatii pakistanez ISI a continuat sa-i sprijine pe talibani în demersurile acestora de a ataca trupele din Afganistan ale coalitiei militare condusa de SUA. Ce-i drept, cronologic vorbind, aceste telegrame se limiteaza la perioada anterioara suplimentarii numarului de militari americani în Afganistan, facuta publica de Barack Obama, în luna decembrie 2009!8
Scopul actiunilor ISI ar fi fost de motivat de necesitatea de a-si mentine influenta asupra triburilor de talibani din regiune, serviciul secret pakistanez fiind suspectat ca ar fi ordonat atentate sinucigase în perioada 2003– 2009. De exemplu, telegramele mentioneaza o întâlnire între un important lider taliban si oficiali pakistanezi, în care acestia solicitau declansarea unui atac militar al talibanilor în Maruf, o provincie din Kandahar, care a si avut loc la sfârsitul acelui an. O alta referire în acest sens vizeaza conexiunea dintre ofiteri activi si în retragere din ISI, care ar fi trimis 100 de motociclete în Afganistan pentru a fi folosite în atentate sinucigase.
Dintre ofiterii ISI mentionati, un rol aparte îi este atribuit lui Hamid Gul, fost sef al acestui serviciu, care s-ar fi întâlnit, în mod regulat, cu lideri Al Qaida si ai talibanilor în regiunea tribala din nord-vestul Pakistanului pentru a ordona atacuri sinucigase, una dintre referiri fiind la o solicitare a lui Hamid Gul de plantare a unor mine magnetice care sa fie mascate de zapada de pe marginea drumurilor din Afganistan folosite de vehiculele militare.9
Cu privire la capacitatea Al Qaida de a mai organiza atentate teroriste, dat fiind faptul ca s-ar parea ca este izolata în zona de frontiera dintre Afganistan si Pakistan, unde lupta pentru supravietuire împotriva fortelor coalitiei internationale din Afganistan, pe de-o parte si împotriva armatei pakistaneze si a atacurilor cu drone, pe de alta parte, Robert Gates, Secretarul Apararii din SUA considera ca influenta Al Qaida sa se extinde spre Peninsula Araba si Africa de Nord: „liderii Al Qaida continua sa actioneze din aceasta regiune, furnizând sfaturi, stabilind prioritati si oferind legitimitate celorlalti aliati ai Al Qaida care opereaza în Peninsula Araba, în Yemen în special si în Africa de Nord“.10
Conform lui George Cristian Maior, state ca Yemen si Somalia, care nu erau pe harta terorismului, sunt considerate, principalele focare de risc terorist în 2010, fapt care se datoreaza capacitatii de adaptare a gruparilor teroriste, în special Al Qaida, la conditii geografice, politice si operationale favorabile realizarii obiectivelor propuse. Avantajul pe care aceste state îl ofera Al Qaida este datorat unor slabiciuni în gestionarea securitatii interne, precum si a posibilitatii de a proiecta atentate teroriste de pe aceste teritorii catre tinte din Europa sau SUA.11
La rândul sau, în luna decembrie 2010, cu ocazia participarii la un forum al organizatiei Carnegie Endowment for International Peace, John Brennan, consilier pe probleme de securitate interna si terorism al lui Barack Obama, a afirmat ca „Al Qaida din Yemen constituie pentru SUA, o amenintare mai mare decât cea reprezentata de Al Qaida din Pakistan“.12
Declaratia lui John Brennan pare sa fie întarita de telegramele facute publice de Wikileaks, din care reiese ca SUA este puternic implicata în alimentarea conflictelor armate din lumea musulmana, din Arabia Saudita si Yemen, prin Somalia pâna în statele din centrul si nordul Africii.
Ca atare, într-o telegrama este dezvaluita nemultumirea crescânda a SUA fata de lupta Yemenului împotriva Al Qaida, cu luni înainte ca Al Qaida din Peninsula Araba sa devina principalul subiect de discutii de pe agenda de securitate internationala. In luna mai 2009, Mohammed bin Naif, adjunctul ministrului saudit de interne, ar fi informat diplomati americani ca Yemenul „este un stat periculos de instabil si o amenintare din ce în ce mai mare la adresa Arabiei Saudite“, care necesita întreprinderea unor „actiuni urgente“. Mohammed bin Naif a avertizat ca în Yemen exista mai multa sustinere pentru obiectivele Al Qaida, decât în Afganistan, unde s-a dezvoltat pentru prima data aceasta grupare terorista. 13
Conform WikiLeaks, aceste discutii se pare ca si-au atins obiectivul, SUA furnizând Arabiei Saudite imagini de satelit care sa permita acestui stat sa-si coordoneze atacurile militare aeriene împotriva rebelilor Houthi din nordul Yemenului (sub pretextul ca acolo s-ar derula operatiuni ale Al Qaida), pe care sauditii îi acuza ca au conexiuni cu Al Qaida si ca sunt sustinuti logistic si financiar de Iran.14

Cu privire la deschiderea unui nou front în Yemen, în razboiul împotriva terorismului international, în ianuarie 2010, Anthony Dworkin considera ca este normal ca Yemenul sa devina o prioritate pentru SUA, în razboiul împotriva terorismului international. Totusi conform lui Dworkin, o interventie militara ar fi contraproductiva.15
În luna noiembrie 2010, oficiali americani declarau ca au desfasurat avioane fara pilot (drone) în Yemen pentru a depista membri Al Qaida, dar ca nu a lansat rachete pâna în prezent, deoarece nu detine suficiente informatii cu privire la localizarea acestora si pentru ca ar putea genera reactii negative în rândul populatiei yemenite.16
Mai ales ca un grup de clerici musulmani din Yemen, printre care se numara si seicul Abdul-Majid al-Zindani, considerat mentorul spiritual al lui Osama bin Laden, a avertizat ca va proclama jihad-ul daca SUA disloca trupe pe teritoriul acestui stat. Acest avertisment pune în dificultate guvernul yemenit cu privire la colaborarea cu SUA, întrucât este nevoit sa mentina relatii bune cu al-Zindani si alti musulmani radicali pentru a ramâne la putere.17
Din acest motiv, în declaratiile sale publice, presedintele yemenit Ali Abdullah Saleh a minimalizat, în repetate rânduri, orice rol militar american în atacurile aeriene împotriva tintelor Al Qaida din Yemen. Însa una dintre telegramele facute publice de WikiLeaks ofera o alta perspectiva. Astfel, într-o întrunire cu Robert Gates, care a avut loc în capitala yemenita, în luna ianuarie 2010, presedintele Ali Abdullah Saleh a fost de acord sa continue sa acopere cel mai recent plan de utilizare de bombardiere americane de înalta precizie pentru atacarea teroristilor de pe teritoriul Yemenului. Saleh i-a mentionat lui Stephen Seche, ambasadorul SUA în Yemen din acea perioada: „vom continua sa afirmam ca bombele sunt ale noastre, nu ale voastre“.18

Note:
1 Niculescu, Luca: „Fara frontiere – Partea I: Eliberarea lui Assange“, TVR-1, 18 decembrie 2010
2 Clancy, Jim: „Breaking News“, CNN International, December 16, 2010,
3 Stürmer, Michael, „Wenn wir nicht zum Krieg gehen, kommt er zu uns“, „Die Welt“, 10.05.2009
4Gareau, Frederick Henry: „State terrorism and the United States: from counterinsurgency to the war on terrorism“, Clarity Press Inc, 2004
5 Kopp, Harry; Gillespie, Charles A: „Career diplomacy: life and work in the U.S. foreign service“, Georgetown Unuversity Press, 2008
6 „Barack of Afpakia“, www.online.wsj.com/article, February 17, 2009
7 „Clinton catre guvernul pakistanez: Nu cred ca doriti sa capturati conducerea al Qaida“, 30 octombrie 2009, www.antena3.ro
8 „Wikileaks: Pakistan accused of helping Taliban in Afghanistan attacks“, www.telegraph.co.uk, 15 dec 2010
9 Rob Crilly, Alex Spillius: „Soldiers on the border of Pakistan’s North West Frontier“, 26 July 2010, www.time.com
10 Dumbrava, Elena: „Nucleul Al-Qaeda se afla la frontiera dintre Afganistan si Pakistan“, Agerpres, 09.11.2010
11 Niculescu, Luca: „Fara frontiere: Terorismul – cât de mare este amenintarea?“, TVR-1, 6 noiembrie 2010
12 Shaughnessy, Larry: „U.S. official: Al Qaeda in Yemen bigger threat than in Pakistan“, CNN International, December 18, 2010
13 Roula Khalaf, Andrew England: „Frustration at Yemen over al-Qaeda“, „Financial Times“, December 7, 2010
14 Nimmo, Kurt: „WikiLeaks: „Al-Qaeda Narrative“ Feeds War in Yemen, Africa“,
December 10, 2010, www.time.com
15 Novac, Adrian: „Anthony Dworkin, expert la European Council on Foreign Relations: „Este nerealist sa credem ca toate atacurile teroriste pot fi prevenite“„, www.hotnews.ro, 13 ianuarie 2010
16 Greg Miller, Greg Jaffe, Karen DeYoung: „Dronele SUA survoleaza Yemenul pentru a identifica membri Al-Qaeda“, „The Washington Post“, 08.11.2010
17 *** „Yemeni Clerics Jihad Warnings Troops“, www.guardian.co.uk, January 14, 2010
18 Benson, Pam: „U.S. role in Yemen covered up by its president, WikiLeaks file reveals“, CNN International, November 28, 2010

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper