Romania intre xenofobie si europenizare

Un articol de GEORGE APOSTOIU

Sub guvernare de stanga, Romania  a devenit mai intai membra a NATO,  in 2004 si, apoi, a Uniunii Europene, in 2007. Culoarea politica a guvernarii de la Bucuresti a contat in analizele Occidentului in aceeasi masura in care au contat interesele lui politico-economice si militare care au stat la baza ,,europenizarii“ Romaniei. Totusi, trebuie spus ca Romania s-a supus paradigmei sub care au evoluat toate fostele state comuniste din Europa de Est. Sunt necesare pentru sustinerea acestei idei analize mai aplicate si ceva mai multa sinceritate din partea tuturor celor implicati in evolutia evenimentelor. Obiectivele politicii Vestului de dupa caderea regimurilor comuniste sunt identice pentru toate statele est-europene: integrarea in structurile euro-atlantice, adica in NATO si in institutiile europene: Consiliul si Parlamentul Europei si  Uniunea Europeana.  Romania a  avut mici nuante de evolutie post-decembrista dar chiar si acelea au fost tinute bine sub control. Particularitatea evolutiei noastre spre institutiile euro-atlantice consta in faptul ca intrarea in NATO si aderarea la Uniunea Europeana s-au facut, cum am spus, cu guvernarea  de stanga. S-a urmarit, astfel, responsabilizarea stangii fata de parcursul nostru european,  acea stanga acuzata (fara temei) de restauratie o vreme, de neo- sau cripto-comunism apoi si de nationalism pana in vremurile de azi. Obsesia tipului de putere a lui Ceausescu a facut ca in Romania sa nu fi fost investigata corect, si nici evaluata lucid, pofta de putere a politicienilor romani dornici sa se instaleze in scaune cu orice pret. Naparlirea ideologica a fost cel mai mic dintre compromisuri. In cazul Romaniei, ,,cineva“ a aplicat schema de calcul folosita la rezistenta materialelor, anume, un adaos consistent pentru siguranta. Era inutil – istoria a dovedit-o –, asa cum inutila a fost mascarada revolutiei sangeroase din Romania cand a functionat teama eventualei rezistente din partea fortelor  considerate nationaliste. Intrarea noastra in structurile euro-atlantice prin ,,stanga“ a permis ocolirea unui obstacol, cel pe care il indicau nesiguranta si suspiciunea – nemarturisite, dar reale – in partidele romanesti asezate peste noapte la dreapta. Acestea nu si-au putut castiga credibilitate in Occident din motive pe care toata lumea le stia: toate, ca si cele de stanga, proveneau din acelasi fost Partid Comunist.
Dupa sapte, respectiv, trei ani de la integrarea in NATO si Uniunea Europeana, Romania poate fi considerata o tara cu adevarat ,,europeana“ asa cum ar fi trebuit sa fie? Greu de sustinut. Nu mai avem economie nationala, nu mai avem politica externa si nu am reusit sa construim o politica interna si externa europeana, asa cum s-ar fi cuvenit. Suntem pe strapontina Europei, fara glas si cu respiratie aritmica. O constatam in prea multe ocazii. Intre altele, de exemplu, nu avem capacitatea economica sa intram in zona monedei unice euro si nu oferim garantia unui  comportament care sa ne permita sa fim acceptati in spatiul Schengen. Recent, presedintele Romaniei a vorbit despre lipsa obligatiei partenerilor nostri europeni de a da explicatii pentru refuzul acordului de acceptare a unui nou stat in spatiul Schengen. Cum ar zice romanul, a vorbit nitam-nisam despre ceva ca sa… Totusi, precizarile lui, sa ne intelegem, urmaresc sa-i pregateasca pe romani pentru o amanare a intrarii noastre in acest regim de vize. Meritam atata onestitate din partea autoritatilor noastre, nu-i asa?,  macar pentru a ne aduce aminte ca le-am votat.
Sa ne resemnam ca nu suntem doriti in spatiul Schengen? Nu avem incotro. Sa recunoastem ca increderea partenerilor europeni in Romania este la cote ridicole. De cand Bucurestiul a considerat ca suntem mai ,,atlantici“ decat ,,europeni“ sau ca suntem intai ,,atlantici“ si apoi ,,europeni“, Romania nu mai conteaza la Bruxelles, la Luxenburg sau la Strasbourg. Sa admitem ca ne-am propus cu intelepciune, cu un scop anume, sa fim ,,atlantici“ mai mult decat ,,europeni“. Cine sa sustina o astfel de directie? Cine ne reprezinta in Parlamentul European? Crede cineva ca o tanara care are dificultati de exprimare in romana (de logica, de cultura, de cultura politica si de experienta  politica sa nu vorbim!) poate fi un Take Ionescu? Crede cineva ca un milionar care a inlocuit scoala cu pastoritul poate fi un Bratianu, un Vaida-Voievod sau un Titulescu?  Cine nu realizeaza ca suntem in momente la fel de grave ca si cele in care un Take Ionescu, un Bratianu, un Vaida-Voievod, un Titulescu  se manifestau pe scena Europei inseamna ca nu simte pulsul Timpului. Adevarul ca disparem din Europa, pe cat de sever, pe atat de dur, ni se releva sistematic. De fapt, nu mai contam in Europa.
Pentru ca am fost capabili sa trimitem in astfel de vremuri un oier in Parlamentul European, sa revenim la oile noastre. Aderarea la spatiul Schengen presupune ca viza acordata de Romania unui strain sa fie valabila in orice stat membru al Uniunii Europene. Or, aceasta necesita spirit de justitie si de ordine, rigoare in respectarea legilor si reglementarilor si, in toate acestea,  raspundere. Adica, exact punctele in care Romania se arata vulnerabila din ce in ce mai mult. O realitate pe care o consemneaza toate rapoartele de tara facute la Bruxelles, la Strasbourg si, mai nou, la New York.
Liberalizarea circulatiei romanilor in Europa a adaugat un motiv nou sa nu fim bine primiti in Europa. Iar problemele care vor fi ridicate in conditionarea intrarii Romaniei in spatiul Schengen incep sa ne lamureasca mai bine acest adevar. Nu suntem singurii vinovati, dar nici nu suntem imaculati. Risipitori si inconstienti, ne-am pierdut pana si avocatul cel mai interesat in aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, Franta. Sub guvernul de dreapta al lui Sarkozy, Parisul va ridica – as prefera sa nu fiu bun profet! – un obstacol serios in calea acceptarii Romaniei in satiul Schengen. Cum francezii stiu sa puna cel mai convingator ambalaj intentiilor politice restrictive, vand conditionarea extinderii spatiului Schengen pe lupta impotriva imigratiei clandestine. Guvernantii francezi au preluat ofensiva mediatica lansata recent de presedintele francez pe tema amenintarilor la adresa securitatii statului si au concentrat atacurile pe dimensiunea imigratiei ilegale pe care o amesteca deliberat cu delicventa. Dimensiune in care tin cu obstinatie sa se inscrie, cu ,,drepturi depline“,  tiganii din Romania. Desigur, Occidentul incepe sa faca distinctia intre tigani si romani, dar este prea tarziu pentru mentalul colectiv.
Politica guvernului de dreapta din Franta este taxata de xenofoba. Chiar in aceasta revista am scris ca ceva-ceva nu este in regula cu masurile luate intempestiv de Paris impotriva tiganilor din Romania si din Bulgaria. Cele doua tari nu fac inca parte din spatiul Schengen dar nimeni nu crede cu adevarat ca numai tiganii din Romania si din Bulgaria sunt raspunzatori de nelegiuirile produse de straini in Franta. Tiganii din Ungaria, Slovacia, Ucraina, Polonia,  din spatiul ex-Iugoslav sunt toti icoane de biserica? Nu sustin ca tiganii din Romania nu ar trebui pedepsiti atunci cand incalca legea. Dar nu pot sa trec cu usurinta peste suspiciunea ca ei sunt folositi la luarea unor masuri politice care sa amane intrarea Romaniei  – si a Bulgariei – in spatiul Schengen. Si nu este drept. Tiganii sunt cetateni ai Europei si nu avem motive sa credem ca numai tiganii din Romania si Bulgaria trebuie expatriati. De comportamentul lor in Romania raspunde guvernul roman. De comportamentul lor intr-un alt stat raspunde guvernul statului respectiv. Numai ca tiganii din Romania sunt expatriati din Franta fara judecata, fara condamnare. Respectarea drepturile minoritatilor pentru care Romania a fost in atatea randuri pusa la zid de instantele europene se impune si la Paris, si la Bruxelles, si la Strasbourg, si la Luxemburg. Ajunsi in Franta, in Anglia, in Olanda, in Luxemburg tiganii  din Romania trebuie tratati cu masura impusa Romaniei si integrati educational, social si economic in acele state.
Altfel, trebuie sa acceptam pretentia Frantei de intarire a masurilor de control la frontierele Uniunii Europene. Spatiul Schengen presupune responsabilitate in privinta circulatiei persoanelor carora un stat le acorda viza de intrare in Uniunea Europeana.  Noi putem sa asiguram aplicarea constanta si uniforma a reglementarilor in aceasta materie? Aceasta este, deocamdata, intrebarea. O intrebare la care, este adevarat, chiar state cu vechime in comunitatea europeana au dificultati sa raspunda. Cu cinci ani in urma a fost creata  – si instalata la Varsovia – o Agentie europeana pentru gestionarea cooperarii operationale la frontierele externe ale statelor membre U.E. Este o institutie care are sarcina de a coordona activitatile, indiferent de natura lor, legate de trecerea frontierelor: vize, trafic de marfuri etc., etc. Se vede ca nu este suficient din moment ce Roma, Londra si Parisul, pe drept sau pe nedrept, se plang de delicventa emigratiei clandestine. Grecia, Italia si Ciprul au provocat multe nemultumiri pentru faptul ca nu reusesc sa supravegheze suficient de bine frontierele maritime. Unele progrese s-au inregistrat, totusi. De exemplu, supravegherea sistematica si masurile luate la intrarea Maltei in Uniunea Europeana au facut ca imigratia clandestina spre aceasta insula sa scada intr-un an cu 50%. Potrivit unor statistici, in 2008, 50 % si, in 2009, 75 % dintre  imigrantii clandestini ajunsi in Europa de Vest au intrat prin Grecia. Incepand din 1 octombrie, in portul Pireu va functiona un Centru regional pentru supravegherea frontierelor Maltei, Italiei, Greciei si Ciprului. Acestea sunt situatii reale. Noi, romanii, sau bulgarii, putem sa le facem fata? Sa constatam, in plus, ca amplasarea Centrului la Pireu  este atat de aproape de Romania si de Bulgaria.
Dupa o planificare facuta la Bucuresti si la Sofia – nu neaparat convingatoare – Romania si Bulgaria ar trebui sa intre in spatiul Schengen peste un an de zile. Este un drept al unui stat membru, dar nu se dobandeste oricum. Administratia romaneasca, oricare ar fi partidul sau coalitia de guvernare, trebuie sa stie ca ordinea intr-un stat nu este aleatorie si nu poate fi subordonata intereselor clanurilor politice. Suntem noi capitalisti cu acte europene, ne permitem noi sa inaltam avionul personal pe cerul liber al Europei pentru a ne lua micul dejun la Monte Carlo, dar aceasta nu are nimic cu ordinea intr-un stat sau cu ordinea de stat.  Ministerele Justitiei si Internelor din Romania  ar face bine sa afle cat mai repede adevarul simplu ca ordinea si afacerile trebuie tinute sub  control chiar si intr-un stat capitalist. Pentru sanatatea tuturor!
Sa nu ne surprinda cand ni se va spune ca romanii nu sunt bineveniti in spatiul Schengen. Romania a intrat, mai ales din vina ei, in menghina xenofobiei pe care a declansat-o criza economica mondiala, si neputinta ei de a se moderniza. Adica de a deveni europeana.

Un comentariu pentru “Romania intre xenofobie si europenizare”

  1. august 26, 2010 la 2:06 pm

    Domnule Apostoiu,nu stiu care este profesia domniei tale si in ce calitate ai scris acest articol insa nu vad legatura intre cultura si analiza de mai sus.Daca ai avea rabdarea de a cerceta ai afla ca aderarea la spatiul Shengen are la baza criterii clare care nu se schimba de la o zi la alta pentru a satisface nevoile de popularitate ale unor politicieni,fie ei si francezi.In consecinta tot articolul de mai sus nu are obiect si ramane doar o penibila proba de propaganda antiguvernamentala.Sper totusi ca acest articol a fost platit ca un eseu si nu la numarul de cuvinte.Ar fi fost pacat de timpul pretios acordat acestei sarcini de serviciu.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper