Moschee da, moschee ba!

Un articol de DUMITRU RADU POPA

Când a teoretizat „The Crash of Civilizations“, Samuel B. Huntington habar nu avea ca, în anul 2010, ciocnirea se va desfasura, în toata amploarea, chiar în downtown Manhattan, la o aruncatura de bat de celebrul ground zero. Am scris acum vreo câteva luni despre perspectiva construirii unei moschei, în cadrul unui mare Centru Cultural Islamic, exact în apropierea locului unde, în Septembrie 2001, au fost distruse de extremismul islamic cele doua turnuri ale lui World Trade Center. Daca atunci dezbaterea, oricât de înfocata, pastra mai mult un caracter local, între timp ea a capatat un caracter national, e prezenta pe toate canalele mediei, grupuri de pro si contra, bine pazite de politie pentru ca lucrurile sa nu degenereze, se confrunta aproape zilnic la fata locului. Si, asa cum se întâmpla mai întotdeauna cu un subiect care ia amploare nationala, chiar si alegerile din noiembrie vor fi influentate de acel da sau ba în privinta construirii moscheii la ground zero.

Presedintele Barak Obama, în felul în care ne-a obisnuit de când e la Casa Alba, a vorbit din nou, cum se spune aici, pe ambele parti ale gurii. O data s-a declarat total în favoarea construirii moscheii, pe chiar locul unde mai bine de trei mii de oameni au murit datorita fanatismului islamic. A citat în sustinerea tezei sale dreptul constitutional al oricarei religii de a profesa si construi lacasuri de cult în Statele Unite. A doua zi a revenit însa asupra subiectului – atacat fiind între timp de chiar liderii propriului partid democrat – precizând ca, de fapt, construirea unei moschei la ground zero nu ar fi o idee tocmai potrivita…
Proiectul „Cordoba House“ cum e cunoscut centrul islamic, de altfel aprobat de catre autoritatile orasului New York, a scindat societatea americana într-un mod putin asteptat. De pilda, Centrul American pentru Drept si Justitie, o grupare conservatoare ce se defineste ca un campion al libertatii si tolerantei religioase, a apelat imediat la Curtrea Suprema a statului pentru a bloca proiectul. Pe aceeasi linie actioneaza însa si multi liberali, potrivnici unei moschei ridicate pe locul martiriului provocat de Al Qaeda, chiar daca promotorii proiectului „Cordoba House“ sustin ca Centrul Islamic va fi o punte între religii, o sansa de a uita ranile trecutului si a promova coexistenta în buna întelegere. Liniile politice se încurca, totul e din ce în ce mai putin clar, vedem cum binecunoscuta Anti-Defamation League, al carei scop principal este „eradicarea oricarei forme nedrepte de discriminare“ cere … masuri discriminatorii împotriva muslimilor americani – deruta totala!
Sa stam strâmb si sa judecam drept: problema cu care se confrunta azi America e mult mai profunda decât ridicarea sau nu a unei moschei în downtown Manhattan. Ea vorbeste despre o incapacitate esentiala si periculoasa de întelegere a diverselor si complexelor diviziuni din lumea islamica. Aceasta incapacitate a costat extrem de mult America si Occidentul european în lupta cu Islamul violent si extremist, ca si în reconcilierea cu cei care, în mod pasnic, sunt aderentii celei de-a doua religii din lume ca numar de practicanti. Mai toti suntem perfect capabili – spune într-un remarcabil eseu William Dalrymple – sa facem distinctii valide în cadrul lumii crestine. Faptul ca cineva este membru al bisericii catolice din Boston nu îl face deloc sa fie confundat cu un catolic din Armata Republicana Irlandeza care planteaza bombe, tot asa cum un crestin ortodox nu e cu nimic legat de criminalii de razboi sârbi, cu care împarte aceeasi religie. Si exemplele ar putea continua. În privinta Islamului, însa, multi lideri americani si occidentali tind sa-l vada drept un unic, terorist monolit. Daca ar fi stiut despre ireconciliabila diferenta dintre salafitii jihadisti Al Qaeda si muslimii seculari (Partidul Baath) ai lui Saddam Hussein, administratia lui George W. Bush probabil ca n-ar fi început dezastruosul razboi din Irak, ci s-ar fi concentrat pe reconstructia post-Taliban a Afghanistanului.
Sa revenim însa la moschee. Feisal Abdul Rauf, principalul promotor al proiectului „Cordoba House“, este cunoscut drept unul dintre cei mai însemnati gânditori sufisti (sau sufi) o orientare mistica a Islamului, care, în privinta scopului si practicii religioase, este total opusa jihadismului si violentei Al Qaeda. Si, totusi, pentru marea masa a opiniei publice, o moschee e… o moschee!
În mod legal, constitutional, si în mare masura chiar si filosofic, cei care sustin dreptul de construire a moscheii la ground zero au de partea lor legea americana. si totusi, în ceea ce ma priveste, nu pot afirma ca cei ce se opun proiectului o fac doar din bigotism si ignoranta. Simbolismul si sensibilitatea maselor conteaza si ele extrem de mult în acest caz, daca nu din punct de vedere legal, în mod sigur din punct de vedere cultural. În lumea reala, dincolo de regulamente, amendamente constitutionale etc., s-au mai vazut cazuri în care e foarte greu de deliberat. Catre sfârsitul anilor ‘80 multe grupari evreiesti – între care si The Anti-Defamation League – au protestat când un grup de calugarite carmelite au ridicat o mânastire la Auschwitz cu scopul declarat de a se ruga pentru cei morti în lagar. Pentru cei care s-au opus prezentei unei mânastiri carmelite acolo, actul în sine reprezenta o încercare de a sterge simbolismul Auschwitzului drept un lagar de exterminare a evreilor. La vremea aceea, chiar într-un editorial din „New York Times“ se punea întrebarea „daca Auschwitz ar fi locul potrivit pentru o mânastire crestina“ si se conchidea laudând pe cei ce au luptat si reusit sa mute asezamântul carmelitelor. O carte din 1991 dedicata acestei dispute era intitulata „Memory Offended“ („Memorie ofensata“) si continea, mutatis mutandis, toate argumentele ce s-ar putea azi aduce împotriva construirii unei moschei la ground zero.
Corectitudine politica, ignoranta, lipsa de tact, simbolism exacerbat si sensibilitate populara, mai ales a familiilor victimelor de pe 9 septembrie 2001 – iata un cocktail care a produs o vijelie cumplita. Un scriitor precum Robert Spencer afirma pe blogul sau ca religia islamica în totalitate nu este decât o ideologie terorista iar Islamul moderat n-ar fi decât un mit. Dupa el, orice musulman pasnic nu e altceva decât un jihadist potential. Pe de alta parte, familii si prieteni ai celor asasinati în teribilul act de terorism considera moscheea de la ground zero o insulta fata de memoria mortilor, un simbol al victoriei Jihadului si un monument care sa vesniceasca actul teroristilor. Însa conflictul, cum spuneam, a atins scara nationala. Daca opozitia fata de proiectul „Cordoba House“ avea de a face exclusiv cu locatia moscheei, nu cu dreptul constitutional al muslimilor de a-si construi un lacas de cult, în alte parti ale Americii, la mii de mile de ground zero înregistram tot felul de alte reactii. În Temecula (California) un pastor baptist a protestat vehement la perspectiva construirii unei moschei în zona spunând, despre musulman, ca nu trebuie sa fie capabili sa-si raspândeasca influenta, ei nefiind altceva decât o  miscare ideologica terorista si nu o… religie!
Cum spuneam, între ignoranta, corectitudine politica, constitutionalism – lucruri cât de cât cuantifiabile – si simbolism, sensibilitate publica (mai putin cuantifiabile) constructia moscheii divizeaza azi o tara întreaga. Eu as aplica aici o alta norma, tot necuantifiabila, dar atât de solida si probata de secole, astazi însa tot mai uitata: bunul simt.
Si, bunul simt, în cazul de fata ne-ar spune, cu o vorba veche, ca – dincolo de orice alte considerente – nu  e bine sa vorbesti de funie în casa spânzuratului!

Un comentariu pentru “Moschee da, moschee ba!”

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper