Mahnire si calomnie

Un articol de DORIN TUDORAN

Am citit luarile de pozitie pe care dna Viorica Oancea, sora regretatului meu prieten Mihai Botez, le-a publicat inainte si dupa aparitia volumui „Eu, fiul lor“. Ii inteleg mahnirea si admir abnegatia pe care o dovedeste in cultivarea memoriei ilustrului sau frate. In afara unui scurt mesaj, postat la 10 septembrie a.c., in sectia de comentarii de sub textul dnei Oancea din „Observator cultural“, nr. 541, nu am raspuns niciodata afirmatiilor Domniei Sale.
Iata acel comentariu:
„Draga Viorica (Oancea),
Nici in «Ghid pentru cititorul de cursa lunga», nici in alt text semnat vreodata de mine nu contest statutul de disident al lui Mihai. Dragostea si recunostinta pe care i le-am purtat lui Mihai raman inalterabile.
Pe de alta parte, nu pot impiedica pe nimeni ca, avand niste documente in fata, sa le judece asa cum crede de cuviinta.
Nici tu nu ma poti impiedica sa nutresc ingrijorari, atunci cand sunt confruntat cu niste documente. In textul meu («Ghidul…») chiar spun ca nu stiu daca pot da crezare unor documente, chiar daca se indica «discutia a fost inregistrata»…
Ca pana acum nu a aparut dosarul lui Mihai (cum mentionezi in revista «22») nu este vina mea. Nici dosarul meu nu a aparut pana acum doi ani – mi se spunea ca nu am un asemenea dosar.
Nu traiesc in negre suspiciuni, nu sunt angajat in contestarea vreunui merit al lui Mihai, am insa dreptul neinvidiabil sa fiu ingrijorat.
Ar trebui sa fii convinsa ca m-as bucura enorm ca, odata iesite la iveala toate documentele referitoare la Mihai, numele lui sa nu mai fie subiectul niciunei controverse de acest fel. Desi nu-mi place sa vorbesc in numele altora, nu cred ca dl Radu Ioanid s-ar intrista daca, intr-o buna zi, s-ar dovedi ca documentele pe care le-a avut acum sub ochi erau o «facatura». Deocamdata, insa, asa cum spuneam, fiecare este liber sa analizeze un document creditat ca fiind autentic.
Inteleg foarte bine reactia ta, mi se pare absolut naturala, indreptatita, dar pana la urma doar documentele vor clarifica multe din nebuloasele zilei.
Un simplu exemplu de imprecizii neintentionate: nu Mihai m-a intampinat pe mine la aeroportul de la Madrid, cum scrie prietenul nostru comun Nicolae Manolescu. Eram deja in holul hotelului, stand de vorba cu un prieten, cand a aparut Mihai. Surpriza mea a fost imensa. Bucuria si mai mare, daca imens are grade de comparatie… Ne-am imbratisat, vom fi si lacrimat putin etc. Dar asemenea imprecizii de informatie nu schimba nimic.
Cu cele mai bune ganduri,
Dorin (Tudoran)“
Nu am raspuns nu pentru ca n-as putea face fata unui astfel de dialog. Pe de-o parte, asa cum spun si in mesajul reprodus mai sus, inteleg asemenea reactii emotionale. Pe de alta parte, nu vreau sa vad numele lui Mihai Botez impins in discutii care, pentru moment, este greu de stiut unde ar putea duce.
Daca raspund astazi este pentru a-i sugera dnei Viorica Oancea ca drumul de la reactii emotionale (pe care le accept, chiar daca includ intepaturi nedrepte la persoana mea) la acuzatii aberante sau calomnii (pe care nu am cum sa le accept) poate fi periculos de scurt.

1. Textul din „Cultura“, nr. 39 a.c., debuteaza transant, stabilind tonul si directia interventiei dnei Oancea:
„…in care Dorin Tudoran, imediat ce afla ca CCES (Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste, ministerul Culturii de atunci), i-a eliberat viza de iesire din tara, se intalneste cu o sursa a Securitatii si il toarna, as vrea sa cred ca din inconstienta si fara sa vrea, pe Mihai Botez…“
(Precizare: CCES nu elibera vize de iesire din tara. Este nevoie de mai multa atentie la citirea si comentarea unor astfel de documente.)
Dupa care dna Oancea se intreaba:
„Nu stiu cum poate explica Dorin Tudoran un asemenea derapaj, ce nu poate avea nicio scuza, dar nici vreo explicatie plauzibila.“
Daca ar fi citit, cu adevarat, cartea la care se refera, dna Oancea nu mai avea motive sa formuleze o asemenea intrebare. Iata ce afirm la pagina nr. 44:
„Parcurgand asemenea mii de pagini, realizezi cat de infernala era plasa in care eram impachetati cu totii. Cand totul era sub control – casele, convorbirile telefonice, cele purtate in parcuri si statii de metrou, in masini sau pe strada, corespondenta interna si externa etc. – si cand multi dintre noi banuiau acest lucru, ba chiar erau siguri de el, continuand sa ne intalnim, sa vorbim etc. nu ne transformam in surse, informatori?
Problemele acestui rationament sunt cel putin doua. Prima – gandind astfel ar fi ca si cum am fi sustinatorii vinovatiei colective. Stim bine ca, unde toti suntem vinovati, nimeni nu este gasit vinovat. Aceasta este si una dintre mostenirile otravite lasate in urma de mormanele de hartii ce nu au apucat sa fie distruse.
A doua – daca am fi fost perfect rationali, nefacand nimic de groaza ca am fi putut deveni, chiar si fara voie, surse ale Securitatii, represiunea ar fi castigat prin nereprezentarea celorlalti.
Uneori am aplicat si o asemenea strategie radicala. Un exemplu. Securitatea a fost luata mai mult decat prin surprindere de intalnirea mea cu Géza Szõcs si de ce am pus la cale impreuna. Secretul a constat cã una vorbeam si alta scriam. Asezasem intre noi un lighean in care ardeam, una dupa alta, foile de hartie prin care comunicam in vreme ce vorbeam lucruri «pasabile». Am procedat astfel si in alte cazuri. Dar de cate ori poti aplica o asemenea strategie? In cate locuri? Si cat va dura pana sa se afle si despre ea?“

2. „Imprudentele si indiscretiile vinovate ale lui Dorin Tudoran incepusera mai demult“. Dovada: Un ofiter de Securitate ii spune lui Mihai Botez ca as lasa sa se inteleaga ca Mihai nu este „strain de problema trimiterii la «Europa libera» a materialului“.
Deseori, Securitatea nu mai avea nevoie de serviciile „surselor“ umane. Resursele ei tehnice erau multiple si foarte performante: ce discutam noi, Mihai si eu, pana si la o masa „ferita“, de restaurant, era inregistrat. Am transcrierea unor asemenea discutii. Eram inregistrati mai peste tot: in parcuri, pe strada, in statia de metro etc. Dupa ce vorbeam si puneam telefoanele pe furca, ele continuau sa transmita din casele noastre spre centrele de ascultare ale Securitatii. Detin si asemenea probe.
Daca ar fi citit, cu adevarat, cartea la care se refera, dnei Oancea nu i-ar fi putut scapa urmatoarea informatie:
„Din discutii s-a interceptat o fraza a lui BOTEZ MIHAI HORIA catre «TUDORACHE»: «… tot ce scri (sic!) sa fie cu majuscule, mai ales nume proprii…»“ (Precizare: Ne aflam pe un trotuar din Bucuresti).
Daca as folosi tipul de rationament ce o conduce pe dna Oancea sa-mi aduca acuzatii grave, as putea ajunge la concluzii dintre cele mai neplacute: a) Mihai comitea „imprudente vinovate“; b) Mihai imi intindea o cursa etc. Toata panoplia teoriilor conspirationiste pe care o resping.
Daca ar fi citit, cu adevarat, cartea la care se refera , dnei Oancea nu putea sa-i scape nici „Nota“ de la pagina 410. I-o recomand, caci documentul o poate convinge ca tehnica de supraveghere ce ma inconjura era atat de sofisticata, incat nu era nevoie sa ma intalnesc cu nici un om al Securitatii pentru a-l turna, voluntar sau involuntar, pe Mihai Botez.
Datata 3 august 1984, „Nota“ incepe astfel:
„In ziua de 27 iulie a.c. poetul DORIN TUDORAN a citit ciorna memoriului pe care intentioneaza sa-l trimita sefului statului.“
Si se incheie astfel:
„Dupa citirea ciornei DORIN TUDORAN a dactilografiat memoriul, facand unele modificari neesentiale in text, respectiv a reformulat cateva fraze.“
Dna Oancea nu are cum sa inteleaga altceva din aceasta „Nota“ decat ce intelege orice om de buna-credinta: ca pana si in propria-mi casa eram inregistrat: audio si video. In situatia mea se aflau, cu siguranta, si alte „obiective“ de mare interes pentru Securitate.

3. Acuzandu-ma pe baza unei notei din care citeaza, este evident ca dna Oancea considera documentul demn de toata increderea. Asa stand lucrurile, ofer si eu cateva citate din exact acelasi document:
„B(otez): Domnule, eu cred ca daca nu eram echilibrat si ajutat de dumneata, puteam gresi si eu“.
*
„B(otez): … Cu CEDOR-ul stiu ca nu sunt agreat acolo, se creaza niste probleme. Sunt un bun profesionist si sunt considerat de conducerea lor ca un pericol, pentru ca ii concurez. Daca nu ma ajutai dumneata nici nu ma primeau. Oricum, stiu ca ai fata de mine o simpatie vinovata. Este o simpatie reciproca.“
„O(fiterul): In ce ma priveste exista o simpatie reala.“
*
„B(otez): Eu unul, in locul dumitale l-as chema si as discuta cu el… „
„O(fiterul): Dar de ce nu vine el sa discute?“
*
„Nota“ din care citam – dna Oancea si eu – este numita de sora lui Mihai Botez „interogatoriu“. Altora, tonul dialogului le-ar putea sugera o discutie. Este una din nelinistile provocate de acest tip de documente. Mai ales cand la sfarsitul interogatoriului/ discutiei Marian Ureche isi informeaza superiorii:
„BOTEZ va afla daca se respecta textul articolelor lui TUDORAN.“ (p. 302)
Rugat de cine si de ce? Eu aveam copia textelor, urmaream emisiunile cu creionul in mana, stiam ce s-a scos si intelegeam, in unele cazuri, si de ce. Chiar nu am motiv sa fiu nici macar nelinistit in fata unui asemenea document?
Dintr-o NOTA (p. 347) dactilografiata, provenita de la aceeasi sursa in care dna Oancea are deplina incredere spre a ma acuza:
„Mentionez ca exista o posibilitate ca prin Dorin, sa-l gasesc pe necunoscutul ce l-a solicitat (aproximativ SURDUF) si sa am o discutie directa cu acesta“ – Mihai Botez.
„Mentionez ca Botez Horia a afisat la aceasta intalnire o permanenta stare de neincredere si suspiciune in organele noastre subliniind ca nu-i face placere sa-si «toarne» prietenii (romani).“ – Marian Ureche.
Un rationament de felul celui folosit de dna Oancea ar putea conduce la concluzia ca Mihai nu voia sa-si mai toarne prietenii romani, dar ca in privinta turnarii celor straini nu avea vreo remuscare. Refuz sa rationez ca dna Oancea.
Tot din aceeasi sursa, in care dna Oancea are deplina incredere spre a ma acuza:
„Am subliniat faptul ca TUDORAN obisnuieste sa comenteze impresiile dar nu exagereaza. BOTEZ a afirmat ca intr-adevar aceasta a fost atitudinea sa. Am considerat oportuna aceasta paranteza pentru a-l deruta pe BOTEZ si eventual pe TUDORAN si pentru a-i determina sa aiba reserve in relatiile cu alte persoane. In acelasi scop am mentionat ca personal cunosc mult mai multe aspecte decat crede BOTEZ in legatura cu preocuparile sale si cu relatiile pe care le are cu TUDORAN si ca in acest context consider drept un serviciu, pe care il fac daca ii solicit sa-mi puna la dispozitie materialele pe care D. TUDORAN le redacteaza pentru diverse foruri, inclusiv pentru «Europa Libera». (…) Cel in cauza s-a oferit sa ne puna la dispozitie la intalnirea urmatoare (…) si a promis ca va incerca sa aduca si ultimul material redactat de TUDORAN pentru PEN CLUB, dupa ce l-am asigurat in prealabil de totala mea discretie, sfatuindu-l sa riste acest lucru.“ (Marian Ureche, p. 358)

4. Pentru a dovedi ca toate necazurile majore din viata fratelui sau au inceput abia dupa ce s-a aflat „cu certitudine“ ca Mihai Botez este cel ce trimitea textele mele „Europei Libere“, dna Oancea construieste o demonstratie in care nu stiu ce sa resping mai repede – naivitatea sau lipsa bunei-credinte.
Este pura naivitate sa afirmi: „Cu toate persecutiile indurate dupa citirea primei scrisori personale la «Europa Libera», oficial vorbind, Mihai Botez nu facuse nimic ilegal, fiindca in Constitutie libertatea de opinie era garantata, iar obiectiile sale nu erau un secret, el insusi trimitea memorii critice semnate catre toate autoritatile, de la Cabinetele 1 si 2, la CC al PCR, pana la Marea Adunare Nationala sau la Consiliul de Stat.“
Dictatura lui Nicolae Ceausescu se impiedica de Constitutie? Iata o noutate neasteptata pentru mine.
Gluma cu libertatea de opinie din Constitutie nu includea dreptul de a trimite scrisori personale „Europei Libere“, ca sa nu mai spun ca, pe langa legea fundamentala, Constitutia, existau alte prevederi specifice prin care trimiterea de scrisori „Europei Libere“ (personale sau ale altora, diferenta nu prea exista) nu era tocmai… incurajata.
Si eu – cum dovedesc anexe din volum – trimiteam memorii. Si obiectiile mele erau cunoscute din sedinte si alte foruri. Asta nu insemna ca trimiterea de texte „Europei Libere“ ma pastra doar in zona simplelor persecutii.
Si mie mi s-au trimis falsi dizidenti, falsi ziaristi straini etc. Daca ar fi citit, cu adevarat, cartea la care se refera, dnei Oancea nu-i puteau scapa documentele ce probeaza acest lucru.
De fapt, cand l-am cunoscut pe Mihai Botez, necazurile lui majore incepusera de mult. Dupa refugierea generalului Ion Mihai Pacepa in Occident (1978), cumnatul lui Mihai Botez, Sergiu Celac, unul dintre principalii traducatori/ interpreti ai lui Nicolae Ceausescu a fost eliminat rapid din cadrul Sectiei de relatii externe a C.C. al P.C.R. si repartizat la Editura Stiintifica si Enciclopedica. Lantul vinovatiilor prin asociere a ajuns, din nefericire, si la Mihai. Aceasta „vinovatie“ continua sa fie invocata in documente ale Securitatii.
Daca ar fi citit, cu adevarat, cartea la care se refera, dnei Oancea nu avea cum sa-i scape o „Nota“ prezentata Generalului-locotenent Iulian Vlad, in 1983, (paginile 362-365). Citez:
„De asemenea, cumnatul sau, CELAC SERGIU, in varsta de 44 ani, a lucrat la sectia relatii externe a C.C. al P.C.R, pana in 1978, calitate in care a fost folosit uneori ca translator de protocol de gradul «zero», in prezent redactor la Editura stiintifica si enciclopedica, este cunoscut cu manifestari ostile la adresa oranduirii sociale si de stat din tara noastra.“
Afirmatia dnei Oancea potrivit careia abia dupa declaratia mea „autoritatile au inceput sa caute cu disperare probe pentru a-i inscena un proces de tradare“ lui Mihai Botez este neintemeiata. In plus, dovedeste o folosire improprie a termenilor adusi in discutie.

Nu pe baza unor dovezi ca a intermediat ajungerea unor texte ale mele la „Europa Libera“ i s-ar fi putut inscena lui Mihai Botez un proces de tradare. Daca materialele trimise ar fi avut caracter de secret de stat, economic, industrial etc., da, tradarea ar fi fost adusa in scena. Nu era cazul textelor mele. Daca ar fi fost, nu mai era nevoie de recuperarea lor de la „Europa Libera“ – am fi fost arestati, judecati si condamnati fara nici un fel de sfiala.

5. Nu doresc sa ma implic mai mult decat se cuvine in discutarea acuzatiei pe care dna Oancea o aduce dlui Ion Ratiu, pe care il considera, alaturi de mine, unul din cei doi „binevoitori“ ce i-au „facut mult rau lui Mihai Botez“. Este la latitudinea familiei lui Ion Ratiu sa clarifice lucrurile direct cu dna Oancea. Mentionez aici doar strictul necesar:
a) Ion Ratiu stia foarte bine ce se petrecea in Romania. Ce i-a spus Mihai Botez nu reprezenta o noutate.
b) La sosirea sa in Statele Unite (1987), Mihai Botez a locuit cu mine si familia mea timp de aproximativ 10 zile – doua saptamani, pana i s-a pus la dispozitie apartamentul la care avea drept ca bursier. In drumul meu spre birou, il lasam la institut. Seara revenem impreuna acasa. Ne-a spus foarte limpede, din prima seara, ca nu se intoarce in Romania. Daca nu as sti sa pastrez asemenea secrete, hotararea lui Mihai s-ar fi aflat imediat. Nu s-a aflat decat atunci cand Mihai a decis sa comunice hotararea sa cui a gasit de cuviinta.
c) Eram intr-un contact destul de regulat cu dl Ion Ratiu, asa ca imi vine greu sa cred ca Domnia Sa nu ar fi stiut ca Mihai nu se intorsese in Romania.
d) A existat, intr-adevar, un episod ce a dus la o acuzatie de felul celei mentionate de dna Oancea. Cum nu am fost implicat niciodata in discutii si aranjamente privind acei bani sau altii, am aflat despre existenta fondurilor intrate in posesia Securitatii mult mai tarziu.
e) Cine l-a cunoscut pe dl Ion Ratiu va avea dificultati sa creada ca liderul taranist ar fi decis sa trimita bani cuiva, fara o intelegere prealabila si tocmai in Romania acelor timpuri. Oricum, nu cred ca episodul acesta, adus in discutie de dna Oancea, este de natura sa exemplifice „prudenta“ si „masura“ lui Mihai Botez in contrast cu „derapajele“ si „imprudentele vinovate“ ale lui Dorin Tudoran.
Daca dna Oancea ar fi citit, cu adevarat, cartea la care se refera, atentiei Domniei sale nu i-ar fi putut scapa documente in care Securitatea planuia, cu mult inainte de 1988, compromiterea mea si a lui Mihai Botez cum ca am actiona impinsi de motive materiale. In Raportul strict secret intocmit la 27 noiembrie 1984 de General-maior Gheorghe Danescu se mentioneaza:
„De catre noi se intreprind in prezent masuri de contracarare a efectului acestui mod de actiune si de compromitere a lor in mediile pe care le frecventeaza. Vor fi puse in evidenta interesele materiale si de alta natura…“
Nu am nici o vina ca impotriva mea Securitatea nu a putut produce niciodata probe de acest fel.

6. Este meritul dnei Oancea ca tine vie memoria fratelui ei. Mai putin laudabil mi se pare efortul de a contrapune, ostentativ si fortat, modelul de rezistenta de tip Mihai Botez altor modele:
Exagerarile sunt frecvente: „el a reusit sa fie singurul roman care nu intra in «unanimitatea impusa», «romanul care spune nu».“
Inexactitatile nu lipsesc: „disidenta solitara, teorie creata de Mihai Botez“; „Mihai Botez a imaginat modelul «disidentei solitare»“.
Invocarea clasicului „Puterea celor fara de putere“ al lui Havel este facuta confuz si poate sugera ca ii apartine tot lui Mihai Botez.
Nu doar ca i-am provocat necazuri majore lui Mihai Botez, dar eu nu am avut parte de asemenea necazuri – afirma dna Oancea. Daca ar fi citit, cu adevarat, cartea la care se refera, Domnia sa ar fi putut contabiliza suficiente necazuri de care am avut parte. Imi displac competitiile intre liste de necazuri. Asemenea exhibitionism taraste discutiile de principiu intr-o lume a meschinariei. Dar dna Oancea mentioneaza un episod tulburator – deportarea lui Mihai Botez la Tulcea si iradierea lui acolo.
Faptul ca nu-mi place sa pun pe tapet evenimente de un anumit fel, nu inseamna ca asemenea episoade m-au ocolit. Dna Oancea ii poate cere dlui Nicolae Manolescu (cel mai apropiat prieten comun al lui Mihai si al meu si autorul postfetei cartii) sa-i relateze cum aratam dupa ce analize efectuate la Washington, Frankfurt, Viena si Bucuresti spuneau acelasi lucru: nu aveam de trait mai mult de 6 luni. Nici macar un transplant de maduva nu m-ar mai fi putut salva. Erau efectele unei mai vechi iradieri, mi s-a spus. Ultimului doctor care m-a prevenit sa fiu pregatit i-am raspuns un singur lucru „Nu am timp sa mor, sunt ocupat. Am un copil de crescut.“
Miracolul ca sunt inca in viata nu ma face vinovat de disparitia unor prieteni dragi. Cand, unde, cum ori daca am fost obiectul unei iradieri criminale, nu stiu. Presupunerile, banuielile nu-mi sunt suficiente pentru a face afirmatii definitive pe acest subiect.
Nu am nevoie de lectiile dnei Oancea despre istoria disidentei est-europene. Pana la urma, dna Oancea este doar sora lui Mihai Botez, in vreme ce eu sunt chiar Dorin Tudoran, nu fratele acestuia.

7. Stiu suficient de bine ce si cat a facut ambasadorul Mihai Botez pentru proiectul integrarii Romaniei in NATO. Dar a prezenta totul pe un ton de contrast ar putea duce la falsa concluzie ca altii au stat cu mainile in san. Nu au stat:
8. Daca ar fi citit cu adevarat cartea la care se refera, dna Oancea ar fi renuntat sa se pronunte la relatiile mele cu Vlad Georgescu/ „Europa Libera“. Le-am discutat in carte – paginile 33-35. Am un numar considerabil de scrisori de la Vlad Georgescu care dau seama despre caracterul sincopat al relatiilor noastre, dar asa ceva nu are cum sa faca obiectul curiozitatii dnei Oancea ori al opiniei publice. Este adevarat, daca ar fi avut mai multi candidati pe un loc, nu eu as fi fost cel ales de Vlad. Ma consolez cu faptul ca Noel Bernard m-ar fi angajat „pe loc“, daca ar fi putut.
In cartea pe care dna Oancea pretinde ca a citit-o se gasesc suficiente planuri de compromitere a lui Dorin Tudoran in ochii conducerii „Europei Libere“. Am multe alte documente de acest fel, plus altfel de marturii in legatura cu cat s-a investit pentru ca Dorin Tudoran sa nu ajunga la „Europa Libera“.
Aici si acum, doar cat este nevoie pentru a introduce ceva mai multe nuante in afirmatiile dnei Oancea:
„20 Martie, 1986
Draga Domnule Tudoran,
Multumesc pentru scrisoarea din 14 Martie. Se intelege ca daca propunerea BBC-ului se materializeaza ea este de preferat oricarei alte solutii provizorii. In orice caz nu vad niciun motiv pentruca sa fii defensiv sau sa ai nevoie de justificari. (…) Am citit textele D-tale cu mare interes si sunt incantat sa le pot transmite. Cu bune ganduri, Vlad Georgescu.“
*
„5 iunie 1987
Draga Dorin,
Am gasit scrisoarea ta din 17 mai abea dupa intoarcerea mea la München. Imi pare bine de contractul cu Vocea Americii despre care imi vorbisesi in Maryland. (…) Si ma intreb daca vei mai fi interesat in viitor intr-o mutare la München. Stiu din proprie experienta cat de dificile pot fi aceste destarari venite una dupa alta. (…) Urandu-ti numai bine, si rabdare cu noii tai colegi, Al tau, Vlad.“

9. Cu foarte mare parere de rau o vad pe dna Oancea diseminand dezinformari fabricate in departamentul „D“ al Securitatii. Incercand sa opuna modelul de rezistenta reprezentat de Mihai Botez (inclusiv efortul de a ramane si lupta in Romania) celor ce au luptat, chipurile, doar spre a emigra, dna Oancea nedreptateste din nou. Eu, unul, am hotarat sa emigrez abia dupa ce a ramane si lupta in Romania devenisera imposibile. Dar cand am hotarat ca trebuie sa plec, am facut tot ce a fost omeneste cu putinta sa ma vad plecat. Fiindca dna Oancea citeaza din dna Jeri Laber, ofer si eu un citat din aceeasi sursa:
„Politia abia astepta sa scape de el si i-a sugerat sa emigreze impreuna cu familia. Dar Tudoran a dorit sa ramana: «Romania este tara mea. Nimeni nu ma va forta sa o parasesc». Aveam un mesaj pentru Dorin din partea lui (…), scriitor roman emigrat, care traia la Paris: «Spuneti-i lui Tudoran ca, daca ajunge aici inainte de 1 Ianuarie, va avea job-ul de care este interesat“. Dar Tudoran a declinat oferta: „Spuneti-i lui (…) ca, daca plec, nu ma vor lasa sa ma intorc niciodata.»“

10. Nu am nevoie din partea dnei Oancea de lectii privind locul ganditorului si prietenului meu Mihai Botez in disidenta romanesca, atat si asa cum a aratat ea. Aflat in Bucuresti, in anul 1993, am fost rugat de dna Oancea sa vorbesc la lansarea unei carti a lui Mihai, aparuta la editura unde lucra sora lui – Litera. Desi relatiile mele cu Mihai inghetasera, am facut-o cu cea mai mare placere. Dupa cateva saptamani, Mihai mi-a trimis cateva carti ale sale cu dedicatii si o scrisoare de multumire in care imi spunea ca primise de la Bucuresti o imprimare a cuvantului rostit de mine si ascultand caseta a fost extrem de emotionat. Ii sugerez dnei Oancea sa reasculte acea inregistrare. Isi va reaminti pozitia mea in legatura cu multe, inclusiv privind importanta rolului jucat de Mihai Botez in istoria disidentei romanesti.

11. Intrebari nu-i pun, deocamdata, dnei Oancea, dar imi permit sa-i recomand cateva lucruri:
– Sa foloseasca timpul prost investit in „demascari“ de felul acesta in gasirea dosarului lui Mihai Botez. Daca dupa 20 de ani s-a gasit dosarul unui personaj minor ca mine, e de neinteles cum nu s-a gasit dosarul lui Mihai Botez, de doua ori ambasador al Romaniei sub presedintele Ion Iliescu;
– Sa il intrebe pe dl Ion Iliescu, admirator constant al fratelui Domniei sale, cum a fost cu putinta ca Mihai si apoi familia lui sa nu fi fost ajutati sa gaseasca acel dosar;
– Sa apeleze la dl general Ioan Talpes, si Domnia Sa admirator al prietenului meu Mihai Botez;
– Sa il interpeleze public pe generalul Marian Ureche (devenit Sef al Serviciului independent pentru coruptie si anticoruptie din Ministerul Justitiei, pe vremea in care dna Rodica Stanoiu, buna prietena a presedintelui Ion Iliescu, conducea ministerul respectiv) in legatura cu autenticitatea documentelor semnate de el si gasite in dosarul meu;
– Sa fie sigura ca ma alatur tuturor vocilor care considera inacceptabil ca dosarul lui Mihai Botez nu a fost inca desecretizat;
– Sa nu aiba nici o indoiala ca sunt gata sa semnez orice petitie prin care se cere desecretizarea – imediata si integrala – a dosarului lui Mihai Botez, indiferent de institutia in posesia careia se afla.

12. Orice discutie rationala se poarta pe baza unui set de reguli acceptat de cei care vor sa stea de vorba. Inainte de a se angaja intr-un dialog cu mine, dna Oancea trebuie sa se decida: ori contesta autenticitatea documentelor intocmite de ofiteri de Securitate (asa cum lasa sa se inteleaga intr-un text publicat in revista „22“, din 7 septembrie, 2010) si in acest caz se abtine sa citeze din ele cu scopul de a ma acuza, ori accepta autenticitatea lor si atunci accepta ca am macar dreptul sa fiu nelinistit de ce am gasit in unele documente.
Eu am ales sa fiu prietenul lui Mihai Botez si nimeni nu ma poate determina sa devin dusmanul lui. Nici macar membri ai familiei sale.
M-as bucura daca dna Viorica Oancea ar intelege ca pentru a-si continua admirabila munca de consolidare a memoriei fratelui sau nu are nevoie sa-i calomnize pe altii.
In sfarsit, dar nu in ultimul rand: nu intr-un dosar de urmarire informativa al lui Mihai Botez s-au gasit documente nelinistitoare in legatura cu Dorin Tudoran, ci in dosarul de urmarire informativa al lui Dorin Tudoran s-au gasit documente sugerand lucruri nelinistitoare in legatura cu Mihai Botez. Aceasta este situatia de la care dna Oancea incearca sa deturneze atentia.

P.S. 1. Este neplacut sa vad un editor ca dna Viorica Oancea sustragandu-se obligativitatii de a folosi semnele citarii acolo unde ele nu pot fi evitate. De exemplu, buna parte a comentariului despre teoria disidentei solitare, (teorie care urma sa-i „stimuleze pe adversarii dictaturii sa-si faca publice criticile personale, «solitare» (adica separat), critici care, ramanand la nivelul «delictului de opinie» (individual), nu erau oficial incadrabile in articole de lege si deci nu puteau constitui infractiuni (cum erau de pilda, incercarile de asociere si organizarea in «grupuri dusmanoase») fusese larg difuzata de Europa Libera in ca din 1979.“) vine dintr-un text mai vechi, apartinand altcuiva. Sa fiu, cumva, lucrat la mai multe perechi de maini?

P.S. 2. Multumesc revistei „Cultura“ pentru a-mi fi oferit dreptul de a raspunde articolului dnei Viorica Oancea.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper