Grecia lui Victor Hanescu

Un articol de VALENTIN PROTOPOPESCU

Rândurile de fata sunt rânduri de vacanta. Abia revenit din insorita Grecie, acea tara a carei situatie noi, românii, ar trebui sa evitam a o repeta, dupa indemnul „intelept“ al prezidentului nostru actual, recunosc ca, macinat de fatala depresie a intoarcerii acasa, nu ma simt insufletit de marele chef al producerii de texte. Mai mult, consultând netul, am constatat ca Victor Hanescu, singurul jucator român de tenis care conteaza in circuitul individual ATP, se afla in cadere libera, pierzând meci dupa meci si esuând pâna pe locul 53, dupa o pozitionare onorabila, pe 37. Este o pricina subiectiva care, adaugata celor obiective, generate de prabusirea economica, institutionala si morala a României, nu face altceva decât sa-mi sporeasca starea de profunda deprimare.
Grecia vs. România – o comparatie de tot râsul
Imi amintesc de parca ar fi trecut decenii, nu doar câteva amarâte de zeci de ore, de abisala veselie a amicului meu grec, medic de tara din nordul Macedoniei grecesti, care s-a distrat copios când l-am citat pe actualul locatar din Palatul Cotroceni. Stergios din Rodolivos cunoaste România, a facut studiile la Bucuresti pe vremea lui Ceausescu, este un om informat, deloc un idealist. In viziunea sa, comparatia basesciana dintre un stat profund decazut, macinat de coruptie, lipsit aproape total de sistem medical, educational si de protectie sociala, care in doua decenii nu a fost in stare sa realizeze decât 190 km de autostrada, iar calitatea acestor drumuri este de nedescris, cu o tara prospera, care in cele 500 de insule locuite numara nu mai putin de 100 de aeroporturi, care e strabatuta de mii de km de autostrada si in care pensia minima este de 600 de euro – este de tot râsul.
As fi râs si eu, daca nu mi-as fi amintit ca in România traieste si familia mea, iar minciunile sfruntate debitate cu tupeu la televizor sunt crezute de un mare numar de compatrioti. De la o vreme, sunt numerosi românii pentru care verbul „a greciza“ are o conotatie peiorativa. Ce sa le explic oamenilor? Ca e aberant sa le plângi de mila grecilor, din orice punct de vedere? Ca atunci când, ca politician si inalt dregator, esti depasit de situatie, inventezi probleme false, le proiectezi asupra altora, deturnând astfel atentia opiniei publice de la adevarate greutati si drame nationale? Ca „falimentul“ Greciei este o gogorita, ca si cel al Marii Britanii ori al Statelor Unite, tari inglodate in credite externe, dar in care standardul de trai, economia si cultura functioneaza la cote extrem de inalte? Ca Grecia socialistului Papandreu e doldora de turisti, ca nu vezi intr-insa pe distante de sute de km nici o darapanatura care in România s-ar numi pompos gospodarie taraneasca? Ca manifestatiile si luptele de strada, dincolo de faptul ca sunt in general organizate de anarhisti si MERA, au avut loc pentru ca guvernul a taiat salariile al 15-lea si al 14-lea, venitul de baza nefiind afectat in nici un fel? Dar cui sa spun aceste adevaruri factuale? Si, in fond, de ce? Asadar, ii las sa manânce fericiti portocale si sa le plânga de mila grecilor pe toti cei care vor s-o faca! Ca prostia e gratuita, nu doare si nu cere de mâncare…
Minutele fatidice de la Wimbledon
Asadar, adânc deprimat de mizerabila revenire in draga tarisoara – care numara, intre multe alte minuni si frunze, 18.300 de biserici fata de 4.700 de scoli si abia 425 de spitale –, ce citesc pe site-ul ATP? Ca la turneul pe zgura de la Stuttgart, primul la care participa dupa Wimbledon, Victor Hanescu pierde in prima mansa in fata obscurului elvetian Marco Chiudinelli, mai cunoscut prin faptul ca e prietenul din copilarie al lui Federer decât prin cine stie ce realizare profesionala, scor 6-7, 3-6. Ca la turneul de la Hamburg, competitie pe zgura importanta, de 500 de puncte, Victor este eliminat in turul al doilea, dupa ce statuse in primul, fiind cap de serie. Invingatorul sau? Germanul Julian Reister, care-l eliminase anterior pe deja consacrata bête noir a tenismanului nostru, alt neamt, Daniel Brands, cel care-l facuse pe român sa se poarte scandalos la All England Club… Reister a câstigat in doua seturi,
7-6, 6-4. Dupa Hamburg, a venit Gstaadt-ul, turneu pe zgura in care Hanescu triumfase in 2008. Si in Elvetia competitorul nostru a pierdut in primul tur in fata spaniolului Daniel Gimeno-Traver, scor 6-4, 6-4. Toti acesti tenismani aveau, in momentul disputarii meciului cu Victor Hanescu, un clasament mai slab decât sportivul român: Chiudinelli era pe locul 66 mondial, Reister pe 121, iar Gimeno-Traver pe 74.
Prin urmare, este clar ca lucrurile nu merg asa cum ar trebui pentru Big Vic, dupa cum il numeste Brad Gillbert pe jucatorul din România, si nu cred ca sunt paranoic atunci când presupun ca pentru introvertitul sportiv „buba s-a spart“ in acel nenorocit meci din turul al treilea al Wimbledonului, când Hanescu a abandonat in fata lui Brands, cu largul concurs al arbitrului btritanic Kim Craven. Filmul s-a rupt pentru bucurestean in momentul in care, pe val, dupa rezultate bune anul acesta, intre altele si o finala la Casablanca, ori setul cucerit lui Roger Federer, sau raportul pozitiv victorii-infrângerii in circuitul ATP (19-12), totul s-a naruit in cele câteva minute ale ghemului opt din mansa a treia, când Victor a ratat trei mingi de meci. Ajuns in optimi la Wimbledon, el ar fi abordat cu alt moral cele trei turnee pe zgura amintite, aparându-si punctele de anul trecut sau marcând altele noi. Din pacate, scandalul odios al carui „erou“ a fost Hanescu, faptul ca s-a comportat asa cum nu o facuse niciodata, nici public, nici in competitii, cu atât mai mult in templul tenisului mondial, Wimbledon, au determinat o crunta zguduire psihica a acestuia, urmata de o cadere evidenta, de o lipsa de chef in a practica tenisul sau cel bun, si, in cele din urma, de o fractura in increderea de sine si de o pierdere a imaginii propriei identitati.
„Baiatul cel bun“ al circuitului
Victor Hanescu era „baiatul cel bun“ al circuitului, tenismanul calm, civilizat, lipsit de temperament si uneori chiar de „razboinicie“. Era sportivul tolerant, decent, tacut si timid. Era jucatorul care, pentru a-si face jocul solid, serviciu-forhand, avea nevoie de stabilitate psihica, singura trasatura in masura a-i oferi vitala incredere de sine, fara de care nici un tenisman, oricât de talentat, nu face nicicând performanta. Acum, totul e praf si pulbere, Victor e la pamânt, este eliminat de adversari in fata carora pâna nu demult ar fi câstigat fluierând. Nici macar pe suprafata lui favorita, zgura, nici macar in cadrul singurului turneu pe care l-a câstigat in circuit, cel de la Gstaadt, unde se simte bine, nu mai poate aduna câteva mingi de-o biata victorie in turul inaugural. Si inca o veste proasta pentru noi: Victor este singurul nostru om de baza in simplurile Cupei Davis. In septembrie, la Bucuresti, avem sansa de a elimina Ecuadorul, pentru a accede din nou in Grupa Mondiala, adica in rândul primelor 16 echipe ale lumii. Dar cu acest moral al lui Hanescu, chiar si Cupa Davis devine o gluma proasta…
Asadar, sa-i „multumim“ inca o data domnului Craven, arbitrul britanic cu morga, care, prin aroganta, cecitate si iresponsabilitate, a taiat elanul unui sportiv exemplar, ingropând pentru ani buni sperantele tenisului românesc, un sport aproape defunct. Sigur, nu e vina englezului ca tenisul nostru abia se târaste si ca responsabilii sai sunt aidoma politicienilor de Dâmbovita. Sigur, mister Craven habar n-avea ce opera punea in scena atunci când arbitra precum a facut-o, incurajându-i pe derbedeii din gradene si descurajându-l pe Hanescu. Chiar daca ar fi stiut, ma indoiesc ca ar fi procedat altfel.
Sigur, nu e vina lui mister Craven ca Hanescu e slab de inger, labil si dependent de recunoasterea lumii exterioare. Insa lucrurile stau exact ca in acea teorie a fizicii, potrivit careia daca un fluture isi misca aripile la Shanghai, inseamna ca la New York se pune de-o furtuna. Victor si-a construit personalitatea si cariera tenisistica incetul cu incetul, pornind de la datele sale fizice, tehnice si psihologice. Ca orice constructie bizuita nu pe talent sclipitor, ci pe munca asidua, entitatea Hanescu este amenintata de cea mai mica nedreptate, furtisag, eroare. Si totul trebuie reluat de la zero, asa cum Victor a mai facut acum câtiva ani, când, din pricina unui accident la spate, din primii 50 de jucatori ai lumii a cazut pâna pe la jumatatea cifrei 700, revenind apoi spectaculos in prima suta mondiala.
Da, doar ca acum timidul bucurestean are 29 de ani, precum si o tinichea ingrozitoare de coada – a scuipat la Wimbledon –, tinichea pe care gazetarii de sport din România, in marea lor majoritate, s-au chinuit eroic sa i-o lustruiasca si sa i-o amplifice sarmanului Victor.
In zilele Wimbledonului, ei se calcau pe picioare sa-l incondeieze pe „marele eretic“ de la Londra, sarbatorind sadic scandalul in care Hanescu intrase in buna masura fara voia sa. Dintre acesti „moralisti“, unul nu scrie astazi despre suita de infrângeri si mai ales despre maniera in care jucatorul român pierde meciurile. Unul nu observa caderea psihica, trauma si angoasa a caror victima este Victor Hanescu.
Dar asta e tara in care m-am intors din vacanta, tara pe care Basescu nu o vrea in situatia Greciei. Hai, mai, baieti, patrupezi buni si mâncatori de portocale! Hai, mai… sa traiti bine si sa scrieti strâmb! Hai, mai! Yassou!

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper