Cum sa dezvoltam turismul (o sugestie)

Avem un minister care incearca, de ceva timp, sa creasca numarul turistilor români si straini in România si, pe aceasta cale, sa contribuie la dezvoltarea durabila a câtorva dintre cele mai sarace (li se spune defavorizate, in noul limbaj de lemn) zone. Pentru ast nobil scop se fac investitii serioase in infrastructura si, mai ales, in propaganda. Ca România trebuie sa investeasca in turism, asta este fara doar si poate. Mai putin limpede este, pentru mine, cel putin, daca investitiile actuale sunt si eficiente.

Majoritatea cetatenilor României nu isi paraseste localitatea de domiciliu, nici macar in concediu. Asadar, nu face turism. Dintre cei care pleaca, undeva, in concediu (in 2010, se pare ca au fost cam 40% din populatia tarii), circa o treime merge pe litoral. De altfel, Constanta este cel mai vizitat judet din România, de catre turistii români, urmat de Brasov, Bihor si Prahova. Totusi, se pare ca cei care aleg sa ramâna in România sunt si cei mai saraci dintre români. Cei mai cu dare de mâna se indreapta catre alte zari: Grecia, Italia, Spania, Turcia, Bulgaria si Ungaria sunt, in ordine, tarile preferate de români, pentru vacante. Evident, este de observat ca primele cinci dintre tarile mentionate au statiuni pe propriile litoraluri si este de presupus ca, adeseori, turistii români prefera sa schimbe plaja de la Mamaia pe cine stie care paralia, spiaggia sau playa, doar pentru ca „acolo“ sunt mai bine serviti decât „aici“, la preturi similare. Cel mai probabil, asemenea turisti nu vor intra in vreun muzeu, nici in România, nici aiurea, decât daca, eventual, vor fi trasi de mâna de copiii lor, mai curiosi. Dar toti acesti turisti, cei care „fac litoralul“, fie in România, fie in restul Europei, au drept principal criteriu de selectie a vacantei pretul! Cu alte cuvinte, sunt prea saraci pentru a-si permite sa lase multi bani pe unde se duc, in vacante, chiar daca fac, uneori, sacrificii serioase, in restul anului, pentru a se simti bine, macar in concediu. Nu de pe urma lor se va dezvolta turismul in România.
Turistii straini care aleg România vin aici pentru exoticul locului. Sunt interesati, cel mai adesea, de „casa lui Ceausescu“ si „castelul lui Dracula“, motiv pentru care agentiile de turism pedaleaza, din greu, pe aceste teme. Sunt, in tarile lor, cam la fel de saraci cum sunt cei mai multi dintre turistii români, in România. Cu alte cuvinte, vin in România, pentru ca este cea mai ieftina distractie pe care si-o pot permite. Nici de pe urma lor nu se va câstiga foarte mult in România.
Ar trebui, asadar, investit in ceva. Fara indoiala, ar fi grozav daca am avea drumuri si hoteluri bune, numai ca ele nu aduc, prin simpla lor existenta, turisti. Locurile cu drumuri si hoteluri proaste sunt, desigur, de evitat. Dar ca sa le construiesti, ai nevoie de motive mult mai serioase. Drumurile trebuie sa duca undeva, iar hotelurile trebuie construite lânga ceva. Sigur, drumurile pot sa duca doar spre plaje. Dar banii lasati acolo nu vor fi prea multi, de la fiecare turist in parte. Turistii cu multi bani (evident, nu ma refer la personaje din cele care apar pe prima pagina din Libertatea) prefera sa mearga in locuri in care au ce vedea. Adica, in locurile in care vad lucruri care sunt unicate si care sunt valoroase. De regula, asta inseamna locuri in care exista patrimoniu cultural si natural. Si tot de regula, in jurul unor asemenea locuri infloresc afaceri prospere. Nici Paris, nici Roma, nici Amsterdam, nici Londra nu sunt statiuni litorale, dar turistii cu bani, din intreaga lume, se inghesuie acolo, pentru ca au ce vedea: istoria, monumentele si muzeele acelor locuri. Sigur, noi nu vom avea niciodata un Colosseum ori un Big Ben. Dar am putea sa ne punem in valoare propria istorie si sunt convins ca s-ar gasi turisti interesati si de ea.
Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului National 2007 – 2026, un document emis, acum patru ani, de fosta Autoritate Nationala pentru Turism, constata, in mod corect, ca România are un numar redus de muzee si un numar redus de vizite in muzee, raportate la numarul de locuitori. Din 2006 pâna azi, situatia nu s-a prea imbunatatit. Mai mult decât atât, daca anul 2007 a constituit anul de vârf de dupa 1989 (peste 12.255.000 de vizite in muzee), anul 2009 a consemnat o adevarata prabusire a numarului de vizite, sub nivelul anului 1998 (putin peste 10.169.000) si situatia nu pare sa se fi ameliorat in 2010! Un studiu recent, care a avut in vedere o medie ponderata a numarului de vizite raportat la 100.000 de locuitori, pentru anii 2004 – 2009, in tarile Uniunii Europene, la care au fost adaugate statele din Spatiul Economic European (Islanda, Liechtenstein si Norvegia), Elvetia si tarile asociate la UE (Croatia, Macedonia si Turcia), claseaza România pe penultimul loc (daca are vreo importanta, pe ultimul se afla Macedonia). Primele sapte tari sunt, in ordine: Norvegia, Suedia, Danemarca, Elvetia, Estonia, Austria si Germania. Din aceste vizite, ponderea turistilor straini este cea mai mare in Luxemburg, Olanda, Portugalia si Estonia. România a evitat si in acest clasament ultimul loc, reusind sa devanseze Cehia! In schimb, intr-un alt clasament, care oglindeste raportul numarului de vizite in muzee fata de numarul de locuitori, in conexiune cu alocatia pentru cultura raportata la acelasi numar de locuitori, se dovedeste ca tarile care au investit cel mai mult in cultura si au atras datorita acestui fapt, un numar mai mare de vizite in muzee sunt, in ordine, Norvegia, Elvetia si Germania. România ocupa ultimul loc, putin inaintea noastra aflându-se Polonia.
Desigur, aceste statistici pot fi intoarse pe toate fetele. Dar câteva fapte ramân: România are putine muzee (in realitate, numarul muzeelor functionale este chiar mai mic decât cel oficial, deoarece multe muzee satesti sau bisericesti au mai putin de 100 de vizitatori intr-un an sau chiar nici unul!), fapt care atrage putini turisti, români si straini, care lasa prea putini bani pentru serviciile turistice din jur. Zonele de agrement (litoralul si statiunile montane) sunt abandonate de turistii cu bani, pentru locuri similare, din alte tari. România nu are prea multi bani de investit in turism, fie pentru ca nu avem destui in buget, fie pentru ca nu stim sa ii atragem pe cei din programele europene. Putinele devize pe care le avem ar trebui investite (dupa mintea mea, cel putin, fara sa pretind ca sunt expert in turism), cu prioritate, in ceea ce tara noastra are mai original, adica, in patrimoniu. In ceea ce priveste patrimoniul cultural imobil, desigur, este nevoie de investitii majore, pentru simpla consolidare a unor monumente, nemaivorbind de faptul ca punerea lor in valoare presupune, de obicei, ample lucrari de infrastructura (a se vedea cazul centrului istoric din Bucuresti, in care primele efecte ale santierelor incepute in 2005 incep sa fie vizibile abia acum).
Pentru muzee, solutia nu sta intr-o multiplicare mecanica a lor, ci in cresterea investitiilor in aceste institutii: mai multi bani pentru achizitii de bunuri muzeale, pentru activitatea de cercetare, pentru activitatile educationale si, mai ales, pentru organizarea de expozitii. Iar, pentru ca aceste lucruri sa fie facute cu succes, iar banii sa fie investiti judicios, personalul muzeal trebuie sa fie bine instruit si bine platit, pentru ca, la salarii mici, de regula, vin oameni slab pregatiti. Deocamdata, muzeele României functioneaza in regim de avarie si, din pacate, la salariile pe care le primesc, multi dintre angajati nu au nici un chef sa depuna vreun efort, pentru a schimba ceva. Acest cerc vicios ar trebui rupt printr-o decizie politica, mai precis, una de politica, scuzati cacofonia, culturala: daca vrem sa câstigam bani din turism, ar trebui sa investim in muzee.

2 comentarii pentru “Cum sa dezvoltam turismul (o sugestie)”

  1. noiembrie 16, 2010 la 7:54 am

    Foarte interessant articolul.Surprinde toate problemele existente.Cred ca daca ar citi acest articol si cei care vor sa faca ceva ar avea multe de invatat.Dar,cred ca acum nu se vrea nimic.Sau nu sunt in stare sa faca ceva.

  2. noiembrie 21, 2010 la 8:33 am

    Eu cred ca raspunsul este foarte simplu – pur si simplu romanii nu sunt intersati de muzee si de cultura.
    Ei declara ca este importanta cultura, dar faptele arata, de fapt, adevaratele lor interese. Nici macar nu se pot ascunde in spatele argumentului „muzeele nu ofera nimic”. Iata cateva argumente: Sunt muzee in Romania care ofera programe interesate si au colectii frumoase, pot sa ceara muzeelor sa le dea si mai mult, iar in strainatate romanii in general nu se duc la muzee – sau poate nici acelea nu ofera nimic?
    Cred ca nici macar „saracia” nu este un argument. Muzeele din Romania nu sunt scumpe. Cele care au tarifele cele mai mari nu cer mai mult de 2 beri obisnuite… Foarte multe dintre muzee noastre cer ca taxa de intrare 2-5 lei. Nu cred ca pentru un om interesat de cultura aceasta taxa este un impediment, oricat de sarac ar fi omul respectiv.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper