Tentatii la Muzeul TATE

Austerele sali ale fostei centrale electrice Bankside, de pe malul stâng al Tamisei, care adapostesc, de un deceniu, Muzeul de arta moderna internationala Tate Modern1, gazduiesc o expozitie menita sa atraga un public suplimentar si, evident, venituri suplimentare2 . „Expus. Voyerism, supraveghere si aparatul de fotografiat“3  a fost deschisa la 28 mai si a promis sa fie principalul eveniment muzeal londonez al verii4. Autorii expozitiei, curatoarea americana Sandra S. Phillips (de la SFMOMA, dupa cum este cunoscut muzeul californian) si curatorul britanic Simon Baker, s-au concentrat pe virtutile „investigatoare“ ale aparatului de fotografiat, folosit, înca de la inventarea sa, pentru a spiona partea secreta a vietii celorlalti. Artistii au fost, la rândul lor, interesati de capacitatea invaziva a aparatului. Dupa cum spune Phillips, în deschiderea expozitiei, aparatul de fotografiat a facut ca unele predilectii ale fiintei umane sa fie mai usor de satisfacut. Curiozitatea nativa, caracteristica speciei noastra (si, probabil, întregului regn animal), pare sa fie augmentata de tentatia fructului interzis. Evolutia omului poate fi judecata si din perspectiva luptei permanente a fiecarui individ de a-si proteja spatiul privat, lupta dusa, în unele cazuri, împotriva curiozitatii, uneori, maladive a altora, de a trece dincolo de granita acceptata cutumiar, sau, chiar, legal. Expozitia investigheaza rolul fotografiei în privirea voyerista asupra celor din jur, fie ca este vorba despre anonimi sau despre celebritati, de acum mai bine de un secol sau din realitatea imediata. Vazut ca un agent al democratizarii societatii, aparatul de fotografiat a fost, totodata, însusit drept un obiect indispensabil din arsenalul oricarui spion, fie el militar sau civil, fie amator sau profesionist. „Democratizarea“ despre care vorbeam este legata, pe de o parte, de distributia în masa a fotografiei si de scaderea continua a pretului de vânzare al aparatelor de fotografiat, în conditiile unei permanente îmbunatatiri a performantelor lor, si, pe de alta parte, de absenta necesitatii unei pregatiri serioase pentru realizarea fotografiilor, a instantaneelor, mai ales. Practic, asa dupa cum observa George Eastman, atunci când a produs primul aparat Kodak, orice persoana cu putin interes si bun-simt poate sa faca fotografii. Tocmai acest lucru a dus la proliferarea încalcarilor vietii private, astfel încât, deja, în 1908, un tribunal new york-ez a dat prima sentinta într-un caz legat de utilizarea unui aparat de fotografiat, ca instrument de patrundere în sfera privata a unei persoane.
Desigur, expozitia este interesata, în buna masura, si de fotografia utilizata ca mijloc de expresie artistica, desi, poate, unii vizitatori mai conformisti ar putea reprosa lipsa unor presupuse calitati artistice intrinseci pentru unele opere. În realitate, multi dintre artistii contemporani sunt atrasi, adeseori, tocmai de latura aparent nespectaculoasa a imaginii, de rolul ei de vehicul al informatiei.
Nu toate imaginile expuse apartin unor maestri ai fotografiei, desi nu lipsesc din expozitie, de la neglijatii (azi) Jacob August Riis sau Paul Strand, pâna la celebrii Man Ray, Brassaï (pe numele sau real, Gyula Halász), Henri Cartier–Bresson, Helmut Newton, Andy Warhol si Robert Mapplethorpe5. Evident, nu putea sa lipseasca dintr-o asemenea expozitie macar unul dintre faimoasele instantanee realizate de Abraham Zapruder, în momentul asasinarii lui John F. Kennedy. Sunt, desigur, expuse si destule imagini ale unor autori care au ramas anonimi, chiar daca ele, imaginile, au ajuns sa marcheze o epoca6.
Expozitia investigheaza, tematic, diversele zone de interes ale fotografilor, fie ei jurnalisti sau artisti: fotograful nevazut, voyerism si dorinta, celebritate si zgâire, marturia violentei si supravegherea sunt sectiunile alese de curatori pentru a ilustra tema generala. Cele 200 de imagini alese au fost selectate dintre multe alte zeci de mii de fotograme, iar reprezentativitatea lor este, într-adevar, impresionanta pentru ceea ce înseamna, concis spus, fotografii realizate fara acordul celor fotografiati (desigur, unele imagini, precum cele de Mapplethorpe sau Nobuyoshi Araki, din sfera pornografiei artistice, fac exceptie de la aceasta regula dar constituie, pe de alta parte, obiectul privirii curioase, indiscrete, a vizitatorilor expozitiei însisi). Cele 14 sali pe care se întinde expozitia, impecabil pusa în pagina, reprezinta un alt fel de istorie a fotografiei, privita, uneori, cronologic, dar, în primul rând, analogic. Probabil ca imaginile care stârnesc cel mai mare interes vizitatorilor contemporani, privitori nu tocmai inocenti ai unei realitati, adeseori de nedescris (executarea unui tradator francez, în 1944, sau corpul ciopârtit al unei tinere cambodgiene, în 1990), sunt si cele mai cunoscute, cum sunt cele fie din sfera pornografiei (dupa cum spune Phillips, imediat dupa ce a aparut fotografia, a aparut si fotografia pornografica) sau a vietii starurilor (ca, de exemplu, Elisabeth Taylor si Richard Burton fotografiati, în 1962, de Marcello Gepetti, un paparazzo care si-a câstigat celebritatea cu acele instantanee), fie din zona militara si de spionaj (ca, de exemplu, imaginile cu spioni sovietici surprinsi de fotografii serviciilor americane de contraspionaj).
Expozitia este însotita de un catalog generos garnisit cu texte ale curatorilor principali, dar si ale colaboratorilor lor (Philip Brookman, Carol Squiers, Richard B. Woodward si Marta Gili), iar magazinele muzeului au fost special aprovizionate cu volume legate de arta fotografica si de istoria fotografiei. În plus, sunt organizate simpozioane, tururi ghidate, discutii cu autorii expozitiei si proiectii de filme: un adevarat regal, pentru orice vizitator!

Note
1. În decembrie 1992, a fost facuta publica initiativa separarii galeriei de arta moderna si contemporana internationala de cea britanica, a celebrului muzeu care, din 1932, poarta numele întemeietorului sau, Henry Tate. Dupa concursul de arhitectura derulat în 1994, firma elvetiana Herzog & De Meuron a primit dreptul de a amenaja cladirea centralei electrice construite în 1947 si închise în 1982. Muzeul a fost deschis într-un timp record, în mai 2000, si, de atunci, a devenit unul dintre cele mai vizitate muzee britanice.
2. Daca expozitia permanenta se viziteaza gratuit, la cele temporare se percepe o taxa (în acest caz, de 10 lire). Oricum, chiar daca bugetul muzeului este asigurat în cea mai mare parte de Ministerul Culturii, Media si Sportului si de sponsorii generosi ai institutiei, lasând la o parte alte venituri suplimentare (provenite, de exemplu, din vânzarile de la magazinele si restaurantele muzeului), nici biletele vândute la expozitiile temporare nu reprezinta o sursa de neglijat. Asigurarea unei oferte culturale variate, în functie de buzunarul fiecaruia (partea esentiala si de departe cea mai valoroasa a colectiei muzeale este accesibila gratuit, prin efortul statului, dar orice serviciu cultural dorit suplimentar se plateste) reprezinta, probabil, o solutie inteligenta (si, ma grabesc sa adaug, a unui stat responsabil fata de cetatenii sai) la dilema discutata în urma cu mai multe saptamâni, în paginile acestei reviste: accesul la muzee ar trebui facut gratuit sau cu plata?
3 . Traducerea titlului expozitiei nu este, poate, cea mai fericita. În original, expozitia se numeste Exposed. Voyerism, Surveillance and the Camera.
4. Expozisia va fi închisa la 3 octombrie, dar va fi itinerata în SUA, la Muzeul de Arta Moderna San Francisco (30 octombrie 2010 – 17 aprilie 2011) si la Centrul de Arta Walker din Minneapolis (21 mai – 11 septembrie 2011).
5. As fi fost tentat sa o includ si pe Yoko Ono pe aceasta lista, dar nu mi se pare ca simpla sa celebritate este suficienta pentru a-i dovedi calitati artistice egale cu ale celorlalti autori mentionati, în pofida laudelor aduse de critici de circumstanta.
6. Unele dintre acestea sunt realizate de fotografi ai agentiilor de presa United Press International si Associated Press sau de serviciile armatei americane.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper