Timpuri noi pentru baletul Operei constantene

Un articol de VIVIA SANDULESCU

Am revazut la sfârsitul toamnei „Spargatorul de nuci“ la Teatrul de Opera ai Balet „Oleg Danovski“ din Constanta, în plina furtuna a preluarii institutiei de catre Ministerul Culturii si Patrimoniului National, în pofida nesfârsitelor sicane ale Consiliului Judetean. Chiar si în aceste conditii, teatrul a reusit sa nu întrerupa traditia si sa sustina, pentru a 36-a oara, Festivalul Muzicii de Opera si Balet, cu un program bogat si divers, cuprinzând spectacole si concerte.
„Spargatorul de nuci“, în coregrafia ucraineanului Gheorghi Kovtun si costumele Nataliei Kornilova e la fel de proaspat ca la premiera din 2007. Aceeasi impresie de dificultate peste medie a partiturii dansante, chiar si în secventele de ansamblu – careia doar niste interpreti versatili si de un profesionalism ridicat îi pot face fata -, aceleasi tablouri complexe, pe-alocuri chiar încarcate cromatic si aceeasi spectaculozitate dinamica, mai ales în registrul prizelor, succedându-se uneori în cascada.
Desi baletul nu era nou, se simtea o alta reactie a spectatorilor care, ca treziti din amorteala, descopereau ce lucru minunat se întâmpla lânga ei si nu mai bagasera de seama, de când acelasi simpatic Consiliu Judetean decisese desfiintarea Teatrului de Balet „Oleg Danovski“ în 2004… (Sa nu uitam ca nu mai putin de zece solisti si prim-balerini ai acelei companii sunt detinatori ai unor înalte distinctii acordate de statul român, iar unii dintre ei îsi continua cu brio si cu modestie cariera, în timp ce altii s-au retras ori s-au reorientat profesional).
Ceea ce nu vede publicul de-acum sunt eforturile colectivului de a-si tine rangul, colaborând cu elevii din clasele mari ale sectiei de specialitate din cadrul Colegiului National de Arte „Regina Maria“ din dorinta de a nu face rabat nici de la numarul de interpreti, gândit în vremuri mai bune. Beneficiile sunt reciproce, foarte tinerii balerini având astfel asigurata o integrare rapida si fireasca în repertoriu si în rândurile unei trupe care aspira la refacerea omogenitatii sale.
Urmarind reprezentatia constantenilor m-am întrebat din nou de ce samsarii culturali prefera sa impresarieze cu mare tamtam suse pseudorusesti pe pretexte de Craciun, pe parchet sau pe ghiata, în loc sa organizeze turnee care sa promoveze valorile nationale. Sa fie mai ieftin si mai profitabil? Înclin sa cred mai degraba ca se speculeaza în continuare snobismul unei categorii de public care nu s-a saturat înca de tepe.
Mirarea mea e cu atât mai mare cu cât traditionalele turnee de toamna-iarna în spatiul germanofon, începute pe vremea regretatului Oleg Danovski si continuate fara întrerupere de peste un sfert de veac, sunt o dovada graitoare a aprecierii internationale de care se bucura balerinii constanteni, nu doar coregrafiile prezentate (dintre care unele nu apartin maestrului). Titlurile acestui an au fost „Lacul lebedelor“, „Cenusareasa“, „Craiasa Zapezii“, „Spargatorul de nuci“ si „Giselle“, cele mai aplaudate de catre public si critici fiind ultimele trei.
Un efect secundar neasteptat al crizelor de tot felul din teatrele noastre pare sa fie crearea unui fond comun de resurse artistice, în asa fel încât pentru o premiera de balet la Sibiu sunt solicitati colaboratori de la Operele din Bucuresti si Constanta, în timp ce turneul constantenilor nu s-ar fi putut desfasura în conditii optime fara „întariri“ de la Sibiu, Bucuresti sau Timisoara – si exemplele ar putea continua. Dincolo de problemele legate de reglajul dintre productia de absolventi ai liceelor de coregrafie si cerinta pietei – practic inexistent la noi –, apare un pozitiv schimb reciproc de experiente, cu un indiscutabil câstig calitativ pentru toata lumea. Poate ca asa, pas cu pas, si breasla va (re)începe sa se coaguleze…

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper