La inceput de an

Un articol de CONSTANTIN STOICIU

„Dragi, dragii mei compatrioti… dragele mele surori, dragii mei frati din aceasta lume noua care de douazeci si unu de ani a devenit a noastra… Din datorie si din responsabilitate ma adresez voua la acest început de an. Acum o jumatate de ora, poate mai putin, am aflat ca unul dintre voi… ca speranta unuia dintre ai nostri a fost salbatec asasinata în Capitala. S-au înmultit în ultimii ani aceste crime, dar cea de azi e si mai revoltatoare. Sunt revoltat si va invit sa va revoltati gândindu-va la eforturile noastre, la sacrificiile noastre, la determinarea noastra de a construi o tara unde speranta într-un viitor luminos, unde asteptarile într-o lume mai dreapta, traditiile sanatoase si modernitatea curatata de excese sa coabiteze într-o armonie pentru care planeta întreaga ne va invidia… Suntem deja invidiati, ma puteti crede pe cuvânt. Primul meu ministru se întreaba, ministrii mei de Interne si de Justitie se întreaba, sefii serviciilor mele speciale se întreaba, partidul meu si militantii sai fideli si dezinteresati se întreaba… voi toti va întrebati pe buna dreptate: de unde si de ce aceasta nebunie ucigasa? Visele noastre, destinul istoric pe care ni l-am ales, demnitatea si mândria noastra nationala, viata noastra cotidiana sunt oare în pericol?“
„Ma întreb si eu bineînteles si, fara falsa modestie, ma cunoasteti doar prea bine, gratie bunei si seninei voastre judecati ma pot adresa asta seara voua ca ales si reales printre alesi prin sufragiu universal. Ei bine, dragii mei compatrioti, cred ca am raspunsurile asteptate…“
„În urma cu douazeci si unu de ani noi am pus capat la cincizeci de ani de injustitie si de teroare, am platit cu sângele nostru pentru o lume noua. Nu fac greseala sa contrazic serviciile noastre de informatii: nu mai exista în tara forte obscure ce-ar dori sa întoarca invers roata istoriei. Noi nu ne-am reîntors in istorie, noi am regasit istoria! Nostalgici ai trecutului, va dau dreptate, mai sunt în viata, desi nu pentru prea multa vreme, dar nostalgicii nu ucid, ei bombanesc, înjura, strâmba din nas. Profita de libertatea de a bombani, de a înjura, de a le puti tot, una dintre libertatile fundamentale, una dintre cuceririle fundamentale de care nu numai nostalgicii trecutului profita, ci noi toti fara frica de a fi denuntati, fisati de Securitate si cu perspectiva unei vieti ratate.“
„Libertatea, ce cuvânt magic! Ce miracol, ce minunatie în viata unui om, în viata unei societati, în viata unei tari! Sa stii ca nu poti conta decât pe tine însuti pentru a-ti face viata, ca fiecare este îndreptatit fara nicio rusine, fara niciun scrupul, fara nicio frica sa-si ia partea lui de fericire si de bogatie din fericirea si bogatia generale, iata ce înseamna sa fii liber într-o societate libera, într-o tara libera! Am visat cu totii cincizeci de ani la aceasta libertate si visul a devenit realitate. Am trait cincizeci de ani într-o închisoare si iata-ne azi traind pe un continent fara frontiere si în marea lume, în marea familie a popoarelor libere, democratice, civilizate, eliberate de utopii paguboase“.
„Dragi compatrioti, surorile mele dragi, fratii mei dragi din aceasta noua lume a noastra, fiti mândri! Sa fim mândri! În numai douazeci si unu de ani, cu o incredibila pricepere, cu o pasiune si un geniu as spune demne de marile popoare am recâstigat cincizeci de ani de istorie! Putem spune azi lumii întregi, cu fruntea sus, ca tara noastra a devenit o tara civilizata ca oricare alta!“
„Am lichidat uzine, am privatizat si vândut uzine care produc azi în beneficiul actionarilor nostri inventivi si al actionarilor straini avizati. Am desfiintat aproape clasa muncitoare si le-am dat sansa celor care au mai ramas de a cunoaste avantajele somajului si ajutorului social. Am distrus cooperativele agricole si fermele zootehnice de inspiratie stalinista si le-am redat taranilor parcele de pamânt si animale pentru ca ei sa regaseasca gustul proprietatii private si tara sa importe carne, grâu, porumb, practic tot ce se gaseste azi în farfuriile noastre si în cele ale tarilor civilizate. Am distrus sistemul gratuit de sanatate pentru a umple buzunarele proprietarilor straini de clinici private. Cu eforturi asemanatoare am pus la pamânt scolile si universitatile publice pentru ca studentii sa-si poata plati studiile din buzunarul lor sau din cel al parintilor înstariti si sa învete astfel ca nimic nu e gratuit în viata. Am saracit tara si vom continua s-o saracim. Am reusit sa ne alungam tinerii cu diplome, tehnicienii, constructorii, tâmplarii! Ai nostri culeg azi capsunile continentului, sunt servitori, gunoieri, ofera servicii profesionale barbatilor si femeilor care cauta dragoste, contribuie de buna voie la înflorirea lumii civilizate.“
„Am pus sub tutela Uniunii Europene, a Fondului Monetar International, a Bancii Mondiale suveranitatea noastra, institutiile noastre, politica noastra interna si externa, finantele noastre, cultura, istoria, sufletul nostru de popor milenar care nu mai stia carui Dumnezeu sa se prosterneze. Armata noastra de mercenari la ordinele Organizatiei Atlantice combate cu bombe pe întreaga planeta terorismul si fanatismul si instaureaza democratia. Elitele noastre lucide au calcat în picioare istoria noastra ezitanta, legendele defetiste si întelepciunea resemnata a poporului pentru a se adapa la sursele continentale si de dincolo de Atlantic ale democratiei, liberei initiative, progresului…“
„Avem azi miliardarii si milionarii nostri, mica noastra clasa mijlocie înglodata în datorii, saracii nostri fara numar, pensionarii nostri muribunzi, cersetorii nostri, marii nostri hoti, escrocii nostri de talie internationala, asasinii nostri, copiii nostri care traiesc în strada, homosexualii nostri, drogatii nostri, pornografii nostri, magnatii, mogulii nostri de presa, literatura noastra a regasit marile teme ale timpurilor moderne, sexul, promiscuitatea, incestul, cinematograful nostru mizerabilismul… Va întreb cu mâna pe inima si va rog sa-mi raspundeti cu aceeasi sinceritate: nu sunt toate acestea motive serioase pentru a continua sa speram, pentru a continua sa asteptam ca opera noastra de distrugere fara egal în istorie sa fie desavârsita? Ei, bine, sunt, v-am auzit, v-am înteles, mergem înainte fara sovaire, cum am stiut din totdeauna sa mergem!“
„De douazeci si unu de ani, dragi compatrioti, dragele mele surori, dragii mei frati am facut mult mai mult decât se astepta de la noi. Libertatea, democratia, capitalismul, mondializarea, criza economica ne-au dat aripi, ne-au consolidat convingerile, ne-au întarit vitejia ca natiune, determinarea ca tara…“
N-am mai auzit sfârsitul, m-am trezit.
(28 decembrie 2010)

Un comentariu pentru “La inceput de an”

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper