Dintre mii de scrisori…

Un articol de DUMITRU MICU

Mai abundenta decât in oricare dintre precedentele sale vârste, productia scriptica editata dupa Revolutie include cu preponderenta memorialistica: serialul „Ambasador in Grecia“ (6 volume), „Printre oamenii Blajului“, „Ion Agârbiceanu – „sfânt parinte al literaturii române“„, „Monologuri paralele“, „Dialog epistolar“, „Blajul nostru cel de toate zilele“, „Aicea printre ardeleni“, „Dincoace de munti“. Masivele ultime doua volume cuprind, in schita, aproape doua sute de portrete ale unor personalitati si persoane din cele mai diferite sfere, de la membri defuncti ai familiei scriitorului, de la profesori si colegi de liceu si facultate, de la amici din studentie la confrati si maestri literari, de la artisti din toate domeniile de creatie (arte plastice, teatru, muzica), la oameni de cultura, oameni politici si fete bisericesti. De la mai toti acestia, Ion Brad poseda scrisori sau macar bilete ori dedicatii pe carti, primite mai ales in calitate de vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor, apoi al Consiliului Culturii.
Tezaurul sau arhivistic contine autografe cu semnaturi precum: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, G. Calinescu, Mircea Eliade, Emil Isac, Veturia Goga, Aurel Paul Banut, Nagy István, Mélusz Jossef, Ion Vlasiu, Mihail Jora, Dimitrie Ghiata, Lisette Perlea, Ion Dumitrescu, Teodor Murasanu, M. R. Paraschivescu, M. Beniuc, Emil Giurgiuca, Manole si Georgeta Filitti, Ion Breazu, Cornel Regman, Horia Lovinescu, Geo Dumitrescu, Marin Preda, Eugen Barbu, Ion Miclea, I. D. Sârbu, Ioanichie Olteanu, Stefan Aug. Doinas, Radu Stanca, Adrian Marino, Francisc Pacurariu, Victor Felea, Titus Popovici, Ion Vlad, Doina Cornea, Octavian Paler, Al. Andritoiu, Aurel Martin, Mircea Zaciu, Aurel Rau, Al. Caprariu, Mircea Tomus, Dumitru Popescu, Stefan Andrei, Paul Anghel, Vasile Nicolescu, Lucia Olteanu, Tiberiu Utan, D. R. Popescu, Fanus Neagu, Adrian Paunescu, Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Constanta Buzea, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Ion Horea, Radu Cârneci, Eugen Simion, I. D. Balan, Valeriu Râpeanu, Dan Haulica, Augustin Buzura, Dinu Sararu, Sutö András, Domokos Géza, Aurel Sasu, Dinu Flamând, Irina Petras, Petru Poanta. Printre corespondentii lui Ion Brad se mai numara Ion Patras, mesterul din Sapânta, electricianul sibian Corneliu Bucur, ciobanul-poet Gheorghe Nistor Ungureanu, poetul-boxeur Constantin Duica. Si medicul Augustin Brodmann, din Pâncota! Acesta din urma semneaza scrisori deosebit de spirituale, ce invedereaza talent literar mai ales de speta prozastica, umoristica. Nu lipseste dintre corespondentii cei mai vechi ai lui Hans Tanenbaum (cum il numeste pe Ion Brad, traducându-i numele in nemteste), nici D. Micu.
Toti cei enumerati si altii pe atâtia nu au la adresa lui Ion Brad decât cuvinte de pretuire, simpatie, iubire – multi de recunostinta. Nu doar amicii si scriitorii cu care a lucrat in aceleasi redactii sau cu care era legat prin afinitati de natura estetica, ci si unii dintre cei condusi de alte idealuri literare, aflati cândva sau in prezent in grupuri opuse, si de asemenea intelectuali din alte ramuri ale culturii, i se adreseaza in termeni dintre cei mai respectuosi si afectuosi. In intensa corespondenta avuta cu Ion Brad in 1952-1953, Geo Dumitrescu ii adreseaza, de la Bicaz, „salutul meu prietenesc si urarile de bine care pe drept ti se cuvin“, marturiseste a-i fi dor de el, regreta ca n-a putut merge la nunta lui si-i ureaza „sa-i ramâna inima calda si ochii limpezi“, pentru a „putea ramâne mai departe frati“. Stefan Augustin Doinas isi incheie o scrisoare „cu cele mai bune sentimente de prietenie“ si ii ofera volume de ale sale, cu dedicatii exprimând când „aleasa“, când „veche“, când „neschimbata“, când „adânca stima si pretuire“ pentru „artistul profund si sensibil“, pentru „omul de mare inima si caracter“, pentru „eminentul poet“, pentru „prietenul Ion Brad“. „Cu profunda pretuire si respect“, „cu emotie“ ii dedica in martie 1964 „poetului Ion Brad“ Nichita Stanescu volumul sau „O viziune a sentimentelor“. Tot in dedicatii pe carti, Marin Sorescu ii declara lui Brad, „poetul, prozatorul, dramaturgul si omul de aleasa cultura si sensibilitate“, „artistul autentic si de mâna intâi“, „admiratie si pretuire“, „sentimente prietenesti“, „dragoste si admiratie“. In 1976, inapoiati dintr-o calatorie in Grecia, in timpul careia s-au bucurat de „gentiletea“, „prietenia“, „grija“ ambasadorului – nu altul decât Ion Brad – pentru „un coleg care nu spera atâta afectiune“, Marin Preda si sotia lui ii trimit din Bucuresti „salutari si imbratisari afectuoase“. „Sentimente de prietenie si cordialitate“ puncteaza o scrisoare din 29 martie 2000 catre Ion Brad Doina Cornea, fosta colega de facultate.
Mai toti acei care il abordeaza epistolar pe Ion Brad in vreuna dintre calitatile lui oficiale o fac pentru a-i cere ceva. Doritor „sa poata schimba atmosfera de aici din Turda“, Teodor Murasanu il roaga, in 1964, sa-i faciliteze incadrarea in redactia vreuneia dintre periodicele sau editurile ce urmau, potrivit zvonurilor, sa ia fiinta. O nazuinta asemanatoare nutreste, in acelasi an, Radu Enescu: s-ar vrea redactor sau macar corector la revista ce, pare-se, urmeaza sa apara la Constanta. Pensii, ajutoare, angajari in presa spera sa obtina, prin Brad, si alti scriitori.
In materie de case, de edificii, cea mai interesanta corespondenta primita de Ion Brad e cea din partea Veturiei Goga. Ajuns vicepresedinte al Comitetului pentru Cultura si Arta, fosta „privighetoare a Ardealului“, care-l vizitase de mai multe ori la filiala din Cluj a Uniunii Scriitorilor, si-l asociaza pe demnitar in actiunea de renovare a castelului din Ciucea, devenit muzeu. Timp de câteva luni, in 1968-1969, dinamica vaduva longeviva a „poetului patimirii noastre“ il tine la curent pe Brad cu toate amanuntele mersului lucrarilor, cerându-i, pe un ton „confesiv-poruncitor“ (cum il califica memorialistul) sa asigure tot ceea ce era necesar pentru ca acestea sa avanseze fara poticniri. E nevoie, il informeaza intr-o scrisoare, de un „mecanic priceput si calificat“, de un „muncitor zidar calificat si de o supraveghetoare“; deci se impune acordarea aprobarii ministeriale „pentru infiintarea noilor posturi“. O luna mai târziu, doamna Goga reitereaza cererea, specificând ca are „64 de camere, peste 200 de geamuri, 8 cladiri de intretinut“ si ca, desi sta „pe santier de dimineata la orele 7 pâna seara la orele 8“, „ii este foarte greu sa faca fata“ numai „cu doua femei“.
Solicitarile adresate lui Ion Brad ca persoana publica in special, dar si ca particular, ca, mai exact spus, prieten, sunt multe si variate. Aflând din presa ca intr-o revista ateniana fusese recenzat al sau „Dictionar de idei literare“, Adrian Marino il roaga pe ambasador sa-i procure numarul corespunzator din acel periodic sau macar o copie a recenziei. Ion Vlad doreste ca Brad sa afle modalitati de accelerare a trimiterii unei carti a lui la tipar si de urgentare a promovarii sale in ierarhia universitara. Nemaisuportând sa stea la „Tribuna“, unde e „haos“, Al. Caprariu il implora, in mai 1967, cu desperare: „Mutati-ma de-aici si, chiar de am sa crap, am sa fac o treaba stralucita“. Va fi numit director al nou-intemeiatei edituri Dacia. O puternica ofensiva epistolara declanseaza in anii 70 din America, asupra „domnului ambasador“, actrita Iudit Bretan Le Bovit, finalitatea fiind „reinvierea“ scenica a operei „Horia“, lasata de tatal ei, compozitorul Nicolae Bretan. Servicii de alta natura ii solicita câtiva dintre prietenii maghiari. Sutö András crede ca Brad ar putea obtine aprobarea ca o actrita, Iliyés Kniga sa dea curs invitatiei unei asociatii culturale vieneze de a juca pe scena unui teatru din capitala Austriei. Létay Lajos spera ca Brazii sa gaseasca in Bucuresti ghete sau cizmulite pentru fiul lui, si un cuptor de gatit smaltuit. O sumedenie de marunte servicii diverse ii traseaza amical redactorul-sef din 1952 al „Almanahului literar“, Geo Dumitrescu. Intr-o prima scrisoare, acesta, aflat in concediu la Sinaia, cere poetului subaltern Brad sa-i trimita acolo cartela de pâine si salariul, sa cumpere o lada pentru ambalarea unei carti, sa recupereze romanul „Secerisul“ al Galinei Nicolaeva de la cel caruia Geo il imprumutase, sa-i expedieze eventuala corespondenta sosita intre timp. Urmatoarele scrisori contin dispozitii privind, iarasi, salariul, cotizatia la sindicat, precum si alte chestiuni, intre care trimiterea unor reviste („Almanahul“, „Utunk“) si eventuale colaborari la „Almanah“ si la „Irodálmi Szó“. Câteva solicitari privesc Grecia. Revoltat ca ambasada acestei tari la Bucuresti nu-i acorda viza de intrare, spre a-si vedea rudele, Theodor Mihadas, originar din Hellada, il roaga pe confratele ambasador sa-l sprijine in clarificarea acestei chestiuni, adaugând ca daca nici interventia sa nu va avea efect, e „decis sa recurga la absolut toate mijloacele de care poate sa dispuna un om intreg“.
Unele dintre adresarile catre scriitorul cu functii politico-administrative includ si rugaminti cam bizare, precum cea a lui Mihail Jora, ca „dragul prieten“ sa-l scape de „nebunia unei activiste“ vecine, „care tine in odaia ei o colectie de câini, din care unul latra, urlând ceasuri in sir“, eliberându-l implicit „de obsesia de a impusca cel putin câinele“ daca nu si pe stapâna. Episcopul vicar Vasile Astileanu se confeseaza demnitarului laic mai tânar, ca unui duhovnic, detaliind mizeriile sufletesi si trupesti pe care le indura, solicitându-i nu doar procurarea de medicamente, ci si implicarea in conflictele sale cu Patriarhul si cu alti prelati, si in sfortarile de a deveni episcop titular. Aproape toate cererile primite de Ion Brad, in indiferent ce calitate, sunt indeplinite. De aici frecventele fraze de recunostinta cuprinse in o seama de scrisori „Si tie, Ioane, iti datorez unele dintre mâinile de ajutor pentru intoarcerea mea intre cei vii“ (Geo Dumitrescu). „Va multumesc pentru sprijinul ce mi-ati acordat spre a putea sa-mi vad o piesa macar jucata“ (I. D. Sârbu). „Tin sa-ti multumesc din inima pentru sprijinul ce mi-a acordat Comitetul de Cultura si Arta, ce mi-ai acordat tu personal, mie si Teatrului de Stat din Timisoara in punerea in scena a piesei mele scrise in cinstea semicentenarului PCR“ (Hajdu Gyözö). „…te multumesc inca o data ca ai oferit ajutor in problema familiala a fetitei mele“ (Jekely Zoltán).
Compactele volume „Aicea printre ardeleni“ si „Dincoace de munti“ vor fi urmate, când se va putea, material vorbind, de inca un tom, in pregatire, „Printre mii de scrisori“.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper