In asteptarea unui raspuns din partea „fiului lor“

Un articol de VIORICA OANCEA

Stimate domnule Tudoran,
Vad ca nu raspundeti intrebarii mele. Tonul dulceag de afectiune pe care-l afisati este deranjant pentru orice om de buna credinta. Eu va intreb din nou:
1. Cum explicati turnatoria, grea prin consecintele ei, pe care ati comis-o împotriva lui Mihai Botez, evocata in nota olografa scrisa cu tus, din data de 10/11/1983, prin care se precizeaza: „Sus-numitul (Dorin Tudoran) , afirma ca le-a predat“ (doua materiale difuzate la Europa Libera, n.n.) „lui Mihai Botez, care le-a tinut asupra sa cca. o luna de zile, dupa care le-a trimis in strainatate printr-un diplomat american care a plecat definitiv de la post“.
O turnatorie mai grava nu-mi pot imagina. Trimit alaturat facsimilul aparut in cartea Dumneavoastra la pagina 556 si acelasi text „in clar“ de la pagina 376. Explicati acest derapaj, ca sa poata pricepe lumea cat de serioasa a fost disidenta dumneavoastra . Alte „fineturi“ le puteti detalia alta data.
2. Constat in continuare ca nu puteti produce nici o proba ca Mihai Botez ar fi putut fi „turnator de lux in siajul Securitatii“, si nici inalt ofiter DSS. Din fragmentele, putine, aflate in carte, extrase din multele interogatorii si incarcerari la care a fost supus sute, mii de ore, se vede clar ca a incercat cu disperare sa va ajute, sa faca public protestul dumneavoastra, sa-l puna în lumina favorabila si fata de Europa Libera, si fata de Helsinki Watch, v-a sprijinit cu o generozitate pe care nu ati meritat-o si a riscat enorm ca sa va ajute sa fiti credibil in strainatate, unde, fara autoritatea si bunul lui renume, nu v-ar fi luat nimeni in serios.
Tocmai asta n-ati inteles – ca exista o mare diferenta intre „disidenti „ si „opozanti“ ai regimului: una a fost o critica deschisa a strategiilor, a drumului pe care merge Romania si alta, ca „excelentele lor“ Gheorghe Pana sau Gogu Radulescu („excelente“, cum ii numiti ) nu v-au ajutat sa ajungeti in conducerea Uniunii Scriitorilor. Sau ca sunteti nemultumit ca nu v-ati gasit un loc de munca in Occident in urma bursei pe care o primiserati. Sau ca
v-ati intors in tara cu hotarârea de a gasi sprijin sa emigrati, din partea cuiva dispus sa va ajute sa faceti cariera in afara tarii, in conditiile in care nu cunosteati vreo limba straina, fiind absolvent al unei facultati de limba romana, poet de talent, in Romania, si, eventual, ziarist incepator. Vlad Georgescu nu v-a crezut, dovada ca nu a vrut sa va angajeze la Europa Libera, cu toate ca Mihai v-a sustinut. Probabil ca Vlad Georgescu v-a citit mai bine.
Cu acelasi procedeu al invaluirii si al confuziei voite a punctelor de vedere, va prefaceti ca nu stiti niste reguli elementare ale disidentei, care au functionat in dictatura, desi va pretindeti un teoretician al disidentei solitare. Lui Ceausescu nu ii pasa de Constitutie, dar, ca semnatara a tratatului Helsinki, Romania nu putea sa-si incalce propriile angajamente in vazul lumii civilizate si a unor organisme internationale care protejau drepturile omului in dictatura. Era ceea ce facea Europa Libera, ea asigura protectie internationala celor care aduceau critici regimului totalitar, dar cu conditia ca oponentul pe care-l sprijinea sa nu devina un infractor fata de legile statului roman de atunci.
M-ar mira sa nu fi stiut asta. Oricum, acum incepeti sa va amintiti ca Mihai Botez a primit pasaport în 1987 în toamna, la 11 ani dupa primul stagiu la acelasi institut Woodrow Wilson, unde fusese coleg cu nume importante ale elitei americane. Si de acestea parca incepeti (sau mi se pare mie?) sa va amintiti.
Prin legaturile pe care le avea cu unele ambasade in timpul disidentei, Mihai Botez isi asigura confidentialitatea in privinta traseului scrisorilor catre Europa Libera fiindca, iata, fara sprijinul lor, contactele cu Vlad Georgescu ar fi fost in pericol.
Disperarea Securitatii de a descoperi cu certitudine cine era transmitatorul mesajelor catre Europa Libera (povestita de Pacepa in amintirile lui) a dus la falsul din scrisoarea catre Vlad Georgescu, in care i se intindea o nada lui Vlad Georgescu, dar si lui Mihai Botez (v. pagina 111 din „Scrisori catre Vlad Georgescu“, facsimil).
Inregistrarea masinilor de scris la militie a fost o masura luata in acelasi sens, tocmai ca sa poata exista o evidenta a ceea ce pleca scris peste hotare (v.p. 210, 212, 220). In cartea lui Pacepa se vorbeste de o sedinta a Comitetului Politic Executiv in care se hotarasc masuri pentru cenzurarea pe scara nationala a corespondentei si telefoanelor cu Occidentul, precum si pentru impiedicarea oricarui contact dintre disidenti si diplomatii straini din Romania, „ masuri aprobate in mai putin de o jumatate de ora. Doua zile mai tarziu, Ceausescu a primit un mesaj de la Presedintele Carter, in care acesta isi exprima ingrijorarea fata de lipsa de libertate politica in Romania.“(op.cit.p220)
In anii de disidenta, in tara, Mihai Botez isi gandise in linii mari majoritatea cartilor de analiza a comunismului, pe care le-a definitivat ulterior in cadrul perioadei petrecute la Centrul Woodrow Wilson: „Lumea a doua“,
„Intelectualii din tarile din Est“.“Istoria relatiilor romano-americane“ o terminase in 1985 . Unele studii au fost incheiate si sustinute la Stanford, Hoover Institution. La versiunea engleza a cartii „Lumea a doua“, prefata a fost scrisa de Robert Conquest, cu care Mihai se imprietenise din 1976, pe cand erau colegi la Woodrow Wilson Center si pe care avea sa il regaseasca la Hoover Institution, in 1989, dupa expulzarea sa din tara, petrecuta in 1988.
Studiile de matematici si matematici aplicate, adunate in sute de lucrari, au fost continuate pana cu putin timp inaintea mortii.
Nu stiu cum va puteti motiva ura impotriva lui Mihai Botez, sentiment de care el era atat de strain, poate doar prin diferenta de statura intelectuala si morala care se vede cu ochiul liber.
Iar aceasta carte, „Eu, fiul lor“, este rusinoasa pentru dumneavoastra, cel putin tot atat cat este de oribila ca document al vremurilor in care am trait cu totii.
Cum puteti justifica tradarile dumneavoastra, domnule Dorin Tudoran? Este inutil  sa le imbracati in dulcegarii si sentimentalisme ieftine pentru ca pana la urma tot nu veti reusi sa ascundeti adevarul. Oare puteti dormi linistit stiind ca i-ati tradat, in modul cel mai josnic, asa cum se vede din atitudinea dvs de acum, pe Mihai Botez si pe Vlad Georgescu, singurii disidenti romani care contau, care isi articulau protestul pe o posibilã eficienta ? Europa Libera insemna atunci  o speranta pentru Romania, o legatura cu lumea. Chiar si despre caderea Zidului Berlinului, un adevarat inceput al sfarsitului comunismului, in Romania s-a aflat tot de la Europa Libera. In timp ce refulatii si lasii Romaniei isi indreptau sperantele spre perestroika ruseasca, Europa Libera vorbea despre adevarata democratie, o promova si incerca sa o faca functionala, obligand dictatura sa tina seama de presiunile internationale care protejau, intre anumite limite si dupa anumite reguli, drepturile celor curajosi, care nu aveau atunci nici un alt sprijin. Scrisoarea lui Mihai Botez catre Presedintele Americii, la acea vreme, este impresionanta; ea spune : „Domnule Presedinte, ajutati Romania, pentru ca in Romania de acum oamenii neinformati incep sa creada ca democratia este sinonima cu perestroika“. ( v. facsimil). Toata intoxicarea Securitatii, de care dvs nu sunteti strain, dovada balbaielile de acum, este, de fapt, mult mai grava. Fara sa vreti v-ati dat de gol. V-as fi crezut numai vanitos fara masura, inconstient si iresponsabil, copilaros si versatil ca o primadona… Acum insa,  am aflat mai multe despre dvs. Am vazut ca vreti sãva dati drept erou, dar nu ati reusit decat sa faceti literatura ieftina din suferintele si vietile altora, care chiar au murit pentru ideile lor. Dar exista niste date si din alte surse decat ale Securitatii, lamuritoare  in privinta intensificarii represiunii impotriva lui Mihai Botez.
Dumneavoastrã ati tradat un secret, singurul care conta.
Viorica Oancea

PS.: Am uitat sa va multumesc pentru omagiul adus familiei mele in discursul de la lansarea cartii lui Mihai Botez „Romanii despre ei insisi“. Omagiile au fost intotdeauna partea de rezistenta a lui Dorin Tudoran. In toate domeniile.
V.O.

Un comentariu pentru “In asteptarea unui raspuns din partea „fiului lor“”

  1. noiembrie 18, 2010 la 12:35 am

    Stimată Dnă Oancea,

    ca unul care l-am cunoscut pe Vlad Georgescu și opiniile sale în anii 1983-85, vă sînt alături. Am convingerea fermă că istoria NU se poate scrie exclusiv pe baza documentelor Securității, publicate selectiv și fără note de subsol prezentînd și cealaltă față a medaliei, atît cît e ea cunoscută, din alte surse disponibile.

    Ar fi fost și mai este, cred, oportun ca editura Polirom să republice acum volumul de „Scrisori către Vlad Georgescu”, inclusiv mărturia lui Nicolae Manolescu din 2003. Iar volumul ar trebui completat cu textele editorialelor lui Vlad Georgescu, difuzate la Europa Liberă și ale discuțiilor înregistrate cu Mihai Botez.
    Mare parte a lor se regăsesc în arhiva istorică de pe site-ul Europei Libere la adresa:(www.europalibera.org).

    Cu urări de bine,
    V.E.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper