Mizericordie

Un articol de CONSTANTIN STOICIU

Vestea, surprinzatoare, neverosimila, revolutionara, daca vocabula revolutie mai are azi vreun sens, a traversat planeta si, presupun, a ajuns si în România. Aiurea, dincolo de câteva comentarii rezervate, ecoul a fost se pare nul. În privinta patriei falimentate de improvizatiile paguboase si dusmanoase ale guvernului n-am deocamdata nicio idee, dar presupun iarasi ca vestea s-a pierdut sau se va pierde în resemnarea si neputinta celor multi si în sictireala pungasilor si a laudatorilor de serviciu. Dar despre ce-i vorba? Bill Gates si Warren Buffet, personaje pe cât de celebre si concrete, pe atât de simbolice pentru capitalismul nord american – reusita prin merite personale si ceva relatii si ajutoare binevenite, primul, speculant afabil si fara scrupule celalalt ?, si-au gasit timp sa palavrageasca la televizor despre criza lumii care le-a îngaduit sa-si adune miliardele. Chestiune de imagine si de compasiune calculata pentru compatriotii mai putin sau chiar deloc favorizati de soarta si de împrejurari, au adus în discutie posibilitatea ca bogatii sa-si daruiasca o parte din avere. Cui, n-am înteles prea bine, dar e lipsit de importanta, accesele de generozitate ale miliardarilor si milionarilor n-au fost niciodata nevinovate si, de cele mai multe ori, nu sunt altceva decât o cale deturnata de garnisire a conturilor si de reducere a impozitelor.
Specialistii în relatii publice ar putea vorbi de o excelenta gaselnita mediatica menita sa hraneasca iubirea de bogati si de bogatie într-un moment în care Statele Unite au enorme dificultati de a controla efectele devastatoare ale crizei. Novicele si rauvoitorul (pentru unii) care sunt, crede mai degraba ca cei doi miliardari si-au adus obolul pe altarul sacru al „visului american“, al visului capitalist într-un sens mai larg de reinventat cât mai grabnic si de raspândit iarasi în lumea larga a sarantocilor visatori si incurabili. Cei doi corifei ai unei societati bolnave de aroganta si ai unui mod de viata a carui singura valoare sunt banii si-au facut numarul de mizericordie rituala, nu i-a costat nimic, criza, necriza, spre deosebire de milioane de compatrioti, nimic nu le-a amenintat, nu le ameninta si nu le va ameninta portofelul si zdruncina convingerile.
Scriam cândva, la începutul crizei, ca s-ar putea ca sprintenul si zâmbaretul Barak Obama sa salveze Statele Unite, dar în nici un caz România. A salvat pâna una alta bancile si Walt Street-ul, care i-a finantat în larga masura campania electorala, si-a regasit insolenta si influenta de altadata. În cazul în care asa ceva ar mai fi posibil, reformarea capitalismului, a unui sistem social care a democratizat pâna la delir consumul pe credit, nu va începe niciodata în Statele Unite. Scaderea abisala a constructiei de noi locuinte (din 1970, când au fost facute primele statistici, numarul de locuinte în constructie n-a fost niciodata atât de scazut, desi populatia a crescut de atunci cu 120 de milioane), componenta fundamentala a „visului american“ si motor al economiei, e pusa pe seama frilozitatii investitorilor si nu ca o consecinta a dominatiei oligarhiei financiare si a instigarii desantate la consum. Plasate sub tutela publica pe vremea administratiei Bush, la începutul crizei, practic nationalizate si salvate de la faliment prin injectarea a 145 de miliarde de dolari, Fannie Mae si Freddie Mac, finantatorii creditelor ipotecare care garantau în 2009 76% din împrumuturi în valoare de 5300 de miliarde, au fost retrase de la bursa, unde actiunile lor se negociau în jur de 1 dolar. O prabusire previzibila datorata numarului din ce în ce mai mare de creditori insolvabili. Milioane de locuinte au fost confiscate, milioane de proprietari traiesc cu spaima ca-si vor pierde slujbele si nu-si vor mai putea plati ipotecile. Va trebui ca somajul se scada, ceea ce nu e deloc sigur, înainte ca sectorul imobiliar sa-si revina si „visul american“ al posibilitatii de a cumpara o locuinta pe credit sa-si regaseasca puterea parsiva de fascinatie. Este semnificativ de asemenea  pentru dominatia capitalismului financiar si incapacitatea guvernelor de a-i restrânge influenta nefasta pentru soarta lumii si a fiecaruia dintre noi în parte ca de ani buni, de fiecare data când o întreprindere anunta concedieri masive, valoarea la Bursa a actiunilor sale creste brusc. Criza a deplasat acest comportament microeconomic la nivelul statelor, al natiunilor, al planetei. Planul de rigoare german a revigorat Bursa de la Frankfurt, cresterea exporturilor chineze cu 50% în ultimul an a avut ecouri favorabile pe pietele financiare ale lumii.
Nu-i plâng pe americani, nu-i plâng pe occidentali, mai au loc de strâns cureaua si era de mult timpul s-o faca, îi plang pe ai mei. Rataciti aproape o jumatate de secol în visul comunismului, românii platesc si vor plati cu vârf si îndesat candoarea disperata cu care s-au aruncat în cosmarul capitalismului. În sfârsit, dupa câte stiu, deocamdata nici Warren Buffet, nici Bill Gates n-au daruit nici un cent si e greu de presupus ca altii o vor face. Cat despre miliardarii si milionarii nostri…
(28 iunie 2010)

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper