Domnilor copii

Cartile Seherezadei

Cum raspunde un adult cu experienta la intrebarile atât de concrete ale copiilor? Unde se gasesc raspunsurile destepte, simple, pe masura puterii lor de intelegere care, nu rareori, depaseste judecata adultului? Cred ca literatura poate fi sertarul cu minuni. L-am deschis de curând, ca sa-mi salvez „onoarea“ de profesor improvizat. Citisem romanul lui Daniel Pennac, „Domnilor copii“ cu ceva timp in urma, câtiva ani poate. O lectie de româna cu nepotul meu mi-a amintit textul.
– Hai sa facem exercitiul 3! Trebuie sa construiesti propozitii cu cuvintele las, voios, des si antonimele lor. Te ascult cu mare interes!
– Hmmmm… (pauza, liniste, ochii cauta prin colturile camerei ideea, cuvintele se aduna si mustacesc pe buze)…“ Horia s-a comportat ca un las pentru ca nu a recunoscut ca l-a pârât pe Mircea“.
– Corect! Si acum antonimul. Ce calitate ar avea Horia daca folosesti antonimul?
– Stiu… dar nu pot sa formulez fiindca nu e adevarat.
– Inimioara, acum inventezi doar niste propozitii, nu conteaza daca e adevarat… Adica…, sigur, in principiu, ar trebui sa spunem adevarul (simt ca incep sa ma incurc in propriile explicatii) dar, atunci când ne imaginam ceva, chiar si numai o propozitie cu antonime, suntem atenti la… la… (la ce suntem atenti, fir-ar sa fie ???) … la corectitudinea exercitiului si mai putin la respectarea stricta a unui fapt de viata.
– Dar daca spun o minciuna e corect?
Zbang!!! „Imaginatia nu inseamna minciuna“ – se afiseaza pe un ecran imaginar, propozitia de inceput a romanului lui Daniel Pennacchioni (adevaratul nume al autorului) unde un profesor le cere elevilor sa scrie o compunere, in care sa-si imagineze un scenariu bizar: intr-o dimineata se trezesc adulti, in timp ce  parintii au devenit copii. In dimineata urmatoare, elevii sai chiar au parte de acea soarta. Povestindu-i istoria, nepotul meu a inteles diferenta dintre fictiune, imaginatie si minciuna.
Lectura unor fragmente de roman  ar fi cu mult mai interesanta decât analiza reclamelor sau a unor articole debile de ziar asa cum este prevazut in programa clasei a 5-a. Scoala româneasca are mari probleme, de la structurarea materiei, alegerea textelor (ma refer la manualul de limba româna Humanitas Educational) pâna la competentele dascalilor. Daca si profii ar avea o lista de lecturi suplimentare pentru vacanta – profesoara nepotului meu nu s-a gândit la asa ceva pentru elevii ei– „Domnilor copii“  ar trebui sa se regaseasca din multe motive, dar mai ales pentru fraza urmatoare: „adevarul nu se afla in ziare! Adevarul nu se afla in televizorul vostru! Adevarul nu se afla nici macar in cele ce se spun in jurul vostru!… Adevarul este o permanenta cucerire“.
Si vazând zorii zilei mijind,
Seherezada, sfioasa, tacu.

http://cartileseherezadei.radiocultura.ro

Vezi si:

• Ultima noapte de aici, intaia noapte de Dincolo
• Pedocratia corecta sexual
• Democratie
• Tinerele elite