Gazonul de polietilena si cojocelul de poliacrilat

Un articol de DAN UNGUREANU

Conform datelor ANAF, preluate de pe blogul businessdaily al lui Cristian Orgonas.
„Venitul mediu pe cap de contribuabil a fost de peste 204.000 lei, ceea ce înseamna ca acesti cei mai bogati 0.6% dintre contribuabili au câstigat  in medie de 116 ori mai mult decât cei mai saraci 34.6% dintre românii care au înregistrat venituri salariale“ (Cristian Orgonas, „businessdaily.com“).

Datele ANAF sunt seci si plicticoase. În schimb, se vede destul de bine ca societatea s-a polarizat : pe de o parte, saracii, 80 % din populatie, o clasa medie foarte mica, 16 % din populatie, si 3 %, trei procente, care o duc bine, si care câstiga vreo 22,7 % din totalul tuturor câstigurilor. Ei bine – ce ne priveste pe noi asta? Ce legatura au salariile (economie) cu democratia (politica)?
Democratia nu exista în absenta unei clase de mijloc importante. Democratia se furajeaza cu clasa de mijloc.  Nici mogulii, nici taranii batrâni sau saraci nu se ocupa de politica. De politica ar trebui sa se ocupe clasa mijlocie, societatea civila.
Când jumatate de procent  (0,5 %) dintre români câstiga aproape 10 % din veniturile totale, se întâmpla mai multe lucruri :
a. Sa nu-si închipuie nimeni ca din veniturile suplimentare îsi cumpara mai multa pâine, mai mult ceai, si mai multa margarina. Banii se acumuleaza. Daca diferentele de venituri anuale sunt mari, diferentele de avere sunt mult mai mari.
b. Noii bogatasi (baroni locali, sau moguli, sau cum se cheama) îsi transforma averea suplimentara în capital politic. Primul procent dintre români câstiga la fel de mult ca ultimele 40 %. Economic, 40 % români = 1 % români. Acest procent este cel care plateste taraful, micii, berea si dedicatiile alegerilor din România. Este imposibil ca partidele politice sa se organizeze ca grupuri cu democratie interna în România, atâta vreme cât   primele trei procente câstiga cât ultimele 54 % din populatie. Ce membru de partid  va protesta contra sefului de partid, care câstiga de o suta de ori mai mult decât el? Aceasta e ponderea permanenta a partidelor din România, partidul 3 %, care cheltuieste cât partidul 54 %. (Zapf -Pareto-Michels contra Rawls-Sartori-Nozick, trei la zero).
c. Distinctia stânga-dreapta nu mai are nici un sens. Partidul de dreapta e finantat de oligarhii sai, partidul social-democrat de mogulii sai.  Partidele nu mai au nevoie de programe, de ideologii, de militanti, de recrutari, de campanii. Le ajunge sa întinda taraba cu mici în mijlocul strazii si sa plateasca muzica.
d. Partidul ajuns la putere nu mai are nevoie sa dea seama membrilor de partid sau electoratului. Un partid finantat de câtiva investitori nu mai are nevoie sa se justifice în fata unui electorat amorf. Nici macar nu mai are nevoie sa-l manipuleze.  În douazeci de ani, participarea la alegeri s-a înjumatatit.  Nu v-a placut dictatura totalitara? Bun venit în democratia irelevanta !

La sfârsitu anului 2010 s-a coagulat în sânul partidului de guvernamânt o orientare crestin-democrata.
Am explicat în alta parte fenomenul de astroturfing. Spuneam ca Astroturf se numeste un soi de mocheta groasa, de plastic verde, care imita iarba. Se foloseste la terenuri de fotbal sau de golf. Înlocuieste foarte bine gazonul, iarba, pajistea. În Statele Unite, asociatiile civice, încoltite în societatea civila, se numesc, cu o metafora bucolica, grassroots associations, asociatii nascute de la firul ierbii, nascute, cum ar veni, din glia reavana a civismului spontan, în opozitie cu partidele vechi, controlate de lobby-uri.
Astroturf se numesc, peiorativ, grupurile care se pretind grassroots, dar care sunt platite de diversi sponsori. În 2009, în Statele Unite, proiectul noii legi a asigurarilor de sanatate a alertat companiile private de asigurari de sanatate, extrem de profitabile, si acestea au sponsorizat sute de false asociatii civice. Toate erau îngrijorate ca asigurarile medicale de stat vor suprima dreptul cetateanului de rând de a-si alege singur tratamentul medical. (Cu un cost mediu dublu în Statele Unite fata de Europa occidentala).
Asa-numitele think-tank-uri din România, asociatii ale societatii civile, grupuri de dialog social, nu sunt organizatii civice, asa cum se pretind, ci astroturfs, hranite nu din glia civismului, din ploaia grijii fata de patrie, si din soarele democratiei, ci din banii unor organizatii straine, Cato Institute, American Enterprise Institute, Brookings Institution : Institutul Ludwig von Mises din Bucuresti, si toate celelalte colegii ale noii Europe, societati academice, grupuri pentru dialog social si altele sunt astroturfs.
Exista, în România, mogulii locali, cu imperiile lor mediatice, cu posturile lor de televiziune si ziarele facându-le sluj. Exista, însa, si aceste lobby-uri americane. Noul pol crestin-democrat aparut în politica româneasca nu serveste electoratului micii sleiti si berea trezita a mogulilor valahi, ci whisky-ul si snacks-urile sponsorilor lor neo-conservatori din America.  Îi puteti recunoaste pe politicienii români neo-conservatori dupa cojoacele de sconcs platinat, pe post de miel neaos muntenesc.
Coda
Exista vreo legatura între polarizarea veniturilor din societatea româneasca, deteriorarea democratiei, lehamitea populatiei fata de clasa politica, cinismul politicienilor fata de alegatori, si aparitia  noului pol crestin-democrat?
Exista o legatura foarte importanta.  Au trecut zece ani de când partidul (national-taranesc) crestin-democrat din România pierdea alegerile cu un rusinos 5 % din voturi, dupa ce cu patru ani mai devreme obtinuse, prin demagogie, 30 %.  Lumea a uitat. Au trecut zece ani. Milionul de someri pusi pe drumuri de catre guvernul taranist, alegatori razbunatori în 2000, au emigrat între timp. În zece ani, lumea a uitat si a plecat.
Daca în 1996 si 2000 înca mai era necesar ca un partid sa aiba sprijin de mase,si ideologie,  în 2010, zece ani mai târziu, nu mai e necesar. Mogulii, pe de o parte,  si think-tanks americane, pe de alta, au fonduri suficiente ca sa împarta promisiuni în Valahia saracita.  Toata populatia declara a avea încredere în Biserica.  Ceva aroma de tamâie în ciorbita taraneasca împartita în satrele electorale nu poate sa strice, au spus firmele de Public Relations.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper