Cu postalionul de la Est la Vest si retur

Un articol de CONSTANTIN COROIU

Creionandu-i un expresiv portret lui Mircea Iorgulescu, în „Cultura“ (nr. 302, p. 6-7), Al. Cistelecan scria: „Atent la argumentatie, la mersul ideii, Iorgulescu e deopotriva atent la constructia ca atare a cartilor“. Cum era si firesc, criticul îsi sustinea afirmatia prin referiri la cartile ce alcatuiesc bibliografia autorului acelui memorabil eseu despre „lumea lui Caragiale“, cu titlul nu doar acrosant, dar si definitoriu pentru lumea romaneasca de ieri, de azi si ma tem ca si de maine – „Marea trancaneala“ -, „unul dintre cele mai subtile din literatura noastra“, în opinia lui Al. Cistelecan. Opinie la care subscriu fara ezitare.

„Postalionul cu boi“, aparut recent la Editura Karta Graphic din Ploiesti, gratie scriitorului si jurnalistului Ioan Grosescu, ca de altfel si celelalte volume semnate de Mircea Iorgulescu, începand cu „Rondul de noapte“, 1974, dovedeste ca autorul lor, atent la constructia cartilor pe care le comenteaza, este tot atat de atent si riguros la constructia celor pe care le scrie el însusi. Structurat în trei „parti“, el cuprinde microeseuri si comentarii publicate mai întai în „Cultura“, „Vatra“ si suplimentul „Scanteia“ al „Jurnalului National“, fiind flancat de doua texte care îi subliniaza si mai mult unitatea tematica: un excelent eseu de istoria culturii si a mentalitatilor, plasat în deschidere, „Postalionul cu boi“, care da titlul cartii, si, în loc de postfata, un altul asa-zicand vorbit – interventia lui Mircea Iorgulescu la Colocviul International de Literatura de la Neptun, editia 2007, cu tema „Asteptarile europene fata de literatura tarilor recent aderate la U.E.“ –, acesta din urma însotit în forma tiparita si de ample note ce depasesc ca întindere cuvantul rostit în cadrul colocviului. Trec peste faptul ca tema dezbaterii de la Neptun mi-a amintit, la data producerii ei, de vremurile cand trebuia sa adaptam, inclusiv prin amputarea unor opere clasice, diverse manifestari, emisiuni literare, sumarul revistelor culturale, piese de teatru ce urmau sa fie difuzate la Radio sau prezentate la Televiziune etc., în asa fel încat sa concorde sau… sa nu concorde, dupa cum bateau vanturile, cu evenimente politice mai mult sau mai putin importante „la zi“ (în cazul acesta fiind vorba de aderarea Romaniei în acel an la U.E.), dar astfel formulata, ea, tema în sine, mi s-a parut de un provincialism penibil. M-am întrebat si eu, atunci, cum s-or fi întrebat si altii: de ce si ce „sa astepte“ U.E. de la literatura romana, bulgara, letona, estoniana, ceha, în general de la literaturile din Estul si centrul Europei? Ce e de asteptat si de catre cine: cititorul din U.E., comisarii acesteia, care, nu putini, ma îndoiesc ca l-au citit nu pe cutare scriitor de azi, dar pe Shakespeare, pe Goethe, pe Tolstoi. Sau poate critica occidentala atat de aroganta si autosuficienta, cum o considera un bun cunoscator al ei – Adrian Marino? Si de ce acum? Pentru ca am intrat în U.E.? Lasa ca aceasta Uniune are atatea probleme, încat numai literatura îi mai lipseste. Îmi aduc aminte ca în 1965, Nicolae Ceausescu, la scurt timp dupa ce preluase conducerea partidului unic si, practic, a tarii, a facut o „vizita de lucru“ la Iasi. Cu acel prilej, a avut o întalnire cu cadre didactice si studenti, în Aula „Mihai Eminescu“ a Universitatii „Al. I. Cuza“. Eram în anul al treilea la Filologie si m-am aflat în sala. Elogiind marea traditie culturala a Iasului, la un moment dat tanarul lider comunist a întrebat, spre stupefactia noastra, pe un ton aproape inchizitorial: „De ce nu avem si astazi un Eminescu?“. Ideea era ca partidul asteapta, si înca repede, un Eminescu, ba chiar doi daca se poate.
Peste multi ani, o „pocitanie politica“, de o vasta ignoranta, cu instincte (primare, ar fi spus Marin Preda) de dictator, însa unul de duzina, ca sa nu zic de rigola, se va multumi cu cativa scriitori si „filozofi“ contemporani (înca) neclasicizati. Ba, ajuns la putere – se stie cum! -, l-a cuprins brusc o admiratie nemarginita fata de unul dintre acestia, fara sa-i fi citit un rand din remarcabila opera, dar reusind sa-l fascineze si sa si-l faca sustinator ardent. Exista probabil si o fascinatie a Uratului! Macar Ceausescu avea habar de cativa clasici. Se vedea ca citise poezii de Eminescu, de Goga, de Cosbuc, ba chiar pe unele le stia pe de rost. Si avea, totusi, dincolo de instructia rudimentara, constiinta Pantheonului…
Evocand toate acestea, s-ar parea ca m-am departat de obiectul însemnarilor de fata, adica de cartea lui Mircea Iorgulescu? Numai aparent. De fapt, sunt în spiritul ei si, totodata, al unei epoci a carei imagine nu ne apare prea roza în calatoria cu „Postalionul cu boi“, la care ne invita criticul, si anume epoca de dupa 1990, asa numita postcomunista. Iar asta nu numai privind Romania, ci si Europa, mai mult sau mai putin unita. Din pacate, parca din ce în ce mai putin unita… Care francez spunea: „Europa este prea mare pentru a fi unita, dar este prea mica pentru a fi divizata. În aceasta consta destinul ei dublu“?!
În discursul sau de o exemplara concizie si ingenios conceput, Mircea Iorgulescu ridiculiza în fond la Neptun inertiile, sterilizantele sabloane si „fictiunile“ postcomuniste, între care cea „pseudogeografica, pentru a se masca un continut politic“. O face si în alte comentarii din „Postalionul cu boi“, asa cum a facut-o cu nerv, cu stil, cu o impecabila logica si, de pilda, în cronicile si articolele grupate în volumul „Tangentiale“.
Criticul, analistul, dar si jurnalistul reputat, venit de la Paris, unde s-a stabilit, profesand acolo (si) gazetaria timp de vreo 18 ani pana la acea data, îi va fi socat pe participantii la colocviu din chiar începutul interventiei sale: „O anumita perplexitate m-a încercat vazand care este tema din acest an a Colocviului de la Neptun… Fiindca e greu, chiar imposibil de spus numai si ce se asteapta în general de la tarile recent aderate la Uniunea Europeana, dar înca de la literaturile lor!“.
Si fiindca „perplexitatea nu îngaduie ezitari“, criticul a formulat trei posibile raspunsuri. Primul este scurt si as zice ghilotinant: „nimic“. Al doilea pleaca malitios de la supozitia ca ar fi nevoie, daca tot ne integram, si de „euro-literatura“! Dar ce înseamna integrare europeana literara si euro-literatura si cum s-ar realiza ele? Ironia polemistului de forta care este Mircea Iorgulescu e pe cat de fina, pe atat de casanta: „Cu o moneda unica a imaginatiei, cu o piata libera a fictiunii, cu o zona libera de circulatie poetica. Ar fi nevoie, desigur, si de o constructie institutionala, de o Uniune Europeana a Scriitorilor. Prevazuta cu sediu, la Bruxelles? La Strasbourg?, ramane de vazut. Cu presedinte, cu aparat administrativ, cu fonduri bineînteles, caci daca fonduri nu sunt, nimic nu e. Modele pentru o asemenea mega-institutie exista, chiar daca e mai pudic sa nu le evocam. Apoi, în aceeasi logica, s-ar putea, de ce nu?!, preconiza si o estetica europeana, o metoda de creatie europeana. I s-ar putea spune, de pilda, metoda idealismului european“.
În raspunsul numarul 3, Mircea Iorgulescu semnaleaza „inertia intelectuala“ privind împartirea continentului nostru în vreo trei parti (asta deocamdata as adauga eu, caci nu e exclus ca partile sa se înmulteasca) si anume: Europa de Est, Centrala si Occidentala, în conditiile în care exista, totusi, o singura Europa, dar care „nu este o unitate a uniformitatii. Sau nu e înca. Si, poate, nici nu va fi vreodata. Putem spera. Depinde si de noi. Conditia este sa nu semanam unii cu altii. Sa ramanem ce suntem – francezi, spanioli, polonezi, bulgari, olandezi, unguri, italieni, romani, cehi, sarbi, danezi, elvetieni, albanezi, sloveni, germani. Toti europeni. Altfel vom fi ca pictorul ceh dintr-un roman al lui Milan Kundera, artistul care, dupa caderea comunismului în tara lui, „se putea lauda cu o dubla victorie: era complet liber si complet asemanator cu toata lumea“ („pouvait se vanter d’une double victoire: il etait totalment libre et totalment pareil a tout le monde“). Romanul se numeste „Ignoranta“ (L’Ignorance)“.
(Va urma)

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper