Nelly Miricioiu pentru Fundatia Principesa Margareta

Un articol de COSTIN POPA

Ziua de nastere a Regelui Mihai, 89 de ani în 2010, a fost aniversata de Fundatia Principesa Margareta prin organizarea la Ateneul Român a unui concert extraordinar de gala, cu scop caritabil. Nu a fost singurul eveniment marcat atunci, acestuia alaturându-i-se sarbatorirea a douazeci de ani de activitate în tara a fundatiei înfiintate în 1990 de Principesa Margareta si de Regele Mihai. Sala Ateneului a fost plina, printre cei prezenti fiind remarcati ambasadorii Statelor Unite, Spaniei, Marii Britanii, Sloveniei si Canadei, numeroase personalitati din sfera culturala, oameni de afaceri.

În cele doua decenii de existenta, Fundatia Principesa Margareta a României a avut o activitate neobosita cu directionari variate în domeniile educatiei, dezvoltarii comunitatii, societatii civile, sanatatii si culturii. Printr-un sistem national si international de voluntari, a adunat echivalentul a circa zece milioane de euro, sume destinate proiectelor propuse. Este cunoscut faptul ca peste 400 000 de copii, tineri si vârstnici au beneficiat de aceste fonduri. Numai recentul concert de la Ateneu a colectat, conform comunicarii oficiale a fundatiei, 70 000 de euro care vor fi directionati catre tineri artisti lipsiti de posibilitati financiare, sub forma de burse de studiu în cadrul proiectului „Tinere talente“.
De fapt, domeniul artistic constituie una dintre preocuparile prioritare ale fundatiei. Cu putin timp înainte, ambasadorul Statelor Unite si sotia au gazduit, în prezenta Principesei Margareta si a Principelui Radu, o întâlnire cu tineri plasticieni si muzicieni – instrumentisti si cântareti –, care si-au prezentat progresele artei lor, în cadrul unui spectacol interactiv cu muzica si pictura live. O seara a emulatiei si creatiei. Îi amintesc aici pe pianistii Mihai Ritivoiu si Denisa Mirica, violonistii Georgeta Iordache si Nicolae Dobrovicescu, mezzosoprana Ionela Soare, soprana Adelina Diaconu. Ascultându-i, am fost impresionat de deciziunea cu care pasesc pe drumul studiului, desavârsirii si profesionalismului.
La Ateneu, în scurta sa alocutiune, Principesa Margareta a amintit ca gala de binefacere „este o buna ocazie ca bunatatea si încrederea sa triumfe“ si a îndemnat: „Va rog sa fiti generosi cu tinerele talente din arta contemporana, carora le oferim fondurile adunate în aceasta seara! Asemenea muzicienilor care compun orchestra, tinerii sprijiniti de fundatie au si ei energie si talent si spera la un viitor stralucit.“
A fura inimile
Invitata de onoare a fost reputata soprana Nelly Miricioiu, unul dintre numele emblematice ale liricii românesti din ultimele trei decenii. Faima artei noastre, a scolii de canto, a fost purtata de cântareata peste tot în lume, cu panas de mare vedeta. Nelly Miricioiu a aparut pe scenele celor mai celebre teatre, de la Scala din Milano la Metropolitanul newyorkez, de la Opera de Stat din Viena la Opera Regala Covent Garden din Londra. Trebuie spus ca vocea sopranei va ramâne fara îndoiala legata si de gravarea pe disc a unor titluri rare de opere, în care a întrupat personajele principale. Pentru Nelly Miricioiu s-au extras din colbul arhivelor partituri de mult uitate, care de-acum vor fi legate de numele ei.
Pe toate scenele pe unde a pasit a ramas un oaspete adulat. Ca si la Bucuresti sau în tara, unde soprana are un public al ei, devotat pâna la extrem, care îi admira neconditionat fiecare sunet emis, fiecare fraza, se simte patruns de tensiunea dramatica, îi soarbe din ochi prezenta si îsi aminteste cu iubire de realizarile prin care si-a construit renumele.
Dragostea cu care artista este înconjurata s-a simtit cu putere prin aplauzele entuziaste ale asistentei de la prima intrare pe sacrul podium al Ateneului. Ovatiile au continuat dupa fiecare piesa a programului, o selectie pretentioasa, variata, menita sa-i  rememoreze parcursul carierei printre diferite stiluri: belcanto (duetul Lucia-Enrico din „Lucia di Lammermoor“ de Donizetti), verism (aria „Sola, perduta, abbandonata“ din „Manon Lescaut“ de Puccini), romantism (aria „Madre, pietosa Vergine“ din „Forta destinului“ de Verdi) si, ca un omagiu adus creatiei românesti, aria Mariucai din opereta „Culegatorii de stele“ de Florin Comisel.
Prezenta pe scena a lui Nelly Miricioiu captiveaza, artista stie sa potenteze cuvântul, sa-l prezinte în asa fel încât, în orice conditii, sa atraga si sa seduca auditoriul. Fura inimile. Personal, am asteptat cununa si m-am simtit fericit când a venit prin arcul de fraza lung, de mare amploare, derulat stralucitor, sustinut dintr-o singura respiratie cu La diez acut si încarcat cu emotia fierbinte a rugii catre ceruri, „Non m’abbandonar, pietà di me, pietà, Signor!“ din „Forta destinului“.
Nelly Miricioiu l-a invitat sa-i fie alaturi în duetul din „Lucia di Lammermoor“ pe tânarul bariton Yuriy Tsiple, nascut în Ucraina dintr-o familie de români, cu studii la Bucuresti, actualmente membru al Opéra National du Rhin din Strasbourg. O voce frumoasa, lirica si omogena, potrivita pentru constructia donizettiana a desenului melodic, pe care îl abordeaza cu o fluiditate în care simte cum sa strecoare necesarele impulsuri. Tsiple este un artist în formare care stie cum si cât sa lucreze pentru cresterea anvergurii sonore, a întunecarii sunetelor asa-zis „deschise“.  Perspectivele sale de dezvoltare si afirmare sunt certe.
Maiestrie dirijorala
Surpriza a venit prin prestatia de semnificativa factura a Orchestrei Române de Tineret, un ansamblu entuziast, fara înacrelile pe care le încearca formatii mai galonate. Junii instrumentisti au cântat dedicat, cu placere si pasiune, cu preocupari pentru tonuri clare, placute si expresive. Emotia întâlnirii cu partida de alamuri s-a spulberat rapid. Niciun chix, o raritate la noi! Sigur ca perfectionarile sunt în curs, forta cordarilor va creste într-un final tumultuos cum este cel al Uverturii „Egmont“ de Beethoven, dupa cum, la aceeasi partida, acuratetea va fi si mai pregnanta la o combinare pretentioasa de planuri, precum în rossiniana uvertura a operei „Italianca în Alger“ si va însoti supletea deja probata. Expansivi, orchestrantii au abordat cu virtuozitate Uvertura „Ruslan si Ludmila“ de Glinka si micile impuritati nu au alterat impresia excelenta a întregului, în care violoncelele au sunat fara repros.
Nu-i vorba ca Orchestra Româna de Tineret s-a simtit stimulata si de prezenta la pupitru a unui maestru de talia lui Horia Andreescu. Dirijorul a aratat ca stapâneste solid literatura de opera, acompaniamentul vocilor si este un pacat ca în cariera nu s-a apropiat si de teatrul liric. Sau, mai corect spus, într-o maniera sustinuta. Prezenta sa în fosa Operei Nationale ar fi, neîndoios, un câstig. La Ateneu, Horia Andreescu a condus cu gestica energica, s-a preocupat ca un dascal generos de toate pachetele de instrumentisti, a dat culoare si sens paginii beethoveniene, a filigranat si a valorizat crescendo-ul rossinian, a fost exuberant în Glinka.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper