Cum traieste un filosof

Un articol de Daniel Sur

Stim cu totii ca filosofia este o disciplinã autonoma a culturii având ca obiect cunoasterea formelor si proceselor gândirii. Ca este o modalitate de gândire si investigare, formata dintr-un ansamblu de notiuni si idei, care tinde sa cunoasca si sa înteleaga sensul existentei sub aspectele sale cele mai generale. Sunt cunoscute, de asemenea, abordarile filosofice asupra filosofiei. Stim ca perspectivele asupra filosofiei sunt diverse si uneori divergente. Dar sunt putine demersurile teoretice asupra filosofilor. Ian Ravenscroft, profesor de filosofie asociat la Universitatea Flinders, Australia, umple acest gol cu un material în numarul din octombrie – noiembrie al revistei „Philosophy Now“. Articolul se intituleaza „How To Be A Philosopher“ si se vrea creionarea unui profil al filosofului. Cine este filosoful? Cum se îmbraca? Ce manânca si ce bea? Mai jos aveti câteva raspunsuri.


Cum se îmbraca filosoful
Filosofii sunt rareori interesati de propria vestimentatie. Hainele pot fi o sursa de placere estetica si sunt putini filosofi categoric împotriva placerii estetice. Cu toate acestea, exista optiuni vestimentare care sunt în contradictie cu spiritul filosofiei. Filosofia este, în esenta, un demers anti-autoritar sau, cel putin, filosofia recunoaste numai autoritatile  fundamentate în argumente si dovezi. Dubioasa autoritatea a majoritatii, a religiei si a statului, cu tendintele lor de a cere supunere oarba, au intrat în permanenta în contradictie cu eforturile filosofice. Este uimitor cât de multi filosofi, de la Socrate la Abélard sau Russell, a avut probleme cu autoritatile lumesti. Unul dintre lucrurile interesante legate de autoritati si regimurile autoritare este fascinatia pentru uniforme si jocul cu tinutele. De la camasa maro fascista la sutana violeta a episcopului, autoritatile au o atractie fetisa pentru croitor si modista. Unele uniforme, de exemplu, echipamentul fotbalistilor, au doar o functie practica – înlesnesc adoptarea unor roluri. În cazul în care cineva este  tentat de o uniforma, sau, si mai rau, este tentat sa o impuna si altora ar trebui ori sa-si reconsidere pozitia si ori sa renunte la acreditarile filosofice.
Ce manânca filosoful
Filosofi mânca tot felul de lucruri, la fel ca o persoana obisnuita. Printre filosofi exista însa o tentatie puternica spre vegetarianism, cel putin în rândul filosofilor contemporani de limba engleza. Aceasta tentatie se datoreaza în mare masura influentei lui Peter Singer. Singer a convins multi filosofi contemporani ca a consuma carne este o alegere gresita din punct de vedere moral. El nu neaga faptul ca a consuma carne este o sursa de placere si de proteine, dar insista asupra faptului ca beneficiile pe care le obtinem din consumul de carne sunt în întregime depasite de costurile pe care le sufera animalele. Placerile noastre sunt platite cu durerea animalelor, si asta e inacceptabil, în viziunea lui.
Ce bea filosoful
Tuturor ne place sa bem. Sa bem orice. În proportie coplesitoare, filosofii prefera vinul rosu si cafeaua. Exista chiar o expresie celebra: „in vino veritas“, atribuita scriitorului roman Pliniu cel Batrân. De aici s-a fundamentat legatura dintre vin si adevar, dintre cupele adânci de vin si adevarata natura a lucrurilor. Pentru filosoful australian John Bigelow, fraza sufera o mica modificare: „în caffeina veritas“ – în cofeina este adevarul. Desigur, o cafea buna poate sa puna în miscare mai bine sucurile cognitive. Si-am fi tentati sa-i dam dreptate.
Ce citeste filosoful
Pentru a fi un bun filosof trebuie sa citesti multa filosofie buna. Anders Eriksson, un expert în formarea de experti, a estimat ca ai nevoie de aproximativ 10.000 de ore de practica pentru a deveni un expert veritabil în orice domeniu. În filosofie, practica include, dar fara sa fie epuizata, interactiunea mintii cu mare filosofie. Si cea mai buna cale de a interactiona este lecturarea marilor carti de filosofie. Pentru toti filosofi fiind singura cale.

Uneori raspunsurile pe care le cauti sunt îngropate într-o carte plictisitoare, caz în care, trebuie sa ai dinti puternici si rabdarea unei cotofene. Daca nu esti dispus la un travaliu atât de laborios, ai doua variante:  fie cauti ceva mai interesant de citit, daca o carte de filosofie se dovedeste a fi plictisitoare sau irelevanta, fie apelezi la asa numitele lucrari de sinteza sau ghiduri filosofice. În ultimii douazeci de ani, un numar mare de dictionare filosofice, manuale si ghiduri de studiu au aparut pe piata si în România. Unele pot fi incredibil de utile si chiar foarte distractive. Daca ar fi sa ne referim doar la cele de limba engleza, unele dintre cele mai cunoscute ghiduri în filosofie ramân „Blackwell Companion to the Philosophy of Mind“ editata de Samuel Guttenplan, „Oxford Dictionary of Philosophy“ de Simon Blackburn sau on-line „Stanford Encyclopedia of Philosophy“, editata de Edward Zalta. Un adevarat rasfat.
Ce gândeste filosoful
Daca deschideti aproape orice manual de filosofie veti constata ca filosofia a fost preocupata întotdeauna de adevar, frumusete si bine. În acest moment, un astfel de demers ar putea sa para absurd de nefolositor. Chiar filosofii o spun. În fapt, toate stiintele asa zis naturale si sociale ofera teren fertil filosofiei. De la arta la literatura, de la stiinte politice si istorie, la lumea virtuala. Daca ar fi sa dam niste exemple, am putea sa ne oprim la Kim Sterelny, care interactioneaza fructuos cu biologia evolutionista si stiintele cognitive în lucrarea sa filosofica „Thought in a Hostile World“. Susan Hurley face descoperiri importante despre originile comportamentului violent în „Imitation, Media Violence, and Freedom of Speech“ iar Martha Nussbaum atrage atentia asupra functiei normative a literaturii în „Poetic Justice“. Jonathan Glover a scris „Humanity“, o istorie morala remarcabila a secolului XX.

Exista curente filosofice care refuza sa se angajeze în competitie cu cercetarea stiintifica si se focalizeaza doar pe domeniul lor de interes. Rezultatul unei astfel de focalizari da o anumita aura de unicitate, o unicitate uneori comica, tragica ocazional, si în putine cazuri profunda. Exista, de asemenea, si filosofi atât de coplesiti de puterea stiintei si fascinati de rezultatele ei încât cad în cealalta extrema si ajung sa-si bata joc de propria disciplina. Atitudine la fel de comica si de tragica ca si cea care repudiaza stiinta.

Exista si o categorie de filosofi care stiu sa trateze subiecte care nu au facut parte din repertoriul meditatiei filosofice. Eseul „On Bullshit“ a lui Harry Frankfurt este un exemplu sugestiv. Harry Frankfurt ofera un subiect pe care nu-l regasesti nici în Platon, nici la Kant, nici la Nietzsche. În „On Bullshit“, Frankfurt distileaza o traditie filosofica în câteva mii de cuvinte. Dupa el întreaga istorie a filosofiei nu este decât o lupta permanenta cu prostii si prostia. Socrate, de exemplu, avea un nas fin în a detecta prostia si suficienta rabdare pentru a o dezvalui. El era necrutator cu prostii care se prezentau ca autoritati în cunoastere. Potrivit mitului, Socrate a acceptat sa fie declarat de Oracolul din Delfi ca ar fi cel mai întelept dintre oameni numai dupa ce si-a dat seama ca întelepciunea lui consta în aprecierea profunda a ignorantei sale.
Cum gândeste filosoful
În filosofie poti sa te situezi pe orice pozitie, oricât de scandaloasa ar fi, atât timp cât poti sa ti-o sustii cu un argument bun. În „On The Plurality of Worlds“, David Lewis si-a aparat scandalos de stralucit pozitia sa conform carei aceasta lume este doar una dintr-o infinitatea de lumi. De asemenea, în contradictie cu bun simt, Paul Churchland si-a argumentat abil socanta tezã conform careia convingerile sau dorintele noastre nu exista, ci sunt doar simple iluzii.

Este destul de greu sa gasesti un argument bun. Ai nevoie de multa practica pentru a deveni calificat în sustinerea premiselor si pentru a urma pasii necesari pentru construirea unui argument pâna la final. A te familiariza cu argumentele marilor filosofi din trecut este o modalitate excelenta de a obtine practica necesara.
Atitudinea filosofului
Filosofii trebuie sa fie capabil sa-si exprime gândurile în maniere multiple, în special în forma scrisa. Cuvintele scrise pot fi revizuite mai usor si mai bine decât cele exprimate verbal în timpul unei conversatii. Este important sa-ti expui în permanenta public propria filosofie. Platon si-a petrecut toata viata lui facând-o. Argumentele – derivatii rationale ale concluziilor din premise – sunt esentiale pentru filosofie. Dar argumentele într-un alt sens – ca schimb viguros de idei, fie verbal sau în scris – sunt foarte frecvente în filosofie. Schimbul viguros este esential pentru obtinerea adevarului. Cei care sunt timizi în fata adevarului tind sa fie timizi mai departe si în argumentare. Exista sanse sa fii acuzat ca esti agresiv, dar aceasta acuza vine din partea celor care sunt nerabdatori sa evite examinarea publica a convingerilor intense. Deci, un filosof trebuie sa fie pregatit pentru atacuri si acuze grele. Aceasta nu-l va ucide pe filosof si poate sa-l ajute sa-si dezvolte capacitatea de a întelege.
Unde locuieste filosoful si cine
îl angajeaza

Colegiile si universitatile sunt cei mai mari angajatori de filosofi. În Statele Unite sunt angajati cei mai multi filosofi profesionisti, aproximativ 15500, cu un salariu mediu de 66.000 dolari pe an. Cei mai multi filosofi locuiesc în orase, în preajma colegiilor sau în zone metropolitane mari, cu toate ca un filosof poate sa-si practice disciplina oriunde. Unii dintre filosofii cunoscuti, cum ar fi Henry David Thoreau, practicau filosofia în padure, într-un mod solitar.
Iluminarea filosofului
Marele filosof american Jerry Fodor, caruia îi place sa glumeasca despre orice, a fost o data acuzat ca nu ia în serios filosofia. El a raspuns ca ia în serios filosofia, doar ca nu se poate lua pe sine în serios. Exact, asta înseamna iluminarea filosofului.
Subiectele preferate ale filosofului: viata si moarte
Filosofia ar fi de-a dreptul inutila daca nu ne-ar ajuta sa traim conform valorilor noastre si sa privim moartea fara frica. Diogene, Socrate si Voltaire au refuzat sa-si compromita valorile. Se spune ca Alexandru cel Mare, betiv, ucigas si însetat de razboaie s-a oferit, marinimos, sa-i faca o favoare lui Diogene Cinicul. Diogene, care era la plaja în momentul respectiv, i-a replicat: „V-as ruga sa nu-mi stati în soare.“

Multi filosofi au murit fara frica. Paradigma antica a fost instaurata de Socrate, care a baut calm cucuta dupa o seara de conversatie filosofica. În timpurile moderne, paradigma a instituit-o David Hume care a stat calm în fata mortii si si-a facut de rusine detractorii ecleziastici. Filosofia da în practica o rigiditate speciala coloanei vertebrale, cel putin unora dintre filosofi.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper