Minunata lume noua

Un articol de Adriana Mocca

Cartile Seherezadei

Privind in urma, imi pare ca norocul nu e decât suma unor factori inefabili printre care libertatea, facultatea discernamântului, calitatea oamenilor intâlniti si a cartilor citite se dovedesc a fi de importanta maxima. Am cunoscut persoane a caror avere considerabila (sau celebritate) a reusit doar sa le chirceasca sufletul si sa semene in jurul lor singuratatea malefica. Stiu altii – la limita decentei financiare – de o seninatate aristocratica, inconjurati de prieteni –  nu doar reci si siguri, cum numeste Hugo cartile. Primii traiesc intr-o fabuloasa lume noua, unde iubirea si nobletea sunt inlocuite cu senzatii. Ceilalti nu-si vor renega cu nici un pret bunele obiceiuri, cum ar fi capacitatea de a se entuziasma pentru o idee sau un ideal. Recitindu-l pe Aldous Huxley, in perioada hiper-mediatizata a crizei, am avut sentimentul ca parcurg un fel de raport stiintific, o cronica rece a societatii moderne, cu toate problemele ei.
Totusi, romanul sau, „Minunata lume noua“  aparuse in 1932. Fictiune inscrisa in traditia literaturii engleze, a romanului-utopie sau, dupa termenul lui Anthony Burgess cu referire la acest text – distopie,  saptezeci de ani mai târziu capata tulburatoare accente de realism. Deja, in eseul publicat in 1958, „Reintoarcere in minunata lume noua“, autorul constata, amar si dezamagit, rapiditatea cu care profetiile sale devin realitate.
Existenta structurata dupa un model impus si controlata in detaliu a societatii figurate de Huxley e proprie oricarui sistem totalitar. Pe cel de dinainte de ‘89, o parte dintre noi l-au cunoscut. Era construit pe frica. Cel in care traim e cu atât mai violent cu cât imbraca aparentele stabilitatii, fericirii, serenitatii tâmpe.  Minunatul sistem – in realitate bazat tot pe frica – e un urias pachet de bonusuri si rate la banca pentru casa-plasma-frigider vândut robotilor in schimbul vietii, adica a fortei lor de munca. In lumea corporatista, limbajul hipnopedic „bucuieste-seruieste“ suflete, iar politica de complianta incurajeaza delatiunea. Nu rareori mediocritatea este cea premiata, pentru zelul depus in intonarea de osanale la adresa sanctitatii ierarhice. Daca inlocuim entitatea divina a marelui Ford – inventata de Huxley – cu orice brand de companie multinationala, doar ca un exercitiu de team-building, vom avea tabloul perfect fidel al societatii contemporane. Adaugati cinismul, spoiala valorilor culturale, spirituale, morale, eradicati frumusetea, adevarul si pe Dumnezeu, prizati o doza consistenta de televiziune-drog si veti degusta toate deliciile bokanovskificarii huxleyene. Lumea a ales fericirea, lasând „arta superioara“ câtorva salbatici. Incet, incet, doar ei vor mai sti ca versul „o, minunata lume noua in care traiesc astfel de oameni“ ii apartine lui Shakespeare, pentru ca doar ei vor mai citi!
Si vazând zorii zilei mijind,
Seherezada, sfioasa, tacu.

http://cartileseherezadei.radiocultura.ro

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper