Retragerea trupelor americane din Irak: un nou început?

Un articol de Cristian BARNA

Duminica, 5 septembrie 2010, Bagdad. Trupele SUA si-au încheiat misiunea de lupta în Irak de aproape o saptamâna! Si totusi în Irak nu este liniste! Cel putin opt persoane au murit si 25 au fost ranite, duminica, 5 septembrie 2010, într-un atentat sinucigas cu microbuz-capcana, comis în apropierea fostului sediu al Ministerului Apararii din centrul Bagdadului. Acesta este atentatul cel mai sângeros comis în Irak de la încheierea misiunii de lupta a armatei americane, marti, 31 august 2010

În 19 martie 2003, o coalitie militara internationala condusa de SUA si Marea Britanie, la care au aderat 30 de state ale lumii, a demarat o campanie de anvergura în scopul rasturnarii regimului irakian condus de Saddam Hussein, acuzat de dezvoltarea unui arsenal chimic si biologic si de sprijinirea logistica a al-Qaeda.
În 27 de zile de la debutul conflictului, a carei legitimitate a fost puternic contestata la nivel international si care a produs o racire fara precedent a relatiilor dintre statele membre NATO, a fost stabilit controlul terestru asupra principalelor zone-cheie ale Irakului, fara însa a fi descoperite dovezi concludente ale programelor de obtinere a armelor chimice si biologice irakiene. 1
Însa, pe cât de facila s-a dovedit cucerirea teritoriului irakian, pe atât de dificila a fost asigurarea securitatii post-conflict, fortele coalitiei internationale confruntându-se cu puternice miscari insurgente irakiene, fiind expuse unor atacuri zilnice cu dispozitive explozive. Mai mult, Irakul a devenit un adevarat refugiu, atât pentru membrii al-Qaeda cât si ai altor grupari teroriste.
Conform unor factori de decizie din cadrul nou-înfiintatelor forte de ordine irakiene, valul de sinucigasi si martiri care invadase Irakul, ca urmare a operatiunilor militare din 2003, a fost un produs introdus prin contrabanda în Irak. Noua „cultura“ religioasa a fost exploatata de unele grupari teroriste, care au profitat de haosul instalat în Irak, unde se crease un amestec periculos de politica, religie si nationalism, pentru a-i recruta pe cei ramasi fara speranta, fara un loc de munca si dornici de razbunare. Idealurile religioase ale fedayeen-ilor (martirii irakieni) promovau ideologia  al-Qaeda, acestia fiind condusi de Abu Musa’ab al-Zarkawi, adept declarat al lui Osama bin Laden. Provincia Al Anbar si Fallujah devenisera primele „nuclee“ în jurul carora s-au adunat mujahedin-ii arabi care intrasera fraudulos în Irak (mai ales prin Siria).2
La investirea sa în functie, Barack Obama afirma ca razboiul din Irak si esecul strategiei de combatere a terorismului international, asa cum a fost pusa în practica de administratia Bush, au facut SUA mai putin sigure decât înainte de 11 septembrie 2001: „nu exista o solutie militara pentru Irak. De aceea planul meu este de a mentine capabilitati militare în Irak doar pentru a anihila al-Qaeda. Trebuie sa recunoastem ca aceasta grupare nu este cea mai importanta sursa de violenta din Irak beneficiind de o slaba sustinere din partea siitilor, kurzilor sau triburilor sunite. Prezenta al-Qaeda în Irak (reprezentata de mujahedin-ii proveniti din Afganistan, Arabia Saudita, Siria, Yemen, Iordania, Egipt, etc.) este legitimata de prezenta trupelor noastre. Retragerea trupelor americane va izola al-Qaeda si va oferi irakienilor sansa de a-i anihila pe jihad-istii care lupta în numele acestei grupari“.3
Ulterior preluarii mandatului prezidential, Obama face publica, în 27 februarie 2009, strategia privind retragerea soldatilor americani din Irak: pâna în 31 august 2010, misiunea trupelor combatante aflate în Irak va fi finalizata iar SUA va mentine o forta de tranzitie care va îndeplini urmatoarele functii: înzestrarea, pregatirea si consilierea fortelor de securitate irakiene (cu conditia ca acestea sa ramâna non-sectariene), conducerea de misiuni antiteroriste si protejarea programelor americane civile si militare aflate în derulare. Într-o prima faza, aceasta forta de tranzitie va fi formata din 35-50000 de soldati americani urmând ca, pâna la sfârsitul anului 2011, SUA sa-si retraga toate efectivele militare din Irak.4
În conformitate cu promisiunile lui Obama, misiunea americana de lupta s-a încheiat oficial marti, 31 august 2010, soldatii americani care mai ramân în Irak având drept misiune „consilierea si sustinerea“ armatei irakiene. Conform lui Obama, acestia vor parasi Irakul pâna la sfârsitul anului 2011.
Obama a afirmat ca încetarea operatiunilor militare americane din Irak reprezinta îndeplinirea unei promisiuni facute în timpul campaniei electorale din 2008 si anume încheierea razboiului de 7 ani si jumatate lansat de catre George W. Bush,  în care, potrivit unui bilant AFP, peste 4.400 de soldati americani si-au pierdut viata în Irak.
Cu privire la cauzele declansarii acestui razboi, dupa 7 ani si jumatate, Colin Powell, Secretarul de stat al SUA de la acea data, declara ca razboiul din Irak ar fi putut fi evitat. Conform lui Powell, daca se dovedea, înainte de începerea ostilitatilor, ca Irakul nu are arme de distrugere în masa, „credinta mea este ca SUA nu ar fi început razboiul“. Colin Powell afirma ca George W. Bush si Congresul SUA au actionat convinsi ca informatiile despre existenta armelor de distrugere în masa erau reale si ca invazia Irakului a fost legala.5
La rândul sau, în cartea de memorii, „A Journey“, lansata miercuri, 1 septembrie 2010, Tony Blair afirma ca „îi pare rau pentru vietile pierdute“ în Irak, adaugând însa ca înlaturarea lui Saddam Hussein de la putere a fost „corecta“ si ca nu regreta decizia de declansare a invaziei din Irak. Fostul premier britanic considera ca urmarile invaziei din 2003 au fost „înspaimântatoare“ si ca SUA si Marea Britanie nu au prevazut rolul al-Qaeda sau al Iranului în ecuatia post-invazie.
În ceea ce-l priveste pe Obama, chiar si înainte de a ajunge presedinte, acesta declara, cu privire la razboiul din Irak, ca nu sustine continuarea „unui razboi prostesc, razboi pripit“, fiind îngrijorat de „o ocupatie americana de o durata neobisnuita, cu costuri nedeterminate si consecinte necunoscute în inima lumii musulmane“. În opinia sa, o consecinta a esecului strategiei administratiei Bush în Irak a fost consolidarea pozitiei strategice a Iranului în Orientul Mijlociu (care a sprijinit rezistenta populatiei majoritare siite din Irak împotriva lui Saddam Hussein), reducerea credibilitatii SUA în regiune si punerea în pericol a Israelului si a unor state arabe, aliate ale SUA.6
Pentru a întari spusele lui Obama, urmatorul citat din Jessica Stern este ilustrativ: „Daca cineva i-ar fi cerut lui bin Laden, la începutul anului 2003, sa scrie un scenariu pe care George W. Bush si Tony Blair sa îl urmeze, nu le-ar ordona acestora sa atace si sa ocupe o tara musulmana sfidând comunitatea internationala si încalcând legislatia internationala? Si nu ar fi dorinta lui cea mai aprinsa sa îi vada pe acesti „noi cruciati“ umilindu-i pe musulmani si pe ei însisi în modul cel mai graitor cu putinta? Totusi, poate i s-ar parea prea mult sa ceara ca acesti soldati sa îsi fotografieze propriile crime“.7

NOTE:
1. Bowman, Steve: Iraq. U.S. Military Operations, U.S. Library of Congress, Washington, 2003
2. Sharpe, Mary: Suicide Bombers: The Psychological, Religious and Others Imperatives, St. Edmunds College, Cambridge University, 2008
3. Graham-Felsen, Sam: Senator Obama Delivers Address on National Security, www.my.barack obama. com, August 1, 2007
4. *** US President’s speech to Marines at Camp Lejeune, North Carolina on Friday, February 27, 2009, where he laid out timeframe for US withdrawal from Iraq, www.timesonline.co.uk/tol/news, February 27, 2009
5. Novac Adrian: Colin Powell: Razboiul din Irak ar fi putut fi evitat, 5 septembrie 2010, www.hotnews.ro
6. White, Deborah: Barack Obama on Israel, Iran and Iraq, www.terrorism.about.com
7. Stern, Jessica: Fearing Evil, Social Research 71, 2003

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper