O carte despre demnitarii-carturari

Un articol de Constantin Lupeanu

China exercita de câteva veacuri o atractie irezistibila asupra europenilor. Aceasta tara a început sa fie cunoscuta prin cartile ei clasice, traduse de primii misionari catolici. Urmeaza cunoasterea la fata locului pe care o înfaptuiesc aventurierii, negustorii, soldatii, acestia din urma prin razboaie umilitoare pentru China; în secolul XX, chinezii ies ei însisi în lume, iar mai nou asistam la un fenomen tulburator, de neînchipuit în urma cu ani nici de imaginatia cea mai bogata. Gratie ritmului economic, mediului de afaceri propice si conditiilor de munca atractive, în zilele noastre, în metropolele chineze încep sa prinda contur  nici mai mult nici mai putin decât: caucasian towns! Aceste gânduri îmi sunt trezite de o carte tiparita de curând: „Atingerea unui ideal – Literatii din perioada Dinastiei Chineze Tang“ de Camelia Pantazi Tudor, Editura Rawexcoms, Bucuresti, 2010.
Istoria Chinei este, pentru noi, europenii, incredibila pe alocuri, stranie de multe ori si poate întotdeauna fascinanta. China începutului de secol XXI pare similara  prefacerilor si prosperitatii epocii Tang, secolele 7 – 9 de dupa Hristos.
În cele doua sute de pagini ale cartii, Camelia Pantazi Tudor ne poarta cu buna stiinta într-o lume în care carturarii „atinsesera un ideal socio-uman si artistic“, prin gestul divin al singurei împaratese din istoria Chinei, Wu Zetian (690 – 705), de a promova demnitarii numai printr-o selectie riguroasa, an dupa an, în tot imperiul, pentru a ridica oamenii la titluri nobiliare nu prin sânge, ci prin creier, pe baza capacitatilor intelectuale! Ea a impus examene nationale, care se desfasurau întâi la nivel satesc, apoi judetean, provincial si, în final, la Palat, dintre câstigatori  alegându-se ministrii si guvernatorii provinciilor. Numai prin puterea acestor mandarini-carturari (nu cumva cultura adevarata întregeste oamenii si-i face cinstiti, seriosi, viteji, demni, iar incultura nu lasa sa se vada decât minciuna, slugarnicia si aroganta, dupa caz?), numai prin ei se considera ca a putut China Imperiului Tang sa atinga apogeul. Autoarea numeste Dinastia Tang (618–907) Epoca de Aur: „Realizarile principale privesc organizarea administrativa, reformele în legislatie, agricultura, educatie, expansiunea militara extraordinara, precum si înflorirea artelor si religiilor“. Ani nu numai gloriosi pentru imperiu, ci  mai ales prosperi pentru popor. Oamenii traiesc îndestulator. Lumea era libera. „Cei care studiau pentru a servi societatea erau carturarii, cei care creau obiectele erau mestesugarii, iar aceia care transportau marfurile si comercializau produsele erau negutatorii…Carturarii sunt cei care se bucura de cel mai înalt prestigiu. Dezvoltarea nemaiîntâlnita pâna atunci, ne convinge autoarea, s-a datorat, într-o foarte mare masura, existentei în administratia imperiului a unor oameni cu o minte sclipitoare, cu spirit liber, cu o cultura vasta si cunostinte aprofundate în cele mai diferite domenii.“
Exista o savanta privire de ansamblu a vremurilor, care electrizeaza cititorul si în orice caz îl capteaza si cu siguranta îl câstiga de partea civilizatiei chineze. Este o reusita de calitate, pentru care autoarea merita omagiile noastre.
Cartea este divizata în sase capitole mari. Pentru cine nu are timp sa citeasca enciclopedii sau carti docte de istorie a Chinei, autoarea gaseste oportuna o prezentare sintetica. „Calatoria rapida“ în istoria Chinei de la începutul cartii, cum o numeste Camelia Pantazi Tudor, este reusita, atractiva, convingatoare.
Epoca Tang, de Aur, este prezentata socio-istoric, accentul cade pe formarea literatilor, cum spune autoarea. Este vorba pe larg de pregatirea si rolul carturarilor pentru accesul lor nelimitat si complet la putere. Doar slaba pregatire, nestiinta si incapacitatea puteau opri sau deturna cariera mandarinilor. Autoarea atotstiutoare explica organizarea sistemului national de examinare, modul de functionare si perpetuarea acestuia pâna în era moderna.
Ultimele trei capitole sunt dedicate literaturii. Camelia Pantazi Tudor ne convinge cum prestigiul mandarinilor-carturari dobândit prin stiinta de carte,  cinste si corectitudine etc., „le confera acestora, în multe cazuri, statutul superior de nemuritori“.
Eseul de fata, pentru ca  „Atingerea unui ideal – Literatii din perioada Dinastiei Chineze Tang“ de Camelia Pantazi Tudor este o lucrare cu evident caracter eseistic, îsi gaseste punctul de sprijin în creatia literara, mai ales în poezia Tang, recunoscuta acum pretutindeni în lume. Sunt numeroase confesiuni, evocari, exprimari paradoxale în structuri contemplative, lirice, care o îndreptatesc pe autoare la o continuare a demersurilor sale.
Asteptam o a doua carte aflata, cum se simte ca îi convine Cameliei Pantazi Tudor sa creeze, la granita literaturii cu istoria Chinei eterne.
Se remarca multe pagini scrise cu reala gratie. Paginile despre Li Tai Bai, de exemplu, prefatate de un desen în penita cu un barbat interiorizat tinând în mâna o cupa. Lipseste doar umbra pentru a forma cei trei prieteni din poemul: „Beau singur sub clar de luna“. Prezentarea poetului si demnitarului Bai Juyi, aproape necunoscut la noi, dar care a scris vreo trei mii de poezii, pe care le-a împartit chiar el în patru categorii: realiste, satirice, de introspectie si diverse. Atent scrie autoarea si despre peisagistul si poetului rafinat al iubirii Wang Wei: „Sa nu plângem deloc / Ramas bun pe furis / Fara al vorbelor joc / Nu iubire fatis„.

O latura  a vietii Tang a fost lasata cu totul la o parte si ar putea fi avuta în vedere la o a doua editie – interventia femeii. Trebuie sa recunoastem ca pâna si politicienii cei mai luminati sunt bulversati si nu rezista intrigilor amoroase. Oare cum a apus Epoca de Aur? O spune un poet al vremii vechi: „Brambureala nu vine din Cer,/ Ea este creata de femeie!“

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper