Jurnalul Bienalei Internationale de Gravura Experimentala – IEEB4

Un articol de liliana barborica

Îmi revine placerea de a scrie despre Bienala Internationala de Gravura Experimentala care a ajuns deja la a patra editie cu succes. Nu voi face obisnuita trecere în revista a lucrarilor pentru ca, fiind vorba de gravura experimentala, as vrea cu aceasta ocazie sa experimentez la rândul meu, propunându-mi sa fac un jurnal al evenimentelor la care am participat si care m-au impresionat, fiecare în alt fel.

As începe prin a sublinia ca aceasta editie a stat sub semnul curatoriatului. Doua curatoare cunoscute, Marta Raczek din Polonia si Eva Möseneder din Austria, împreuna cu Olivia Nitis de aceasta data (pe lânga organizatoare) curatoare consultanta, si-au propus o participare cât mai diversa si remarcabila. Este vorba de 28 de artisti de pe toate continentele cu exceptia Australiei, dar si despre un pod între generatii, ma refer aici la expozitia „Experiment în Gravura Româneasca în anii 70-80“, curator Adrian Guta, care aduce în atentia publicului lucrari din perioada în care experimentul, dar si arta în general erau subminate de regimul comunist.

Un alt mod prin care se particularizeaza bienala din acest an este existenta mai multor evenimente conexe, într-un program cu locatii diferite, program care s-a derulat pe parcursul întregii saptamâni si care va continua cu expozitia de la Muzeul Brukenthal din Sibiu.

7 noiembrie 2010

Mogosoaia, Centrul Cultural Palatele Brâncovenesti

Întoarcem prima fila a jurnalului, care este legata de culisele organizarii unei expozitii, si de munca echipei IEEB4, munca pe care nici nu mi-as fi imaginat-o daca într-un weekend n-as fi fost la Palatul Mogosoaia împreuna cu Olivia Nitis si Ciprian Ciuclea, directorul bienalei, la despachetat… Schitând foarte pe scurt etapele realizarii unei expozitii, care în cazul bienalei au fost realizate de o echipa mica si eficienta, as mentiona toata corespondenta cu artistii invitati, primirea lucrarilor si desigur despachetarea lor (la care am participat cu placere având o surpriza la fiecare colet), panotarea, pe care o consider o munca laborioasa si solicitanta, având în vedere ca unele lucrari au dimensiuni foarte mari, si pregatirea întregului ambient pâna la cele mai mici detalii pentru vernisaj.


20 noiembrie 2010

Expozitia principala, Centrul Cultural Palatele Brâncovenesti, Mogosoaia

Ziua mult asteptata: vernisajul.

Vernisajul Expozitiei principale a avut loc la Palatul Mogosoaia. Au fost decernate premiile bienalei, premiul oferit de E&H Ochsenfeld Residency Award pentru artistul român Radu Buriac – bursa înmânata chiar de Elisabeth Ochsenfeld, constând în rezidenta de o saptamâna la Frankfurt si Heidelberg si bursele oferite de Centrul Cultural Palatele Brâncovenesti pentru artistele Sigrid Langrehr (Austria) si Igrind Ledent (Belgia), câte o luna de rezidentiat la Mogosoaia pentru fiecare din ele.

Ce m-a impresionat? Totul, de la aranjarea lucrarilor în spatiu pâna la paharul de vin oferit de gazde la sfârsit.

Calitatea acestei bienale sta în lucrarile prezentate si aici vorbim de moduri inedite si variate de printmaking pe care artistii le exploreaza, de la gravura pe hârtie Diane Victor (Africa de Sud) cu accente mitice, pâna la diafane instalatii de gravura pe plexiglas cu sistem de lumina, Bianca Dobo (Ungaria), lucrari video despre si cu printuri – Sigrid Langrehr (Austria), Valeriu Schiau (România) care, în performance-ul „Born in USSR“ îsi imprima corpul în mod manifest cu portretele unor copii, sau animatia tragi-comica a lui Marko Maetamm (Estonia) pe care vazând-o, mi-am zis ca artistul s-a inspirat din propria mea viata: „Same room, same bed, another night (I’m a shit, I’m a shit……)“. La fel de inedita în tragicomedia ei este si lucrarea „It is so, it is not so“ a artistei poloneze Malgorzata Szandala (Polonia), un urias print sub forma de pergament.

Poate lucrarile care mi s-au parut a fi cele mai revolutionare ca materiale de experimentat în gravura sunt doua instalatii care ar parea chiar asemanatoare daca nu le-ar desparti iremediabil ideea de la care au plecat: „Cultivare“ a lui Koichi Kiyono din Japonia, o gradina presarata cu discuri de bumbac imprimate si „Europa“ lui Francisco Velasco Fernandez (Spania), discuri de metal cu fete litografiate perfect asezate în Foisorul palatin.

Toate lucrarile demonstreaza capacitatea gravurii de a fi mereu actuala, de a integra alte zone ale artei contemporane, cu precadere new media, folosind tehnici inovatoare. În termenii problematicilor care îi preocupa pe artistii selectati, Marta Raczek marturiseste „am ales artisti care opereaza constant asupra vietii lor: sentimente, experiente si probleme, precum si artisti care comenteaza asupra aspectelor politice si sociale.“

În acelasi spatiu cu Expozitia principala se afla expozitia „Experiment în Gravura Româneasca din anii 70-80“, curator Adrian Guta. Ceva din aceasta expozitie ma face sa ma simt „acasã“, pentru a folosi titlul lucrarii lui Teodor Hrib. Poate pentru ca am trait acei ani si am simtit la unison cu artistii acestia, acel ceva care s-a rasfrânt asupra generatiei noastre, facându-ne sa purtam o amprenta, un print care ne-a modificat în mod dramatic perceptia asupra lumii. Am un sentiment de nostalgie, dar si de confort, fiindca acesti artisti care m-au marcat si care ma vor inspira mereu sunt prezenti: Geta Bratescu („Joc de patru“, ca de obicei explorându-si propriul chip ca pe o alta dimensiune), Ion Grigorescu („Amintirea unei veri la munte“, nostalgic si obsesiv prin repetitie), Marilena Preda Sanc („Înlauntru“, un incredibil video-performance pe fundal serigrafic), Suzana Fântânariu („Ambalaje pentru suflet“, xilo-obiecte mari, delicate, sugestive). Din selectia retrospectiva a lui Adrian Guta mai fac parte si alti artisti ale caror nume se confunda cu istoria Atelierului de Gravura din Bucuresti asupra carora nu m-am oprit, fiindca nu mi-ar ajunge nici timpul si nici paginile dedicate acestui articol.


22 noiembrie 2010

Experiment în gravura mexicana contemporana, Noua Sala a Teatrului de Comedie, Atelier 030202. Alta zi, alta pagina de jurnal, alte impresii.

Este de fiecare data un rasfat sa participi la un vernisaj în aceasta sala noua a Teatrului de Comedie, este un spatiu generos, elegant, confortabil. Expozitia al carei demers si l-a asumat Ciprian Ciuclea, se datoreaza în special celor doi artisti mexicani câstigatori ai editiei trecute, dar si efervescentei gravurii mexicane contemporane, care abordeaza tehnici si materiale inedite. Artistii selectati: Dario Ramirez, Marcelo Balzaretti, Martacarmela Sotelo, Jose Porras Gomez sunt tineri si creativi. Marcelo Balzaretti care a participat la toate evenimentele, pe care l-am cunoscut personal, a vorbit si despre activitatea artistica a fiecaruia. Libertatea de abordare a tehnicilor de gravura a acestor artisti, ca si materialele folosite uimesc: Dario Ramirez imprima carcasele unor masini avariate, Martacarmela Sotelo foloseste arhitectura unor case în ruina, imprimând usi, podele, acoperisuri, Balzaretti îsi imprima propria fata si craniul unei oi, Porras Gomez, în „Produse de export“, face gravura pe lazi de fructe. Înca o data realizez ce plaja fara de sfârsit este arta contemporana.


23 noiembrie 2010

Conferinta „Dilemele Gravurii contemporane între traditie si experiment“, în Foaierul Teatrului de Comedie.

Înca o seara petrecuta la bienala într-un alt registru, dar cu aceiasi protagonisti.

Activitatea artistilor prezentati la aceasta conferinta este bazata pe experienta personala dusa cumva la limita. Expunerea lui Adrian Guta, important istoric si critic de arta se refera la artistul român stabilit la Paris, Cristian Paraschiv, al carui demers artistic aduce în prim plan corpul, propriul corp pe care îl scaneaza, deconstruindu-l în patrate egale. Prelevând particule din propriile celule, el realizeaza în laborator piele ce contine informatii unice, particule din ADN-ul sau pe care le va suprapune peste materialul scanat.

Discursul Evei Mösender, artista si curatoare, este si el nostalgic si foarte personal, referindu-se la dilemele artistei si femeii în relatie cu iubirea si arta. Povestea sa coincide cu istoria atelierului de gravura TraklHouse.

Marta Raczek, vicepresedinta Trienalei Internationale de Gravura de la Cracovia, curatoare si istoric de arta, va defini momentele de început ale new media si artei digitale poloneze.

Marcello Bazaretti îsi prezinta din nou colegii de generatie, definindu-i fiecaruia demersul artistic. Referindu-ma la prezentarea propriilor sale lucrari, as spune ca experimentarea printului cu materiale neconventionale poate atinge un palier de cautari realiste extreme. Exemplul lucrarilor sale cu încerneluirea pestilor si apoi imprimarea lor pe hârtie este concludent.

24 noiembrie 2010

Workshop: Marcello Balzaretti, „Practici artistice contemporane în gravura“, la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu“ al Academiei Române.

Marcelo Balzaretti, artist vizual din Mexico City este fondator si profesor la Printmaking Workshop în Mexico City Arts and Crafts Factory. Artistul a prezentat tehnici, suporturi si materiale în gravura mexicana contemporana accentuând felul în care gravura este influentata de noile trend-uri în arta contemporana, dar si de explorarea tehnicilor de imprimare în care poate prevala expresivitatea erorilor.

24 noiembrie 2010

„WoMen’s World“ – gravura experimentala poloneza, la Anaid Art Gallery, curatoare Marta Raczek (Polonia).

Marta Raczek ne introduce într-o lume a relatiei dintre cele doua sexe, relatie pusa întotdeauna sub semnul dragostei. Cele patru artiste care participa la expozitie îsi spun povestile sub zodia controversatei diviziuni de gen. Povestile încep cu faza eliberarii din strânsoarea materna, Malgorzata ET BER Warlikowska, „Eat your mother“ (serigrafie pe ceramica arsa), continua cu cea a luptei în interiorul unei relatii, Malgorzata „Malvina“ Niespodziewana, „Catherine“ (linogravura, carte pop-up), apoi cu alienarea unei relatii în „Scars“ pe care artista Monika Wanyura-Kurosad o creeaza cu ajutorul unei instalatii inspirate din drama lui Jean Cocteau, „Le bel indifferent“. Ultima etapa, cea a sacrificiului, este realizata de Judyta Bernas sub forma unei serii de inspiratie religioasa, „The Way“ (pigment print pe hârtie Hydro), o superba metafora a femeii sacrificate pe crucea familiei în societatile traditionaliste.

Înca o seara minunata cu arta, prieteni si vin. Singurul inconvenient, faptul ca galeria e departe de centru, mai ales la plecare…

10 ianuarie 2011

„Reproducere, repetitie si revolta. Multiplicitate în arta spaniola emergenta“, Galeria de arta contemporana a Muzeului National Brukenthal, Sibiu

Javier Martin-Jimenez, curator spaniol propune 13 artisti ale caror lucrari se inspira din realitatea socio-politica spaniola.

Vizita la Sibiu pentru aceasta ultima expozitie va încheia jurnalul bienalei. Dar expozitiile bienalei sunt deschise pâna la data de 30 ianuarie 2011 si ele va invita la un periplu inedit de neratat în lumea gravurii si artei contemporane.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper