Benedict al XVI-lea in Marea Britanie

Un articol de ANA PETRACHE

Vizita Papei in Marea Britanie a inceput sub semnul ingrijorarii, cei ce nu sunt practicanti catolici nu inteleg de ce un contribuabil britanic ar plati pentru aceasta vizita, facuta la invitatia  reginei, deci la nivel de sefi de stat si nu la nivel de episcopi.

De ce ar sustine un englez vizita lui Benedict al XVI-lea? Ei bine, inainte de scandalurile cu pedofilia inca mai exista o speranta ca Papa sa reprezinte o manifestare a faptului ca acel britanic nu e regalist. Ar mai fi o varianta in care britanicul l-ar sustine pe Papa, cazul in care britanicul nu e de fapt britanic decât cu cetatenia, si asta daca nu e vreun imigrant ilegal. Exista in Anglia si imigranti care nu sunt musulmani si care pot proveni ori din Irlanda, ori din alte tari in care a fi catolic nu este lucrul cel mai rau care ti se poate intâmpla. Dar ca sa nu fiu acuzata de reductionism o sa mai ofer si o a treia varianta: sa crezi cu adevarat!
Sa ne aducem aminte un amanunt picant: biserica anglicana se declara catolica, de altfel ritul slujbei si stilul arhitectural al bisericii seamana cel mai tare, dintre toate cultele protestante, cu catolicii. Dar sa nu ne grabim sa generalizam, exista in bisericile anglicane: anglo-catolici High Church, anglo-protestanti Low Church si anglo-liberali Broad Church. Din cauza acestor elemente de stil ce se aseamana cu catolicismul, Biserica Romano-Catolica a fost binevoitoare in mod special cu acei anglicani care de-a lungul timpului s-au comportat ca fii ratacitori si s-au hotarât sa se intoarca in Biserica Mama – cam asta ar fi cazul cardinalului John Newman (1801-1890), ce a fost canonizat duminica trecuta, sau cazul laicului G.K. Chesterton, care poate fi o buna imagine a ceea ce ar putea sa fie un intelectual crestin, la fel ca celalalt exemplu de intelectual crestin englez, C.S. Lewis, de data aceasta anglican (nu stiu de ce, poate din cauza Revolutiei Franceze, dar termenul intelectual crestin englez suna prost, in cultura engleza acestia sunt numiti scriitori apologeti crestini).
Nu va fie teama sa
„evanghelizati cultura“!
Prima impresie imi spune ca este greu sa fi crestin in spatiul englez, nu in spatiul anglofon, unde americanii au aratat ca viata capitalista si democratica nu e incompatibila cu valorile crestine, dar strict in spatiul englez imi pare a fi tare dificil. Primele doua motive sunt secularizarea si relativismul moral, subliniate si in predica tinuta de Benedict al XVI-lea la Liturghia din Glasgow. Ce propune papa credinciosilor catolici in special si crestini in general? Un „nu va fie teama sa evanghelizati cultura!“, sa va faceti auzit glasul crestin, „lucrând la promovarea intelepciunii si credintei in spatiul public“! Biserica ii incurajeaza astazi „pe profesorii si pe politicienii catolici sa isi foloseasca talantii si experienta in slujba credintei, implicându-se in cultura la toate nivelurile“! Ei bine, avem de-a face cu o propunere de manifestare a doctrinei sociale de implicare social-politica si cu o evanghelizare a culturii. Doua propuneri legate mâna in mâna ce nu pot fi luate separat, daca nu evanghelizezi cultura nu ai justificari intelectuale care sa promoveze valorile crestine in societate; daca ai doar actiuni concrete de ajutorare a celor in nevoie, actiunile bisericii nu se mai disting cu nimic de actiunile marxiste.

Acest mesaj de evanghelizare a culturii nu este transmis doar catolicilor, ci si anglicanilor, Papa referindu-se la activitatea comuna tuturor religiilor de „cautare a sacrului“ si la ceea ce uneste cultul anglican cu cel catolic: credinta in Hristos. Unul dintre primii pasi in evanghelizarea culturii este reprezentat de respingerea tuturor formelor de reductionism, oferite de stiintele umane si naturale. In traducere libera, acest pasaj poate fi interpretat asa:
1) Draga Hawking, nu putem sa il reducem pe Dumnezeu la numele sau propus de tine – Gravitatia!
2) Draga Dawkins, nu putem sa reducem omul la un sir de ADN!
3) Dragi marxisti, nu putem reduce omul la relatiile lui sociale!
4) Dragi materialisti, nu putem reduce sufletul la o suma de conexiuni neuronale!
Lista poate continua, dar ma opresc aici, nu trebuie sa fii in mod obligatoriu credincios ca sa nu fi reductionist, dar daca esti credincios face parte din profesiunea ta de credinta sa stabilesti in spatiul public daca nu valori crestine, macar conditiile de posibilitate ale valorilor crestine. Si când spunem valori crestine nu trebuie sa ne limitam la „pace, dreptate si salvgardarea creatiei“ mentionate in predica papei, care nu sunt in mod explicit valori crestine, cât la valori specific crestine cum ar fi „cautarea sfinteniei“, „intâlnirea cu iubirea divina“, „realitatea personei lui Hristos si a invierii sale“.
Un alt pas ar fi redescoperirea constanta a radacinilor crestine ale Europei, fara de care Europa insasi risca sa ramâna doar un contract economic fara nici un fel de fundament ideatic, ceea ce din punctul meu de vedere e ca si cum ai reduce casatoria la un contract economic de intr-ajutorare.
„Lumina voastra trebuie sa ii lumineze pe ceilalti si nu poate fi pusa sub obroc, sa devenim lumina pentru ceilalti, aducându-i mai aproape de Hristos, acesta este rolul crestinului in timp de criza in lumea aceasta, fiecare din noi e chemat sa schimbe lumea, lucrând la Imparatia lui Dumnezeu“. Astfel poate fi rezumat mesajul Papei pentru toti crestinii din Marea Britanie.
Vizita Papei, pe lânga una pastorala, cum a declarat-o  insusi suveranul pontif, si pe lânga una politica, asa cum au declarat-o ziarele, este si una ecumenica, prin discutiile cu anglicanii, prin intâlnirile intre teologii anglicani si cei catolici, prilejuite de aceasta vizita, prin discursul despre importanta crestinismului in construirea Europei si despre elementele ce unesc cele doua confesiuni crestine. Dar in spatele acestor amabilitati trebuie sa subliniem faptul ca John Newman este un convertit, un teolog ce a trecut de la anglicani la catolici, deci este un exemplu de universalitate inteleasa in sensul catolic al termenului. Evident ca nu faptul ca s-a convertit face din Newman un sfânt, ci stilul sau de viata, dar atunci când beatificarea are loc printre anglicani – cei din sânul carora s-a convertit – acest gest este si un mesaj potrivit caruia unitatea crestinilor nu se poate face decât sub ocrotirea catolica. Adica atunci când toti fiii ratacitori se vor intoarce, dupa exemplul lui Newman, care a incercat sa aduca biserica anglicana mai aproape de traditiile catolice si, nereusind acest lucru oficial, a hotarât sa treaca el personal la catolicism.
Prin urmare, nu putem neglija faptul ca John Newman reprezinta pentru Biserica Romano-Catolica un model, nu doar unul de fapte bune si doctrina intelectuala, ci si de decizie asupra a ceea ce este adevarata biserica de succesiune apostolica. Ca si in cazul cardinalului francez Jean Marie Lustiger, un convertit evreu, ce a facut foarte multe pentru dialogul dintre catolici si evrei, imaginea cardinalului Newman poate fi utilizata in scopuri ecumenice, dar cu un plus de avantaj pentru catolici.
Ziarul catolic francez La Croix are un dosar special in care insista pe importanta ecumenica a faptului ca nici un alt papa nu a mai fost primit pâna acum la rezidenta Arhiepiscopului de Canterbury, episcopul ce conduce Biserica Anglicana, dar aceste vizite nu mi se par suficiente pentru a acoperi sensul profund al promovarii modelului de viata si intelectual al lui Newman, cel care a optat sa renunte la postul sau de la Oxford si la parohia sa de la Littlemore, lânga Oxford, si la toti prietenii sai pentru a deveni preot catolic, adica a recunoaste succesiunea apostolica directa a Romei, negând-o pe cea a anglicanilor (Xavier Tillette, L’eglise des philosophes, Cerf, 2006, p. 173). Alegerea lui Newman trebuie inteleasa ca o recunoastere a sacrificiilor sale de dragul Adevarului, dar aceste alegeri sunt o optiune clara pentru Biserica Romei in defavoarea bisericii Angliei. Dar acum doar nu o sa ne formalizam, Adevarul nu o sa conteze mai mult decât avantajele concrete pe care le ofera biserica Angliei, cum ar fi mariajul preotilor si episcopilor (cu care sunt de acord) sau hirotonisirea femeilor, visul oricarei feministe, cot la cot cu oficierea de casatorii gay.
Turul Londrei cu BXVI
Nu pot incheia acest articol fara a face câteva observatii asupra modului in care te poti informa despre vizita papei. Ei bine, in momentul in care scriu aceste rânduri este sâmbata seara si, conectata pe www.thpapalvist.org.uk, sunt la propriu cu ochii pe el in drumul sau spre Hyde Park. Stranie varianta a turului Londrei cu BXVI. Daca va tin nervii puteti sa va jucati de-a Big Brother cu Papa, si nu va fie teama, nu el va urmareste, ci voi. Si cum multe imagini sunt luate de sus dintr-un elicopter, poti folosi expresia Ochiul lui Dumnezeu.
Eu pot intelege povestea cu binecuvântarea urbi et orbi in direct ca indulgenta plenara, dar sa stai efectiv cu ochii pe papa in toata aceasta vizita nu cred ca te face un mai bun crestin si nu cred nici ca este o forma de a le oferi celor ce nu sunt prezenti sansa participarii. Adica a urmari in direct un discurs este una si a urmari drumul cu masina de la St Peter’s Residential Home la Hyde Park e alta, dar incep sa il inteleg pe tatal meu care se uita la turul Frantei pentru a isi imbogati cunostintele de geografie. Oricum, gratie acestei tehnici nu mai e nevoie sa precizezi, la sfârsitul reportajului de la Londra, transmite Ana Petrache, din fata laptopului; iar chibitii pot sa se joace de-a spectatorul angajat cât vor ei, fara sa renunte la pijamalutele si halatul de casa.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper